Surpriza lui Deepak Chopra: Dumnezeu nu a creat universul!

 

Traducerea clipului de pe YouTube, pe care il puteti viziona mai jos:

 "Fac postarea de azi cu

un pic de ezitare

și chiar trepidare,

și vă spun de ce.

Așa că lasati-mă să fac

unele declarații revoltătoare,

cel puțin revoltătoare pentru

teologi și oamenii religioși.

Numărul unu,

Dumnezeu nu a creat universul.

Dumnezeu nu a creat Universul!

Numarul doi,

versiunea biblică a creației,

Geneza, este greșita.

Cele mai religioase

versiuni ale creației

sunt greșite.

Acesta este numărul doi.

Numarul trei,

Richard Dawkins și militantii

atei gresesc.

Ține minte că doar imi exprim

opinia!

Poți fi de acord, sau în dezacord.

Ia-o sau las-o, ridiculizeaz-o,

defăimeaz-o, sau laud-o. Nu contează.

Deci ce am spus?

Dumnezeu nu a creat universul.

Versiunea biblica a

creației este greșită.

Cele mai religioase

versiuni ale creației sunt greșite.

Richard Dawkins și Militantii

atei gresesc.

Și, de fapt,

geneza universului

este mult mai interesanta.

Și versiunea științifica actuala

și de asemenea, și versiunea

religioasă actuală,

sunt amândouă greșite.

Când spun „religios”, vreau să spun,

știi, versiuni de religie organizată.

Bine!

Deci, cand ai citit Cartea Genezei,

sau dacă citești alte texte, dai peste

această idee în versiunea biblică:

„Dumnezeu a creat universul în șapte zile".

Dar cum ai putea avea zile

fără soare și lună si toate astea,

sau stelele cosmosului?

Deci, știi, zilele

vin după ...

Și deci, nu sună bine!

În plus, versiunea biblică sugerează

că, universul este vechi de doar

câteva mii de ani.

Daca vrei sa citești toate argumentele

împotriva versiunii biblice,

iți sugerez să-l citești pe Richard Dawkins.

Bine!

Așa că vă spun de ce cred că Richard

Dawkins greșește și el.

Și din nou, doar împărtășindu-mi

părerile!

Deci, știi desigur, ca atunci

cand noi toți eram bebeluși,

puneam întrebarea: „de unde

am venit?”. Dacă părinţii noştri

erau religioși, ei spuneau: „Dumnezeu

te-a făcut, Dumnezeu a făcut universul,

Dumnezeu a făcut totul”.

Iar atunci când erai copil mai maricel,

mereu întrebai:

— Atunci cine l-a făcut pe Dumnezeu?

Toata lumea ramanea blocata, fără răspuns.

Într-un fel, Richard Dawkins

a folosit și acest argument.

Deci, dacă există un creator

al universului, atunci unde este,

de unde a venit creatorul?

Și poți să te întorci,

repetand la infinit aceasta

întrebare.

Deci, Richard, în opinia mea, exprimă

un ateism de modă veche,

dintr-o perspectiva de

înţelegere a creaţie de modă veche,

sau a concepţiilor ateiste.

Repet, este doar parerea mea!

Dar toate aceste argumente

se bazează, cred că, pe o filozofie

foarte demodata, pe o teologie învechită

și pe o religie învechită.

Deci, dacă creația vine

din afara spațiu-timpului,

atunci nu există început

și nu există nicio cauzalitate.

Bine?

Și chiar acum, știi, diferența

de bază dintre mecanica

cuantică şi fizica clasica

este doar asta:

Nu există cauzalitate

în mecanica cuantică!

Totul este spontan și fără motiv.

Totul este spontan și fără motiv

în mecanica cuantică.

Și funcționează!

Toate calculele mecanicii

cuantice ajută acum

și se creează tehnologie, chiar

dacă macanica cuantică nu

implică cauzalitate, sau chiar

determinism strict.

Bine?

