Cautarile unui novice ...

Dragi prieteni, azi m-am hotarat sa scriu una dintre povestile mele, sa impartasesc cu voi, cei interesati, etapele mele spirituale si rezultatul la care am ajuns ...

Cautarile mele, teoretice, au inceput acum 28 de ani, cand noi romanii ne-am capatat libertatea de a citi carti si materiale necenzurate. 

Felul in care voi face aceasta prezentare va fi simpla, fara termeni academici, filozofici, fitzosi ... :))

Explozia de carti si setea de cunoastere m-au determinat sa cumpar o multime de carti. Cu toate acestea, nu pot spune ca tot ce citeam si intelegeam imediat. Au fost carti pe care nici nu le-am mai deschis timp indelungat, le lasam deoparte, iar dupa perioade de ani, le-am citit si le-am priceput cumva. Tarziu am inteles ca nu fusesem "pregatita"atunci ... Sunt carti pe care le-am citit si de 3 ori si, de fiecare data, constatam ca parca nici nu le-as fi citit, intelegeam mai multe, dar raspunsuri clare si convingatoare nu gaseam, sau nu le pricepeam, chiar daca or fi fost pe-acolo ... :)

Uneori nici nu stiam ce sa aleg din multitudinea de carti aparute, pe care mi le recomanda librarul. La un moment dat, mi-a venit ideea (!!! ?) sa adopt o "tactica", care nu mi-a fost recomandata de nimeni: sa inchid ochii si sa pun mana pe carte, s-o "simt" si primul impuls care-mi vine, sa-l urmez. Acesta a fost criteriul meu de selectie care a urmat. Atunci nu intelegeam ca, de fapt, eu alegeam cartea cu care rezonam si ca asa este bine sa procedezi: sa-ti asculti inima. Cineva/Ceva imi soptea, dar eu nu eram constienta ... :))

Pe langa explozia de carti, in Romania aparusera si tot felul de guru si maestri spirituali de care nu aveam habar. De acestia nu m-am lipit :) , avand si parereri preconcepute. Ceva din mine nu ma lasa sa particip la asemenea workshop-uri [termen aflat ulterior :)]. Ma simteam ca o "oaie", scuzati! expresia cei care ati participat la cursuri. Apoi veneau si tot felul de informatii denigratoare privind acesti guru si, de aceea, am ales sa nu particip. Daca aveam informatiile de azi, poate as fi stiut sa aleg ... :)

Acum 7 ani, m-am hotarat sa intru in "randul lumii", a tinerilor mai mult :) , si sa-mi iau un p.c. ... am invatat mult ca sa ajung sa-l utilizez aproape la toata capacitatea lui si, uite asa, am intrat in lumea virtuala, de unde am inceput sa capat informatii mai concise si mult mai multe. Stiti si voi ...

Astfel, mi-am continuat cautarile, am cautat raspunsuri la intrebarile existentiale, ca si voi ... Citeam mult si tot nu stiam de ce anume sa ma apuc, de unde sa pornesc, la ce sa ma stabilesc ... :) Ii admiram si-i "invidiam" pe cei care-si gasisera calea ... unii sunt terapeuti, altii hipnotizatori, astrologi, mediumi, practicanti de toate felurile ... Dar eu tot novice ramaneam ... Vroiam sa inteleg multe: diferenta dintre spirit si alieni, diferenta dintre oameni si alieni, care este istoria pamantului, a universului, apoi sa stiu ce este cu mine/noi aici ... stiti voi! In capul meu era o nebuloasa si o multime de informatii amestecate. Religia mea (ortodoxa) nu-mi daduse raspunsurile asteptate ... nici religiile celelalte ... Practic, eu vroiam sa incep cu ce este in afara mea si apoi sa ajung la mine ...

Dar iata ca toata aceasta nebunie din capul meu s-a redus acum 5 ani, cand m-am imprietenit cu o vecina, de 86 de ani, mai mica putin ca mama mea, si care mi-a umplut golul creat atunci, deoarece mama plecase ... :( Ea era deja "instruita" oarecum, participase la nenumarate cursuri, dupa ce lasase biserica de-o parte (fusese practicanta!) si ajunsese deja la un alt gen de carti, la multe "noutati" de la ed. For You.

Atunci s-a produs declicul ... "maestra" mea :) , care a plecat si ea de un an jumate, mi-a dat "pornirea" si mi-a pus in mana pe Sal Rachelle si apoi pe altii ... Ne completam una pe alta, eu furnizandu-i "noutati" de pe net. De acolo, drumul meu s-a conturat si, coroborat cu cautarile pe net, am inceput sa primesc unele raspunsuri ... Asa am inceput sa pricep si cartile pe care le citisem inainte ... acum mi se sistematizau/asezau cunostintele ... Pe net am cunoscut oameni minunati, de la care am invatat multe ... i-am studiat cumva, pentru ca fiecare este diferit, atat in conceptii, cat si in atitudini.

Timpul a trecut si anul trecut am luat cunostinta cu hipnoza regresiva, fata de care aveam o mare aversiune ... o vedeam ca un pe show  periculos in care cineva poate dispune de tine. Nici acum nu am renuntat in totalitate la aceasta idee, pentru ca sunt multi asemenea hipnotizatori si nici nu vreau sa-mi pierd acum timpul dezvoltand subiectul. 

Cel care m-a "zdruncinat" tare a fost Corado Malanga si apoi, la scurt timp, circa 2 saptamani (in vara anului trecut, 2016), Calogero Grifasi. Au mai urmat si inca vreo doi-trei, care practica aceeasi regresie. Sigur ca multi "treziti" deja aflasera mai de mult, dar timpul meu venise abia atunci. Ei deja ii promovau pe acestia.

