Traducerea clipului de pe YouTube, pe care il puteti viziona mai jos:
"Fac postarea de azi cu
un pic de ezitare
și chiar trepidare,
și vă spun de ce.
Așa că lasati-mă să fac
unele declarații revoltătoare,
cel puțin revoltătoare pentru
teologi și oamenii religioși.
Numărul unu,
Dumnezeu nu a creat universul.
Dumnezeu nu a creat Universul!
Numarul doi,
versiunea biblică a creației,
Geneza, este greșita.
Cele mai religioase
versiuni ale creației
sunt greșite.
Acesta este numărul doi.
Numarul trei,
Richard Dawkins și militantii
atei gresesc.
Ține minte că doar imi exprim
opinia!
Poți fi de acord, sau în dezacord.
Ia-o sau las-o, ridiculizeaz-o,
defăimeaz-o, sau laud-o. Nu contează.
Deci ce am spus?
Dumnezeu nu a creat universul.
Versiunea biblica a
creației este greșită.
Cele mai religioase
versiuni ale creației sunt greșite.
Richard Dawkins și Militantii
atei gresesc.
Și, de fapt,
geneza universului
este mult mai interesanta.
Și versiunea științifica actuala
și de asemenea, și versiunea
religioasă actuală,
sunt amândouă greșite.
Când spun „religios”, vreau să spun,
știi, versiuni de religie organizată.
Bine!
Deci, cand ai citit Cartea Genezei,
sau dacă citești alte texte, dai peste
această idee în versiunea biblică:
„Dumnezeu a creat universul în șapte zile".
Dar cum ai putea avea zile
fără soare și lună si toate astea,
sau stelele cosmosului?
Deci, știi, zilele
vin după ...
Și deci, nu sună bine!
În plus, versiunea biblică sugerează
că, universul este vechi de doar
câteva mii de ani.
Daca vrei sa citești toate argumentele
împotriva versiunii biblice,
iți sugerez să-l citești pe Richard Dawkins.
Bine!
Așa că vă spun de ce cred că Richard
Dawkins greșește și el.
Și din nou, doar împărtășindu-mi
părerile!
Deci, știi desigur, ca atunci
cand noi toți eram bebeluși,
puneam întrebarea: „de unde
am venit?”. Dacă părinţii noştri
erau religioși, ei spuneau: „Dumnezeu
te-a făcut, Dumnezeu a făcut universul,
Dumnezeu a făcut totul”.
Iar atunci când erai copil mai maricel,
mereu întrebai:
— Atunci cine l-a făcut pe Dumnezeu?
Toata lumea ramanea blocata, fără răspuns.
Într-un fel, Richard Dawkins
a folosit și acest argument.
Deci, dacă există un creator
al universului, atunci unde este,
de unde a venit creatorul?
Și poți să te întorci,
repetand la infinit aceasta
întrebare.
Deci, Richard, în opinia mea, exprimă
un ateism de modă veche,
dintr-o perspectiva de
înţelegere a creaţie de modă veche,
sau a concepţiilor ateiste.
Repet, este doar parerea mea!
Dar toate aceste argumente
se bazează, cred că, pe o filozofie
foarte demodata, pe o teologie învechită
și pe o religie învechită.
Deci, dacă creația vine
din afara spațiu-timpului,
atunci nu există început
și nu există nicio cauzalitate.
Bine?
Și chiar acum, știi, diferența
de bază dintre mecanica
cuantică şi fizica clasica
este doar asta:
Nu există cauzalitate
în mecanica cuantică!
Totul este spontan și fără motiv.
Totul este spontan și fără motiv
în mecanica cuantică.
Și funcționează!
Toate calculele mecanicii
cuantice ajută acum
și se creează tehnologie, chiar
dacă macanica cuantică nu
implică cauzalitate, sau chiar
determinism strict.
Bine?
Mecanica cuantică aplică
numai posibilități care rezidă
într-un tărâm transcendent,
care implica imprevizibilitate,
care implică salturi cuantice
de informații și energie,
care înseamnă discontinuitate.