Mecanica cuantică aplică

numai posibilități care rezidă

într-un tărâm transcendent,

care implica imprevizibilitate,

care implică salturi cuantice

de informații și energie,

care înseamnă discontinuitate.

Și pentru unii dintre noi, asta implică

autoorganizare, autoreglare,

autoevoluţie şi o totala

autonomie și spontaneitate, incertitudine

si creativitate.

Deci, dacă înțelegi, acolo

este un tărâm al existenței

care nu este perceptibil,

insa sursa percepției,

care nu poate fi imaginata 100%

de fapt, este sursa oricărei concepții.

Acel tărâm este cel al

posibilităților infinite,

este principiul incertitudinii,

este spontaneitate, al salturilor cuantice,

sau salturilor de energie și informație,

implicând discontinuitate.

Și dacă acel tărâm al

existenței este conștientizare,

atunci funcționează și el

prin atentie si intentie.

Deci, dacă este câmp transcendent,

câmp unificat, sau singularitate,

sau cum o mai numiți, atunci infinitul

fără formă reprezinta toate posibilitățile.

De asemenea este spontan, este

guvernat de principiul incertitudinii și

se localizează prin atentie si intentie.

Și atunci avem o solutie la intrebarea

‘de unde a vine universul?’:

Universul transcende tărâmul

tuturor posibilităților

si, eventual, conștienta de sine,

ca si tărâm transcendent,

și, interacționeaza cu sine

prin atenție și intenție, creand

experiențe specifice speciei

sau universuri, care merg împreuna,

impletite de către organismul biologic

care experimenteaza acele universuri.

Bine!

Deci, Dumnezeu nu a creat

universul – Dumnezeu, ca super erou,

sau ca super om. El nu a creat universul!

Acea versiune a lui Dumnezeu nu a creat

Universul!

Este evident și de bun simț.

Pe de altă parte, argumentul militantilor

atei, mai ales cei ca Richard Dawkins,

Christopher Hitchens ... și Sam Harris, care

s-a alăturat grupului, dar și mulți alții,

este o idee foarte demodata despre

Dumnezeu, iar Dumnezeul pe care ei

îl atacă, de obicei nu poate fi apărat,

căci Dumnezeu nu poate fi apărat.

Deci Dumnezeul pe care ei îl atacă nu poate

fi apărat!

Dar grupul Dawkins și

Christopher Hitchens ... și Daniel

Dennett ... nu abordeaza niciodată,

(desigur, Dennett o face, dar el spune ca,

conștiința este explicată, ceea ce

înseamnă conștiință explicata de departe),

deci, niciunul dintre acești oameni nu

abordeaza problema grea a conștiinței,

iar când o fac, o resping, redefinesc soluția.

Practic, acea conștiința este o formă derivată

a materiei.

Deci, odată ce ați intrat în aceasta

forma derivata a materiei, atunci argumentul

și, de asemenea și argumentul observatorului,

încep să eșueze.

Așa că îmi amintesc de Michael Shermer

ca ma intreaba demult ...

Apropo, mi-a devenit un bun prieten si

suntem buni prieteni, la fel și cu

Leonard Mlodinow și cu co-autorul Stephen

Hawking, care îmi este acum un prieten

foarte bun. Nu suntem de acord în multe

privinte, dar suntem prieteni.

Deci, îmi amintesc de Michael

întrebându-mă și spunând urmatoarele:

„Dacă conștiința creează universul

sau experiența universului, insinuezi

că acolo nu exista un univers înaintea

aparitiei ființelor umane?

Dacă universul are 13,8 miliarde de ani,

înseamnă ca ființele umane

au apărut cu doar 200.000 de ani în urmă,

iar noi am dezvoltat metoda științifică

și aceste întrebări, și aceste metodologii,

doar în ultimii poate 40.000 de ani.

Deci, cum poți spune ca

ai nevoie de un observator

pentru a crea universul?”

Michael mi-a pus această întrebare

poate acum 15 -20 de ani.