Pur si simplu mi s-a cutremurat baza cunostintelor pe care mi-o formasem, in mod dramatic, dar ... si benefic. Astfel am mai facut un pas si a trebuit sa fac o selectie, lasand de-o parte o seama de cunostinte acumulate anterior. Si asa, am mai urcat o treapta pe scara cautarilor (cunoasterii, de fapt). 

Apropo de "scara cunoasterii": am citit candva ca nu poti evolua fara a urca FIECARE treapta de pe scar si netrisand, iar daca se intampla sa cazi, trebuie sa le reiei pe toate. Nu stiu daca este chiar asa, iar eu scriu acest material pentru cei care mi se aseamana si care ar putea fi scutiti de unele etape. In fine, nu stiu ce sa cred, fiecare va vedea singur ... :)

Deci, ajungand la hipnoze si vizionand un numar semnificativ, mi-am mai format o parere ... am aflat cam cum stau lucrurile la nivel de frecvente joase, care cuprind si materia/3D. 

Stiam ca totul este energie pura, constienta, neutra, care vibreaza si, in functie de frecventa, poate fi mai condensata (asa cum este si materia), sau mai eterica. Nu intru in amanunte stiintifice, doar mai spun, chiar daca stiti, ca aceasta Energie constienta, sau Constiinta pura/Creatorul se manifesta in toate, in tot Universul infinit. La nivelul nostru, Ea vibreaza la frecvente joase, pentru a cunoaste dualitatea, de fapt tot pe EA insasi. 

Ce nu stiam clar era ca aici, pe langa oameni si spirite ratacite exista si o serie intreaga de entitati, care si ele sunt manifestari ale Creatorului, iar intre acestea exista o lupta pentru suprematie, ele hranindu-se energetic, cu energiile noastre si ei sunt numiti extraterestri [de care stiam din UFOlogie, dar nu stiam ca-s reptilieni, arhangheli, ingeri ... atat de ametita eram ... :)))]

Am inteles ca entitati exista in tot universul, de diverse vibratii (unele chiar vizibile) si de tot felul, ca sunt o infinitate de dimensiuni si totul este o holograma ... Sunt multe de explicat, dar nu acesta este scopul meu acum. 

Si iata ca acum, dupa o succinta prezentare a labirintului prin care m-am tot ratacit, am ajuns si la a va spune ca am ajuns, in fine, la o concluzie.

Nefiind dotata cu haruri speciale, fiind un om cat se poate de obisnuit, dar cu dorinta de cautare, pot spune ca nimeni nu mi-a dat totusi niste raspunsuri concrete ... Lipseste ceva, ceva ce este al meu, de care sunt constienta ca exista dar nu ajung la El ... :) Atunci am inteles ca tot ce am aflat pana acum este pentru mine numai teorie, nu convingere si ca trebuie sa pornesc pe calea cunoasterii de la mine.

Totusi, ma gandesc ca munca mea nu a fost zadarnica ... nu as fi fost in aceasta situatie clara si hotarata, de a va spune si voua si de a sti ca noi cautam degeaba raspunsuri la altii ... Ati mai auzit asta, dar nu stiu daca i-ati acordat atentia cuvenita, pentru a constientiza. Ceea ce ceilalti stiu si ne transmit, pentru noi, este si ramane teorie ... Pana la urma, cei care cautam, nu putem fi convinsi de nimic daca nu constientizam, pentru ca doar de-asta am pornit sa cautam ... Adevarul este diferit pentru fiecare, atat timp cat suntem in dualitate. Cine spune ca detine adevarul, ori este un nestiutor, ori un manipulator. Sunt multi care au ajuns la concluzia mea, iar unii au fost capabili sa se trezeasca. Ei chiar ne-au si dezvaluit-o, dar eu nu eram pregatita sa-i inteleg pe deplin ... si anume ca doar eu singura pot si trebuie sa aflu adevarul, si ei chiar mi-au spus/aratat CUM, dar eu am ramas cumva nemiscata, tratand ca pe-o informatie si-atat!

Toata aceasta intelegere clara a venit cam acum max.3 luni, cand un tanar prieten mi-a deschis capul, in maniera lui discreta, si pot spune ca am avut al nu stiu catelea "aha! ..." Tinerii sunt mult mai deschisi decat noi, cei mai "maturi"... :)) ... ei ajung la adevaruri, mult mai usor si sunt convinsa ca ei au si misiunea sa ne trezeasca si pe noi, ceilalti. Am invatat multe de la ei si inca mai invat. <3

Cum CUM(?), o stiti cu totii :)) : prin a deveni constient de tine insuti si a trai in Prezent, fara a cauta raspunsuri in exterior!!! :) 

Veti spune ca v-ati pierdut timpul pretios citind ceva ce stiati deja. :((( 

Poate, dar ideea este ca stim numai la nivel teoretic. Cati ati constientizat si pus in practica aceasta informatie? 

Cum sa avem pretentia ca altii sa ne raspunda la intrebarile din mintea noastra? :)

Acum stiu ca doar atunci voi primi toate raspunsurile la intrebarile mele existentiale si nu numai ... Traind in Prezent, viata mi se va schimba. Acest Prezent nu imi este necunoscut, am practicat putin, dar nu mi-era clar ca asa vor veni conversatiile mele cu propriul Sine, care-mi va "spune" tot ce vreau sa stiu. :)

Deci, voi lasa de-o parte celelalte informatii. Nu ma mai intereseaza sa filozofez si sa gandesc cu mintea mea limitata cum si ce este cu elitele pamantesti, cu religia, cu viata de apoi, cu ce a fost in trecut, ce va fi maine, sau ce este dincolo (?), pentru ca-mi epuizez energiile degeaba, canalizandu-le in directii gresite. Eu sunt un "quarc" in univers, timpul este scurt [chiar daca el nu exista :)] si trebuie sa traiesc in Prezent (a nu se intelege sensul gresit, uzitat des de catre ignoranti - a trai clipa ...).