Și pentru unii dintre noi, asta implică
autoorganizare, autoreglare,
autoevoluţie şi o totala
autonomie și spontaneitate, incertitudine
si creativitate.
Deci, dacă înțelegi, acolo
este un tărâm al existenței
care nu este perceptibil,
insa sursa percepției,
care nu poate fi imaginata 100%
de fapt, este sursa oricărei concepții.
Acel tărâm este cel al
posibilităților infinite,
este principiul incertitudinii,
este spontaneitate, al salturilor cuantice,
sau salturilor de energie și informație,
implicând discontinuitate.
Și dacă acel tărâm al
existenței este conștientizare,
atunci funcționează și el
prin atentie si intentie.
Deci, dacă este câmp transcendent,
câmp unificat, sau singularitate,
sau cum o mai numiți, atunci infinitul
fără formă reprezinta toate posibilitățile.
De asemenea este spontan, este
guvernat de principiul incertitudinii și
se localizează prin atentie si intentie.
Și atunci avem o solutie la intrebarea
‘de unde a vine universul?’:
Universul transcende tărâmul
tuturor posibilităților
si, eventual, conștienta de sine,
ca si tărâm transcendent,
și, interacționeaza cu sine
prin atenție și intenție, creand
experiențe specifice speciei
sau universuri, care merg împreuna,
impletite de către organismul biologic
care experimenteaza acele universuri.
Bine!
Deci, Dumnezeu nu a creat
universul – Dumnezeu, ca super erou,
sau ca super om. El nu a creat universul!
Acea versiune a lui Dumnezeu nu a creat
Universul!
Este evident și de bun simț.
Pe de altă parte, argumentul militantilor
atei, mai ales cei ca Richard Dawkins,
Christopher Hitchens ... și Sam Harris, care
s-a alăturat grupului, dar și mulți alții,
este o idee foarte demodata despre
Dumnezeu, iar Dumnezeul pe care ei
îl atacă, de obicei nu poate fi apărat,
căci Dumnezeu nu poate fi apărat.
Deci Dumnezeul pe care ei îl atacă nu poate
fi apărat!
Dar grupul Dawkins și
Christopher Hitchens ... și Daniel
Dennett ... nu abordeaza niciodată,
(desigur, Dennett o face, dar el spune ca,
conștiința este explicată, ceea ce
înseamnă conștiință explicata de departe),
deci, niciunul dintre acești oameni nu
abordeaza problema grea a conștiinței,
iar când o fac, o resping, redefinesc soluția.
Practic, acea conștiința este o formă derivată
a materiei.
Deci, odată ce ați intrat în aceasta
forma derivata a materiei, atunci argumentul
și, de asemenea și argumentul observatorului,
încep să eșueze.
Așa că îmi amintesc de Michael Shermer
ca ma intreaba demult ...
Apropo, mi-a devenit un bun prieten si
suntem buni prieteni, la fel și cu
Leonard Mlodinow și cu co-autorul Stephen
Hawking, care îmi este acum un prieten
foarte bun. Nu suntem de acord în multe
privinte, dar suntem prieteni.
Deci, îmi amintesc de Michael
întrebându-mă și spunând urmatoarele:
„Dacă conștiința creează universul
sau experiența universului, insinuezi
că acolo nu exista un univers înaintea
aparitiei ființelor umane?
Dacă universul are 13,8 miliarde de ani,
înseamnă ca ființele umane
au apărut cu doar 200.000 de ani în urmă,
iar noi am dezvoltat metoda științifică
și aceste întrebări, și aceste metodologii,
doar în ultimii poate 40.000 de ani.
Deci, cum poți spune ca
ai nevoie de un observator
pentru a crea universul?”
Michael mi-a pus această întrebare
poate acum 15 -20 de ani.
Părea că simțea ca are sens, pentru că
dacă observatorul este un corp-minte
uman care priveste universul și atunci,
observatorul, evident că, el/ea nu
manifestă universul, caci, o persoana
nu manifestă universul.