Părea că simțea ca are sens, pentru că

dacă observatorul este un corp-minte

uman care priveste universul și atunci,

observatorul, evident că, el/ea nu

manifestă universul, caci, o persoana

nu manifestă universul.

Acel univers, pe care el sau ea

îl vede, a existat înainte ca el,

sau ea, să apară.

Deci cum ar putea el, sau ea,

sa manifeste universul?

Ei bine, există un defect în acest argument:

Corpul-minte nu observă Universul!

Corpul-minte este de fapt o parte

a observatiei!

Doar conștiința poate observa.

Numai conștiința poate ști.

Doar conștiința poate experimenta,

iar corpul-minte și universul,

care sunt experimentate simultan,

sunt împletite ca obiecte

în subiectul pe care il numim Constiinta.

Deci, e bine de inteles asta:

ca există doar un singur subiect,

doar un singur subiect al experientei,

iar modurile sale de experimentare

sunt infinite.

Să luăm propriul nostru

exemplu: corp-minte și univers.

Deci daca înțelegi Vedanta și

descrierea morfogenezei,

intr-o anume versiune a Vedantei,

dar nu în toate versiunile,

intr-o versiune a Advaitei,

care nu este religie si nici

măcar nu este o filozofie,

ci este o metodologie

pentru explorarea conștiinței,

se spune ca (‘Advaita’ înseamnă

non-dualism), mai întâi, Constiinta

se modifică pe sine ca minte.

Deci conștiința interacționează

cu sine, se cunoaște pe sine ca și gânduri,

ca și sentimente ale sale, ca și imaginație,

iar pe aceasta o numim asta ‘minte’.

Și apoi, în plus, mintea

se diferențiaza în raționalitate,

ceea ce înseamnă că devine

intelect.

În plus, intelectul își creează o

identitate a sinelui sau, pe care o

numim ego.

Și apoi, de acolo, se întâmplă magia.

Există o diferențiere

intre cele cinci simțuri,

cinci organe motorii,

iar acestea se proiecteaza,

au experiența spațiu-timpului,

energiei, informației și materiei.

Sau, putem spune celor cinci elemente:

spațiu, aer, foc, apă și pământ.

Spațiu, fiind materie, sau ce

numim „materie”, în starea ei de vid.

Aerul, fiind ceea ce numim materie,

în stare gazoasă, apa - materie în stare

lichidă și pământul - în starea sa de materie.

Deci, vezi aici ca, conștiința

interacționează cu sine și se diferențiază

mai intai în minte, apoi în intelect, în ego,

în cele cinci simțuri, în cele cinci organe motorii,

și prin acte de atenție și intenție,

se experimenteaza pe sine

ca aparat corp-minte, care se

impleteste cu experiența

pe care acel aparat corp-minte

cauzeaza universul - în acest caz,

universul uman.

În moduri similare, alte specii

sunt impletite cu o experiență,

care ar fi universul lor:

o insectă cu 100 de ochi, o libelulă

cu 30.000 de ochi, un sarpe în infrarosu,

insecte, bufnițe în ultraviolet,

de asemenea, toate universurile diferite

impletite într-un ecosistem comun de

universuri cu margini intrepatrunse.

Astfel ca, Dumnezeul traditional

nu a creat universul!

Dumnezeul pe care încerc să-l explic este

mult, mult, mult mai mare,

mult, mult, mult mai misterios,

mult, mult mai mult inefabil,

transcendent, dincolo de spațiu-timp,

ireductibil, fundamental, fără spațiu,

atemporal, fără cauză, iar acea

conștientiinta fără formă este peste tot.

Deci el este omniprezent,

este sursa întregii energii

și materii, sau putem spune,

experiența energiei și materiei,

sursa tuturor experiențelor

energiei în materiei.