Sunt multi care au ales alta cale de constientizare, cum sunt practicile yoga, meditatiile, decorporalizarile, schimbarea regimului de viata, afirmatii, cursuri de dezvoltare personala, respiratii, canalizari (!stiu acum ca pot fi interferate de entitati "binevoitoare") .... Dar, pentru ca nu sunt convinsa ca toate imi dezvaluie adevarul si nici nu mi se potrivesc, fiind mai lenesa :) , am ales a deveni constienta de Sinele meu prin metoda contemplativa, FIIND in ACUM. Este optiunea cea mai potrivita pentru mine si este starea prin care pot afla raspunsurile de una singura.

Astfel, ma voi concentra doar pe doua "fronturi". 

Primul, pe A FI in ACUM, iar cei pe care ii voi studia in mod special, vor fi binecunscutii maestri: Eckhart Tolle, Mooji, Jiddu Krishnamurti si altii care se ocupa doar cu aceasta tehnica, a contemplarii, a "meditatiei fara a medita" :). Pe E.Tolle l-am studiat deja suficient (cum spuneam, cunosc starea lui ACUM, dar care se manifesta scurt timp) asa ca voi continua cu ceilalti, ca ulterior sa revin asupra lui. Toti acestia, dupa mine, ma vor ajuta in privinta cunoasterii proprii si a universului. 

Iar al doilea, pe hipnozele celor de mai sus, care imi vor furniza informatii, ca si pana acum, in ce priveste universul proxim, pentru a afla mai repede si a intelege multe fenomene, a sti cum trebuie sa le interpretez in aceasta viata (cat a mai ramas) si cum sa ma comport la trecerea dincolo, fara a ma lasa pacalita si atrasa din nou in matrice, de catre entitatile flamade.

In mod sigur, practicand ACUM-ul, voi afla CINE SUNT, voi afla adevarata IUBIRE [diferita de cea pe care o stim ... si cate si mai cate ... :)]. E posibil, ca la un moment dat, sa nici nu-mi mai foloseasca hipnozele, fiind capabila sa primesc singura toate informatiile.

Evident ca aceasta este o practica indelungata, permanenta si necesita liniste interioara. Eu o am, chiar daca sunt prezenta si pe grupurile mele virtuale ... :), care, de fapt, ma educa, ma formeaza, ma ajuta si, in acelasi timp, poate ca-i ajuta si pe altii. Consider ca acesta ar fi aportul meu in  dezvoltarea celorlalti, mai novici ca mine. <3

Poate va veti intreba cum de am capatat aceasta siguranta? 
- Pentru ca deja am intrezarit cate ceva, vizionand numeroase filmulete ale celor trei maestri, citind carti care prezinta aceasta metoda si apoi indrumarea convingatoare primita din partea prietenului. 

Asa am aflat, de curand, de la Mooji, ca iubirea adevarata, sacra, nu inseamna iubire "pamanteana" si nu trebuie sa faci uz de ea mai peste tot, sa-i strangi pe toti in brate :) (ceea ce intuiam, dar nu ma puteam exprima prea mult, fiind contra majoritatii) si am mai aflat ca exista persoane a caror "aroma nu-ti place" :)), dar ca iubesti sinele lor pentru ca esti UNU cu ei. Iubirea sacra nu se arata, se simte! Fantastic! M-am mai linistit :)) ... inseamna nu sunt chiar atat de "rautate", daca nu-mi arat iubirea fata de cineva si nu ma pup cu el ... aveam niste apasari ... :)))

In incheiere, iata un filmulet cu o persoana, care FIIND in ACUM, si-a constientizat si depasit depresia alaturi de Mooji. Emotionant! Minunat! <3

*** are traducere

https://youtu.be/iaauPXZBhTo

Cam atat! 
Sa va fie de folos!

Cu drag,
Aurelia

Eliberarea de minte - Eckhart Tolle

Vestea cea bună este că vă puteţi elibera de minte. Aceasta este singura eliberare autentică. Puteţi face primul pas chiar acum.

ÎNCEPEŢI PRIN A VĂ ASCULTA VOCEA INTERIOARĂ cât de des puteţi. Acordaţi atenţie în mod special tiparelor repetitive de gândire, acelor benzi de magnetofon care se tot repetă în capul dumneavoastră probabil de ani întregi.

La acest lucru mă refer când vorbesc despre “observarea gânditorului”. Un alt mod de a o spune este: Ascultaţi vocea din capul dumneavoastră, fiţi acolo ca martor prezent.

Când ascultaţi acea voce ascultaţi-o în mod imparţial. Ceea ce înseamnă că nu o judecaţi. Nu judecaţi şi nu condamnaţi ce auziţi, pentru că aceasta ar însemna că aceeaşi voce a intrat din nou, pe uşa din spate. 

Şi curând veţi înţelege: Există vocea, iar eu sunt aici,ascultând-o, observând-o. Conştientizarea sentimentului de eu sunt, acest sentiment al propriei prezenţe, nu este un gând. El izvorăşte
de dincolo de minte.

Şi astfel, atunci când ascultaţi un gând, nu sunteţi conştient numai de gând, ci şi de propria prezenţă ca martor al gândului. Aşa apare o nouă dimensiune a conştiinţei.

ÎN TIMP CE VĂ ASCULTAŢI GÂNDUL, simţiţi o prezenţă conştientă – sinele dumeavoastră profund – ca şi cum s-ar afla în spatele sau dedesuptul gândului. Atunci gândul îşi pierde puterea asupra dumneavoastră şi îşi pierde cu repeziciune din intensitate, pentru că nu îl mai încărcaţi cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârşitului gândirii voluntare şi compulsive.

Când un gând cedează, veţi simţi o discontinuitate în fluxul mental – un hiat al nonminţii. La început aceste întreruperi vor fi de scurtă durată, poate de câteva secunde, dar treptat vor deveni mai lungi. Când apar astfel de întreruperi, veţi simţi o anumită linişte şi pace interioară. 