Acel univers, pe care el sau ea
îl vede, a existat înainte ca el,
sau ea, să apară.
Deci cum ar putea el, sau ea,
sa manifeste universul?
Ei bine, există un defect în acest argument:
Corpul-minte nu observă Universul!
Corpul-minte este de fapt o parte
a observatiei!
Doar conștiința poate observa.
Numai conștiința poate ști.
Doar conștiința poate experimenta,
iar corpul-minte și universul,
care sunt experimentate simultan,
sunt împletite ca obiecte
în subiectul pe care il numim Constiinta.
Deci, e bine de inteles asta:
ca există doar un singur subiect,
doar un singur subiect al experientei,
iar modurile sale de experimentare
sunt infinite.
Să luăm propriul nostru
exemplu: corp-minte și univers.
Deci daca înțelegi Vedanta și
descrierea morfogenezei,
intr-o anume versiune a Vedantei,
dar nu în toate versiunile,
intr-o versiune a Advaitei,
care nu este religie si nici
măcar nu este o filozofie,
ci este o metodologie
pentru explorarea conștiinței,
se spune ca (‘Advaita’ înseamnă
non-dualism), mai întâi, Constiinta
se modifică pe sine ca minte.
Deci conștiința interacționează
cu sine, se cunoaște pe sine ca și gânduri,
ca și sentimente ale sale, ca și imaginație,
iar pe aceasta o numim asta ‘minte’.
Și apoi, în plus, mintea
se diferențiaza în raționalitate,
ceea ce înseamnă că devine
intelect.
În plus, intelectul își creează o
identitate a sinelui sau, pe care o
numim ego.
Și apoi, de acolo, se întâmplă magia.
Există o diferențiere
intre cele cinci simțuri,
cinci organe motorii,
iar acestea se proiecteaza,
au experiența spațiu-timpului,
energiei, informației și materiei.
Sau, putem spune celor cinci elemente:
spațiu, aer, foc, apă și pământ.
Spațiu, fiind materie, sau ce
numim „materie”, în starea ei de vid.
Aerul, fiind ceea ce numim materie,
în stare gazoasă, apa - materie în stare
lichidă și pământul - în starea sa de materie.
Deci, vezi aici ca, conștiința
interacționează cu sine și se diferențiază
mai intai în minte, apoi în intelect, în ego,
în cele cinci simțuri, în cele cinci organe motorii,
și prin acte de atenție și intenție,
se experimenteaza pe sine
ca aparat corp-minte, care se
impleteste cu experiența
pe care acel aparat corp-minte
cauzeaza universul - în acest caz,
universul uman.
În moduri similare, alte specii
sunt impletite cu o experiență,
care ar fi universul lor:
o insectă cu 100 de ochi, o libelulă
cu 30.000 de ochi, un sarpe în infrarosu,
insecte, bufnițe în ultraviolet,
de asemenea, toate universurile diferite
impletite într-un ecosistem comun de
universuri cu margini intrepatrunse.
Astfel ca, Dumnezeul traditional
nu a creat universul!
Dumnezeul pe care încerc să-l explic este
mult, mult, mult mai mare,
mult, mult, mult mai misterios,
mult, mult mai mult inefabil,
transcendent, dincolo de spațiu-timp,
ireductibil, fundamental, fără spațiu,
atemporal, fără cauză, iar acea
conștientiinta fără formă este peste tot.
Deci el este omniprezent,
este sursa întregii energii
și materii, sau putem spune,
experiența energiei și materiei,
sursa tuturor experiențelor
energiei în materiei.
Da, omnipotent, omniscient,
omniprezent, dar pe o scară mult
mai mare – o scară mult mai mare
decât orice religie poate descrie,
sau a descris, sau chiar cadrul nostru
cosmologic actual, care include
idei precum Big Bang, (caruia, apropo,
nu i se poate atribui nicio cauză)
și care include epoca Planck -
10⁻⁴³ secunde dupa „timpul zero” -
unde nu exista legi ale fizicii, apoi
inflația cosmică, în care universul
se triplează ca mărime la
fiecare trilionime, dintr-o trilionime,
dintr-o trilionime de secundă, iar apoi
încetinește din motive inexplicabile,
dar, ‘precis reglat pentru minte,
viata si univers si multiversuri’.