Da, omnipotent, omniscient,

omniprezent, dar pe o scară mult

mai mare – o scară mult mai mare

decât orice religie poate descrie,

sau a descris, sau chiar cadrul nostru

cosmologic actual, care include

idei precum Big Bang, (caruia, apropo,

nu i se poate atribui nicio cauză)

și care include epoca Planck -

10⁻⁴³ secunde dupa „timpul zero” -

unde nu exista legi ale fizicii, apoi

inflația cosmică, în care universul

se triplează ca mărime la

fiecare trilionime, dintr-o trilionime,

dintr-o trilionime de secundă, iar apoi

încetinește din motive inexplicabile,

dar, ‘precis reglat pentru minte,

viata si univers si multiversuri’.

Totuși, nu se poate explica inflația cosmică,

nu pot explica epoca Planck.

Nu pot explica sursa Big Bang-ului.

Nu pot explica diferența dintre

valoarea observată a constantei

cosmologice şi a valorii teoretice.

O gramada de lucruri nu pot fi explicate!

Găurile negre nu pot fi explicate și...

De fapt nu găurile negre, ci

nu pot explica energia întunecată,

nu pot explica materia întunecată,

nu pot explica cea mai mare parte

a universului, sau ceea ce se întâmplă

și există un model standard, desigur,

care pare să creeze tehnologie,

dar care pare a fi total dezastruos

pentru explicarea originilor universului.

Deci cosmologia actuală iese din

discuție, religia iese!

Dawkins și grupul lui

afară, în opinia mea.

Atunci, există Dumnezeu?

Da. Dumnezeu este misterul suprem

al existentei.

Dumnezeu este misterul tău și al meu.

Dumnezeu este cel mai înalt

instinct al nostru de a ne cunoaște

pe noi înșine.

Dumnezeu este de neimaginat.

Dumnezeu este de neconceput.

Dumnezeu este de neînțeles.

Dumnezeu este infinit.

Dumnezeu este fără formă.

Dumnezeu este fără cauza și

Dumnezeu este real.

Orice altceva, orice altceva,

este ireal!

Numai Dumnezeu există!

Orice altceva este ireal.

Dar ireal înseamnă ca

se întâmplă în spațiu-timp,

care are un început, un mijloc

și un sfârșit.

Orice are un început și, de

asemenea, are un sfârșit

și fiecare proiecție a universului

are acel început, mijloc și sfârșit.

Și tu și eu facem parte din

impletitura aceasta, ca viziuni

pasagere ale lui Dumnezeu,

în moduri infinite de imaginație,

în moduri infinite de cunoaștere,

în moduri infinite de experienţă

și fără de sfârșit.

Deci, Dumnezeu exista?

Da! Dumnezeu a creat universul!

Dumnezeu a conceput și

construit notiunea de ‘univers’.

Asta e tot ce ai nevoie!

Toată conceperea, construirea

și organizarea noțiunii fac parte

dintr-o experiență.

Și acea experiență

este specifică speciei

și, în mod magic, se manifesta

magic o experiență specifică speciei

acelei impletituri.

Astfel ca, organismul biologic

cu al sau corp-minte și

universul sunt, ambele, obiecte.

Subiectul este unul singur.

Obiectele sunt minți nenumărate,

nenumărate moduri de cunoaștere

și nenumărate lucruri cunoscute.

Deci Dumnezeu concepe,

construiește noțiunea, guvernează

și devine experiența

a universului, în infinite

moduri de experiență.

Mult, mult, mult mai mare

și mult, mult, mult mai măreț

și mult, mult, mult mai mult

omniscienţă.

Dacă există grade ale

atotștiinței, acestea sunt infinite,

moduri infinite de omnisciență,

moduri infinite de omnipotență.

Deci, moduri infinite de omniscienţă,

omnipotență și omniprezență.

Oriunde te duci, acolo este Dumnezeu!

Nu există ceva în care Dumnezeu sa nu fie!

Dumnezeu nu este greu de găsit!

Dumnezeu este imposibil de evitat!

Deci, reflectați asupra acestui lucru,

deși sunt sigur că voi fi criticat, atacat,

denigrat, orice ... ridiculizat pentru aceste

opinii, dar spun de ceva vreme că atât

religia cât şi ştiinţa au nevoie de o reformare.

Ce părere ai?"

Sa va fie cu folos! 💗