Acesta este începutul stării naturale de trăire a unităţii cu Fiinţa, sentiment ce este adesea ascuns de către minte. Prin exerciţiu acest sentiment de linişte şi pace devine mai adânc. De fapt, profunzimea lui nu are limite. 

Veţi simţi de asemenea cum un sentiment subtil de bucurie va invadează, izvorând din interior: bucuria Fiinţei. În această stare de conectare interioară sunteţi mult mai alert, mult mai treaz decât în starea de identificare cu mintea. Sunteţi pe deplin prezent. Acest lucru măreşte şi frecvenţa vibraţiei câmpului energetic care dă viaţă corpului fizic.

Pe măsură ce pătrundeţi mai adânc în această dimensiune a nonminţii, cum i se spune uneori în Orient, atingeţi starea de conştiinţă pură. În această stare vă simţiţi propria prezenţă cu o asemenea intensitate şi bucurie, încât orice gând, orice emoţie, trupul fizic precum şi întreaga lume exterioară devin relativ lipsite de importanţă comparativ cu trăirea. Şi totuşi nu este o stare egoistă, ci chiar
opusul ei. Va duce dincolo de ceea ce până acum aţi considerat a fi “propriul sine”. Această prezenţa este, în esenţă, ceea ce sunteţi şi, în acelaşi timp, inimaginabil mai mult.

ÎN LOC SĂ “OBSERVAŢI GÂNDITORUL”, puteţi crea un hiat în fluxul mental îndreptându-vă pur şi simplu întreaga atenţie asupra clipei Acum. Deveniţi intens conştient de momentul prezent.

Acesta este un lucru care aduce o adâncă satisfacţie. În acest fel retrageţi conştiinţa din activitatea minţii şi creaţi un interval al nonminţii în care sunteţi extrem de alert şi conştient, dar fără a gândi. 

Aceasta este esenţa meditaţiei.

ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI puteţi exersa prin a va opri asupra oricărei activităţi de rutină, care de obicei înseamnă doar un mod de a atinge un scop şi de a-i acorda întreaga dumeavoastră atenţie, astfel încât activitatea însăşi să devină scopul. De exemplu, de fiecare dată când urcaţi sau coborâţi scările, acasă sau la locul de muncă, observaţi îndeaproape fiecare pas, fiecare mişcare, chiar şi propria
respiraţie. Fiţi total prezent. Sau când vă spălaţi pe mâini, fiţi atent la toate percepţiile senzoriale asociate acestei activităţi: sunetul apei şi felul în care o simţiţi, mişcările mâinilor, mirosul săpunului s.a.m.d.Sau atunci când urcaţi în maşină, după ce aţi închis portiera, opriţi-vă pentru câteva secunde şi observaţi-vă respiraţia. Conştientizaţi senzaţia calmă, dar intensă, de prezenţă.

Există un criteriu sigur în funcţie de care vă puteţi măsura succesul în această practică: gradul de pace interioară.

Singurul pas esenţial al călătoriei dumneavoastră spre iluminare este acesta: Învăţaţi să nu vă mai identificaţi cu mintea dumneavoastră. De fiecare dată când creaţi o pauză în fluxul mental, lumina conştiinţei devine mai puternică.

Într-o zi s-ar putea să vă treziţi zâmbindu-i vocii din capul dumneavoastră, aşa cum zâmbiţi la poznele unui copil. Ceea ce înseamnă că nu va mai luaţi atât de în serios conţinutul minţii, pentru că sentimental dumneavoastră de sine nu mai depinde de acesta.

*** Eckhart Tolle ramane pentru mine unul dintre cei mai importanti maestri, de la care am invatat cum sa devin constienta. Este greu, trebuie mult exercitiu. Mai cazi, te mai ridici, dar este bine sa continui. Metodele lui sunt "simple", dar profunde.

Daca ii veti citi biografia, veti fi poate impresionati, asa cum am fost si eu. El s-a trezit brusc, datorita caderii mult prea dramatice pe care a avut-o.

Aliatii pozitivi ...

Pentru a contrabalansa negativitatea si a va ridica nivelul vibratiilor, puteti apela la aliati precum: atitudinea, comportamentul, starea de spirit si starile sufletesti.


Iata o lista de factori care sunt complici pozitivi in legatura noastra energetica:

"AFABIL : Care este amabil, primitor.

AFECTUOS : Care simte su arata afectiune, tandru, cald.

ALTURIST: Care se intereseaza de aproape, manifesta generozitate.

AUTENTIC: Care este adevarat cu el insusi si cu ceilalti.

BINEVOITOR: A carui respect general este suseptibil sa placa.

BLAND : Care da dovada de blandete cu el nsusi si cu ceilalti.

BUNATATE: Valoare satisfacatoare in domeniul utilitar si logic in gandire, in cuvant si in actiune.

CARITABIL: Care isi iubeste aproapele.

CURAT: Care se preocupa de curatenia propiei persoane.

CURTENITOR: Care actioneaza cu o amabilitate extrema, cu politete.

DISCRETIE: Care nu dezvaluie secretele ce ii sunt incredintate.

DISTINS: Care denota rafinament, delicatete si eleganta.

ECHILIBRAT: Care se bucura de un bun echilibru.

GENEROS: Care este devotat semenilor, care da mai mult decat e normal.

GENTIL: Care place prin respectul sau delicat al decentei in raporturile sale cu aproapele.

INCORUPTIBIL: Care nu se lasa corupt.

INGADUITOR: Care nu este aspru, ci bland.

JOVIAL: Care manifesta o veselie simpla si comunicativa.

JUST: Care este conform cu dreptatea, cu justitia.

LOIAL: Care este de o fidelitate si de o sinceritate absolute, care este in totalitate devotat.

MARINIMOS: Care arata generozitate, ingaduinta si bunavointa.

ONEST: Care nu isi inseala semenul.