Totuși, nu se poate explica inflația cosmică,
nu pot explica epoca Planck.
Nu pot explica sursa Big Bang-ului.
Nu pot explica diferența dintre
valoarea observată a constantei
cosmologice şi a valorii teoretice.
O gramada de lucruri nu pot fi explicate!
Găurile negre nu pot fi explicate și...
De fapt nu găurile negre, ci
nu pot explica energia întunecată,
nu pot explica materia întunecată,
nu pot explica cea mai mare parte
a universului, sau ceea ce se întâmplă
și există un model standard, desigur,
care pare să creeze tehnologie,
dar care pare a fi total dezastruos
pentru explicarea originilor universului.
Deci cosmologia actuală iese din
discuție, religia iese!
Dawkins și grupul lui
afară, în opinia mea.
Atunci, există Dumnezeu?
Da. Dumnezeu este misterul suprem
al existentei.
Dumnezeu este misterul tău și al meu.
Dumnezeu este cel mai înalt
instinct al nostru de a ne cunoaște
pe noi înșine.
Dumnezeu este de neimaginat.
Dumnezeu este de neconceput.
Dumnezeu este de neînțeles.
Dumnezeu este infinit.
Dumnezeu este fără formă.
Dumnezeu este fără cauza și
Dumnezeu este real.
Orice altceva, orice altceva,
este ireal!
Numai Dumnezeu există!
Orice altceva este ireal.
Dar ireal înseamnă ca
se întâmplă în spațiu-timp,
care are un început, un mijloc
și un sfârșit.
Orice are un început și, de
asemenea, are un sfârșit
și fiecare proiecție a universului
are acel început, mijloc și sfârșit.
Și tu și eu facem parte din
impletitura aceasta, ca viziuni
pasagere ale lui Dumnezeu,
în moduri infinite de imaginație,
în moduri infinite de cunoaștere,
în moduri infinite de experienţă
și fără de sfârșit.
Deci, Dumnezeu exista?
Da! Dumnezeu a creat universul!
Dumnezeu a conceput și
construit notiunea de ‘univers’.
Asta e tot ce ai nevoie!
Toată conceperea, construirea
și organizarea noțiunii fac parte
dintr-o experiență.
Și acea experiență
este specifică speciei
și, în mod magic, se manifesta
magic o experiență specifică speciei
acelei impletituri.
Astfel ca, organismul biologic
cu al sau corp-minte și
universul sunt, ambele, obiecte.
Subiectul este unul singur.
Obiectele sunt minți nenumărate,
nenumărate moduri de cunoaștere
și nenumărate lucruri cunoscute.
Deci Dumnezeu concepe,
construiește noțiunea, guvernează
și devine experiența
a universului, în infinite
moduri de experiență.
Mult, mult, mult mai mare
și mult, mult, mult mai măreț
și mult, mult, mult mai mult
omniscienţă.
Dacă există grade ale
atotștiinței, acestea sunt infinite,
moduri infinite de omnisciență,
moduri infinite de omnipotență.
Deci, moduri infinite de omniscienţă,
omnipotență și omniprezență.
Oriunde te duci, acolo este Dumnezeu!
Nu există ceva în care Dumnezeu sa nu fie!
Dumnezeu nu este greu de găsit!
Dumnezeu este imposibil de evitat!
Deci, reflectați asupra acestui lucru,
deși sunt sigur că voi fi criticat, atacat,
denigrat, orice ... ridiculizat pentru aceste
opinii, dar spun de ceva vreme că atât
religia cât şi ştiinţa au nevoie de o reformare.
Ce părere ai?"
Sa va fie cu folos! 💗