ORDONAT: Care actioneaza ordonat, metodic.

PREVAZATOR: Care este atent la ceilalti.

RATIONAL: Care da dovada de bun simt.

SIMPATIC : Care provoaca emotiii placute prin prezenta sa.

SOCIABIL : Care intretine cu usurint relatii cu semenii lui.

TOLERANT: Care isi suporta aproapele fara reactie patologica neplacuta, care accepta prezenta cuiva chiar si fara sa ii faca placere.

UMAN: Care este sensibil la ceea ce traieste aproapele lui.

UMIL: Care da dovada de o mare curtoazie, dand cuiva impresia ca este important. Modest, fara sa iasa in evidenta.

VIOI: Care manifesta un spirit plin de voiciune , alert.

VIRTUOS : Care are calitati morale."


sursa: Cheile secretului - Daniel Sevigney

Fă BINE ...

Fă BINE, dar nu uita de tine
„Fă ceea ce simți că e bine, pentru că oricum vei fi criticat” Eleanor Rosevelt

Fă BINE, este îndemnul cel mai des promovat, cu precădere de lumea spirituală. Noțiunea e prost înțeleasă de cei mai mulți și aici sunt două aspecte care privesc înțelegerea greșită a acestui îndemn.

Primul, venit din partea celor „spirituali” și care spune „fă bine indiferent ce ți se întâmplă”, adică întoarce și obrazul celălalt cum spune biblia. Hai să luăm câteva exemple ca să vedem cât de normal e acest îndemn. Când te mușcă un țânțar îl lovești instinctiv cu palma pentru ai întrerupe masa, de ce-l omori? Pentru că știi din experiență că dacă-l ratezi te va mai mușca odată, așa că îi alini lui suferința ca să nu suferi tu și a doua oară. Dacă te întâlnești cu un șarpe și ești pe punctul de a fi atacat și ai un băț în mână, atunci îl vei lovi până moare sau il lași să te muște ...că doar ești spiritual, cum să rănești o ființă vie, nu? Dacă mergi în pădure și te întâlnești cu lupul sau cu ursul, față în față, îl vei indemna să rupă o bucată din tine sau vei face tot posibilul să scapi întreg din această întâlnire? ... asta presupunând automat rănirea sau omorârea celuilalt. La fel stau lucrurile și în viața reală, mereu vom avea câte un țânțar, un lup sau un șarpe în preajma noastră care se va comporta după cum îi e firea ... ce faci, îl lași să-ți sugă sângele, să te otrăvească sau să te muște? ... sau iți iei toate măsurile pentru a te proteja de acțiunile celuilalt, inclusiv prin a face rău dacă nu există altă modalitate de a-l opri?

Să ne înțelegem, cu cât elimini mai multe programe mentale cu atât șerpii, lupii și țânțari vor fi mai puțini în viața ta, dar până atunci ce faci, te lași călcat în picioare? Până la urmă vei ajunge la concluzia că spiritualitatea e o prostie și asta doar pentru că ai înțeles greșit o noțiune simplă. 

A doua greșeală, e din partea majorității care "face bine" și are așteptări pentru acest bine. Plătesc un acatist gras la popă și apoi se așteaptă ca Dumnezeu să le dea potul cel mare de la loto. : 

Hotărăște-te ce vrei, să faci un bine, sau să plătești pentru un favor?

De cele mai multe ori celebrul FĂ BINE e să nu faci nimic. 

„L-am făcut OM pe fi-miu, l-am dat la contabilitate, ce prostuț era el, vroia să facă conservatorul, el nu știe că muzicienii mor de foame?!” . Un astfel de bine e un mare RĂU. Binele tău a venit din propriile tale condiționări și frici. Și nu uita, sfatul tău se potrivește doar ție, când îl dai cuiva, dacă nu ești capabil să te pui în locul lui, spune-i că asta ai face tu și neapărat argumentează logica deciziei tale, pentru ca celălalt să înțeleagă de ce ar alege așa și dacă i s-ar potrivi și lui argumentele tale.

A face bine nu înseamnă să uiți de tine, dacă ai de ales între a ajuta o colegă și să petreci o după amiază cu copii (una pe care le-o tot promiți de ceva vreme). Dacă ești setat pe „BINE”, vei ajuta colega și apoi vei regreta pentru că vei simți că ți-ai dezamăgit copii și, cu siguranță, colega nu îți va răspunde în același mod în care ai făcut-o tu. Și dacă tot o faci, cel puțin amintește-i că îți e datoare vândută (nu te gândi la prostii), pentru că ți-ai dezamăgit proprii copii pentru a o ajuta.

Cât timp tu nu ești în prim plan, vei da sfaturi proaste, vei regreta „binele” făcut, vei avea așteptări atunci când faci bine, vei fi în postura Salvatorului care vrea să salveze toată lumea, dar nu vei fi capabil să te salvezi pe tine.

Ajută-i pe ceilalți doar atunci când ești solicitat și doar după ce te-ai salvat pe tine. In orice altă împrejurare, FĂ BINE e de fapt FACI RĂU FĂRĂ SĂ VREI. Și NU UITA, în 90% din cazuri a face BINE, înseamnă să nu faci NIMIC. Și dacă tot vrei să faci ceva ajută-l pe celălalt să-și înțeleagă situația în care este punându-i întrebări, dar întrebări prin care să se clarifice el, nu să pricepi tu substratul poveștii că atunci treci bariera de partea bârfei.

Pace și Armonie!!!

P.S. Doar pentru cei care au ajuns să ințeleagă BINELE așa cum e el! Stiu că postarea mea are multe lacune, dar prezentarea lor ar crea o și mai mare confuzie celor care sunt la început de drum.

sursa: Viorel Hlustiu

Despre compasiune ...

Compasiunea, un sentiment ce nu trebuie confundat cu mila.

Mila este o forma de induiosare fata de cineva, tu fiind intr-o stare de buna stabilitate, chiar de superioritate. Este un sentiment care „gadila” egoul.

Compasiunea este cu totul altceva, este un sentiment ce izvoraste dintr-un echilibru sanatos al gandirii, o gandire de non-judecata pe care o avem fata de cineva, sau pentru o situatie. Este generozitatea intruchipata intr-o tacere milostiva, dezinteresata.

Viata ne ofera o multime de experiente, bune si rele. Fiecare dintre ele ne aduce un fel de implinire, cu conditia sa intelegem bine lectia. Compasiunea este stalpul antrenamentului ce trebuie urmat pentru a atinge o mare intelepciune. In timp, evolutia noastra se va desfasura cu maturitate.

Este bine sa ramanem pasnici in inima noastra si atunci nici o energie negativa nu ne va prejudicia vibratile si nu va penetra sistemul nostru de gandire.

Cam atat ... Sa va fie de folos, daca nu stiati!

Despre "Acasa la arborele vietii" - Elena Gabor

Ma simt datoare fata de prietenii mei, carora le-am recomandat acum cateva saptamani, pe unul dintre grupurile de dezvoltare spirituala, aceasta carte, care promitea, dupa recenziile bune. “Acasa la arborele vietii” a fost lansata in limba romana abia in 2015, Elena Gabor fiind practician al regresiei hipnotice. Unii dintre voi poate ati citit-o deja ...

Cartea este consistenta si de o calitate foarte buna, iar pretul este foarte accesibil. Sigur ca se vede grija autoarei fata de romani, care au putere de cumparare scazuta, deoarece chiar arata bine cartea, iar Elena este bine intentionata, dornica se ne transmita noutati.

Dar ceea ce vreau sa va spun, este o parere pur personala, pe care mi-am facut-o abia dupa ce am achizitionat-o si am vazut informatiile ce ni se transmit. Nu voi dezvolta mult, ci voi spune doar ca, dupa mine, cred ca Elena Gabor poate nu aflase la acel moment (poate cu 5-6 ani in urma) despre hipnotizatori precum Calogero Grifasi, Corado Malanga, Aurelio Meija, ... , iar daca veti citi cartea, este bine sa priviti acele informatii si din alta perspectiva, daca sunteti familiarizati cu cei enumerati si daca le impartasiti opiniile.

Prin hipnozele efectuate, Elena Gabor ajunge doar la nivel de ghizi spirituali, care reusesc sa creeze holograme frumoase, sa induca pacientului stari extatice si sa ne furnizeze informatii asa cum le doresc ei, intr-un mixaj care cuprinde adevaruri si “adevaruri”, cam ca in biblie, dar adaptate vremurilor. :)

Imi pare rau ca nu am timp sa caut pasajul prin care “ghidul spiritual”, MS (maestru spiritual), le spune Miei (M) si Elenei Gabor (Dr.G.) ca “totul depinde de vointa noastra si fara de aceasta nu se poate realiza nimic”, in sensul ca ei pot actiona doar daca noi dorim. Acesta este un Adevar. Dar ceea ce veti citi in cele doua capturi (un mic capitol), mi se pare a fi o manipulare extrem de abila si cam tot asa se intampla ori de cate ori este accesat "ghidul spiritual". Probabil ca Elena Gabor nu stia sa mearga mai in profunzime si sa afle mai multe despre acest “ghid”. Poate ar fi avut o mare surpriza si ar fi constatat ca a fost ea insasi manipulata, pentru a ne transmite multe informatii false pe langa cate un pic de adevar ...

Am subliniat cateva fraze care mi-au dat de gandit, comparand hipnozele Elenei cu cele ale lui Calogero si altii ca el, unde “ghizii spirituali” sunt deconspirati si sunt opbligati sa lase armele jos, aratandu-si adevaratele fete ... Ei recunosc intr-un mod subtil ca sunt multi si se hranesc cu energiile noastre, dar ca asa functioneaza universul (!?) ... se intreaba retoric daca nu cumva e prea mult pentru mintea noastra .... :)

Am facut aceasta expunere, deoarece cred ca este bine ca lumea sa stie ca lucrurile nu stau chiar asa, iar informatiile ar fi bine sa fie analizate cu discernamant ... si mai cred ca deja este o carte depasita. :(

Evident, nu trebuie sa si fiti de acord cu mine, daca, in opinia voastra transcenderea dualitatii se poate face numai prin accesarea partii pozitive si nu prin integrarea amandurora, iar ajutoarele exterioare trebuie rugate sa ne-ajute, noi stand cuminti ...

Analizati singuri si fiti vigilenti, cei care va cautati Calea!

Dependenta

Iata un subiect care mi-a venit in minte si vreau sa-l abordez, impartasind cu voi gandurile mele.

De cand ne nastem facem cunostinta cu dependenta. Ea se poate manifesta sub diverse forme.

La inceput, apare in planul instinctual, prin laptele mamei de care avem nevoie pentru a creste si fata de mama, iar apoi incep dependentele sub forma de tipare, introduse de catre adulti.

Si uite asa, apare bombonica drept recompensa, mai tarziu o jucarie, un ceas, un telefon, o tigara, apoi o masina, o casa, o vila, un drog, orice ... Parca am fi dresati. :( Acestea intra in categoria dependentelor materiale si au diverse consecinte asupra noastra. Unele se manifesta ca "necesitate", altele, din pacate, din orgoliu si au un impact fatal asupra noastra. Nu insist asupra lor, deoarece le cunoastem cu totii.

Ar mai fi si dependenta de munca, care poate avea consecinte grave asupra sanatatii, iar voi cunoasteti deja si acest aspect, dar si alte tipuri, cum ar fi internetul, jocurile, mancarea, medicamentele, ..., pe care nu le mai analizez aici.

Tipul de dependenta pe care vreau sa-l expun mai in amanunt, este dependenta fata de oameni, fie ca este o persoana, sau un grup. Ea, incepe, cum am mai spus mai sus, cu mama si se extinde pe percursul vietii.

Asa devenim dependenti de parinti, care ne vor inocula regulile si tiparele lor, apoi ne trezim putin, dorim libertate si cadem in alta dependenta, cea fata de un prieten, apoi de un anturaj, de vecini, ... Tot experimentand aceste stari de dependenta, de care, in cele mai multe cazuri nu ne dam seama, ajungem sa ne dorim altceva. Ajungem la o familie, iar dependenta capata o alta forma. Timpul trece si nu ne mai multumim doar cu atat: dorim dependenta in mod inconstient. Apare un prieten, doi, trei, un grup si lasam familia la o parte ... Desigur ca lucrurile nu se desfasoara strict dupa acest model. Totul este nuantat si se dezvolta in functie de dorintele noastre.

Acum se pune intrebarea: de ce omul doreste a fi dependent de ceva, de cineva? Raspunsul este simplu: din lene, pentru ca nu este trezit, poate nu i-a sosit momentul de a se trezi si a porni in cucerirea propriei vieti. Poate si din frica inoculata de predecesori si de ceilalti din jurul lui, cum ca „nu este capabil sa-si faca viata singur”. Aceste persoane care te tin legat de ele o fac din egoism si din cauza ca ei insisi sunt dependenti de tine si nu stiu ce vor face fara tine. Este un cerc vicios.

Omul este intr-o permanenta cautare, nu stie ce cauta si asa cade in capcana dependentei. Acest ceva, atat de cautat, este de fapt libertatea lui, dar el nu constientizeaza asta si o sacrifica, stand legat de ceva/cineva.

Pana la urma, solutia este simpla daca stii. Cheia sta in mana ta. Tu esti cel care trebuie sa ai curajul sa rupi pisica, sa rupi legaturile, sa renunti la dependentele de orice fel care te-au inlantuit si sa-ti recapeti libertatea, daca te-ai trezit, libertatea pe care ai avut-o dintotdeauna, dar nu erai constient de ea. Daca te agati de diverse pretexte, doar-doar ca sa nu renunti, vei fi sclav pana la adanci batraneti. Cum spuneam si data trecuta, cand vorbeam despre singuratate, DOAR TU, SINGUR, ITI POTI HOTARA VIATA!

Hotararile nu se iau in prezenta persoanelor fata de care esti dependent, ci in sunguratate si liste. Apoi poti sa le comunici, dupa caz. Poate asupra unora impactul va fi mare si atunci este bine sa alegi retragerea treptata, pana vor realiza ca-ti doresti libertatea. Unii chiar te vor intelege gresit, se vor supara, vor fi socati, dar chiar este problema lor, daca o iau in sens personal. Inseamna ca nu au inteles nimic, desi tu le-ai dat semnale si mai inseamna ca ei inca nu s-au maturizat din punct de vedere spiritual. Trebuie stiut ca acest tip de maturitate nu tine cont de varsta. Ea depinde de etapa in care se afla fiecare, pe scara ascensiunii.

Ce trebuie stiut? Trebuie stiut ca important esti doar tu si ce vrei tu de la viata, dar asta nu inseamna sa depasesti anumite limite, iar relatiile cu ceilalti, chiar si cu cei dragi sa ramana armonioase. Tu esti un creator si poti face multe, de unul singur, daca vrei. Cand ma refer la „de unul singur”, ma refer ca ideile, proiectele, iti apartin, iar modul cum ajungi sa-ti indeplinesti visele, poate va implica si oameni, dar fara a deveni dependent de ei. Totul trebuie sa fie intr-o armonie, sa faci doar ce-ti place, dar sa le acorzi si celorlalti aceeasi libertate. Veti spune ca este greu, ca este o utopie. Nu! Frica este cea care va tine in loc, dar si standardele pe care vi le impuneti, comparandu-va cu ceilalti. Totul se face prin asumare si in acord cu cel de langa tine. Totul este sa stii ce vrei (pe ce drum sa pornesti) si cum sa ajungi la indeplinirea dorintei. Asta va aduce fericirea! Daca familia nu va intelege, sau nu va sustine, inseamna ca nu este suficient de pregatita, iar hotararea, oricum, tot voua va apartine.

In ce priveste prietenia dintre oameni, aceasta este o uniune frumoasa, sacra, in care doua persoane se intalnesc pe drumul vietii de multe si foarte multe ori, fiecare respectandu-i celeilalte libertatea, spatiul, fara a pune monopol pe ea. Cei doi prieteni pot fi rude, pot fi doi soti, sau, pur si simplu, doi straini.

La baza prieteniei sta intelegerea si e bine de stiut ca fara ea, prietenia nu exista, ci numai dependenta. Prietenia nu presupune acapararea celuilalt si decretarea usor-usor si pe nesimtite a unui lider.

Cand doi prieteni se intalnesc inseamna ca au nevoie reciproc unul de altul, sau ca numai unul are ceva de impartasit cu celalalt. Nevoile nu trebuie luate doar in sensul de „probleme”, ele pot fi si distractii sau altceva.

Prietenul veritabil este cel care sare si ajuta pe celalalt, fara a astepta recompense. El nu-ti invadeaza spatiul si timpul cu lucruri inutile. El este sincer si-ti poti pune baza pe el, dar fara a crea dependenta. Stii doar ca el exista si daca-i sta in putinta iti poate fi alaturi in anumite clipe. In cazul in care nu poate sa-ti raspunda chemarii, trebuie inteles, motivele lui pot fi diverse: ori este ocupat, ori nu are parghiile necesare, ..., dar niciodata ca are ceva cu tine. De aceea nu trebuie luat personal refuzul lui, ci inteles si trecut mai departe, cautate alte solutii, in cazul ca este vorba de o problema, pentru ca, asa cum spuneam, esti singur si hotararile iti apartin.

Ar mai fi un aspect de atins, privitor la prietenie, si anume ca oamenii sunt diferiti si ca unii „socializeaza” :) mai mult fata de altii. Este adevarat, dar, din punctul meu de vedere, asta tine de firea si de gradul de evolutie al fiecaruia. Te poate ajuta socializarea, ai de invatat destule, dar, pana la urma tot tu esti pus in fata unor situatii in care trebuie sa iei deciziile, de unul singur. Daca aderi la un grup, o faci din proprie vointa, nimeni nu-ti poate impune. Daca te lasi purtat pe val de altii si le sustii parerile fara a cerceta singur, inseamna tot dependenta si sclavie, pentru ca nu actionezi si nu gandesti singur. Deci, socializarea este buna, atata timp cat ramai detasat si culegi ce ti se potrivete.

Poate ar mai fi multe puncte de atins privitor la dependenta, la prietenie, dar, pentru aceasta etapa cred ca este sufient cat v-am acaparat atentia (daca ati fost interesati de subiect) si cat v-am ocupat timpul.

Daca simtiti si voi ca mine, inseamna ca nu sunt singura si nici voi nu sunteti singurii, dar nici nu-i obligatoriu sa fiti de acord intru totul cu cele expuse mai sus. Voi alegeti! :)

Ce înseamă “a fi conștient” și câteva concepte de bază

Din punctul meu de vedere, a fi conștient înseamnă să existe ”activată” abilitatea de a fi prezent permanent (witnessing awareness), împreună cu un grad de libertate a minții, emoțiilor, corpului, și a pattern-urilor (tipurilor) de comportament. Textul de mai sus este definiția operațională a experienței conștiente și stă la baza testului de conștientizare – Consciousness Quotient Inventory.

Am descris experiența conștientă prin 7 aspecte care formează „coeficientul de conștientizare”, fiecare categorie reprezentând aspecte din noi unde e nevoie să ne observăm în cadrul procesului de transformare interioară: fizic, emoțional, cognitiv, spiritual, socio-relațional, eul (identitatea) și mecanismele de schimbare și transformare. Detalii despre ce conține fiecare dintre aceste zone găsiți pe situl CQ Institute.

A fi conștient este opusul funcționării pe automat. Studiile arată că oamenii funcționează pe pilot automat peste 70% din timp, perioadă în care nu își dau seama că și-au pierdut libertatea de a alege ce li se întâmplă și cum reacționează la ceea ce li se întâmplă. Trăim ca și cum am fi un fel de roboți, programați prin educație și auto-programați în baza experienței. Automatizarea are un rol esențial în viața de zi cu zi, însă pe parcursul transformării interioare scoatem automatismele la lumină, le rescriem pentru a ne permite să avem libertate de alegere, și apoi le lăsăm din nou să funcționeze natural. Pentru persoanele aflate la începutul procesului de transformare interioară, această conștientizare permanentă pare a fi un fel de hiper-atenție constantă la tot ce li se întâmplă, un fel de super-vigilență. Așa și este, însă după reorganizarea minții, viața se desfășoară fără efortul de a fi atenți, pentru că funcționarea psihică este diferită, și conștientizarea face parte din funcționarea de zi cu zi. Nu mai e nevoie să ne reamintim să fim conștienți, pentru că știm că suntem deja conștienți.

Dez-automatizarea implică se devenim reflexivi, să ne putem uita la noi în orice moment. O prima etapă în dez-automatizare este să ne analizăm post-eveniment, după ce faptele s-au întâmplat. Un nivel mai bun de claritate este să ne observăm în timpul evenimentului, să știm că facem ceea ce facem, în timp ce facem. Ca și cum am avea o oglindă permanentă în noi, care ne ajută să ne reflectăm tot timpul. Această oglindă este ceea ce numim martor sau prezență conștientă ( în engleză ”witnessing awareness”). Am scris despre asta într-un capitol dintr-o carte cu mai mulți scientiști care se ocupă de experiența conștientă. Capitolul este disponibil pe situl CQ Institute, iar cartea o găsiți pe amazon.com.

Ce mi se pare important de știut este că acest martor nu este conceptual, nu este o formă de supraeu care analizează ce se întâmplă. Este pur și simplu experiența de a fi și de a simți că sunt. Prezența conștientă (martorul) este ceva diferit de minte, de emoții și de percepții, pentru că le poate reflecta pe fiecare dintre acestea în desfășurarea lor. Sau este câte puțin din toate, greu de spus. Unii cercetători îi mai spun “conștiența fundamentală – fundamental awareness”, conștiență pură, sau interpretată filosofic, conștiența colectivă.

În tabelul de mai jos sunt câteva diferențe între Self-ul nonconceptual, și Eul cu care suntem obișnuiți (extras din ”Witnessing awareness and modes of cognitive awareness. A terminology proposal for the psychological assessment of witnessing and (meta)cognitive experiences”).

Abilitatea de a fi prezent non-conceptual este în opinia mea doar o abilitate, o nouă competență, pe care ne-o putem dezvolta fiecare dintre noi. Ea apare spontan în multe momente, dar pentru activarea ei permanentă este nevoie să depunem un efort de conștientizare, fiind o trăsătură care apare permanent în stadiul de ego-aware (construct aware) al dezvoltării personalității. Spontan însă, mai apare foarte rar (dar din fericire apare) la copii și tineri de pe toate continentele, care însă primesc rapid eticheta de “ciudați”, pentru că rar au șansa de a avea adulți în jur care să-i poată înțelege.

O serie de cercetări științifice pe această temă sunt realizate de Zoran Josipovic (nondual awareness) și Rafi Malach, care explică despre ”perception without a perceiver”, sau despre posibilitatea de a fi conștienți perceptiv fără a avea nevoie de Eu.

Sursa: Ovidiu Brazdău