Știința ADN-ului și ceea ce cercetătorii ruși au descoperit în mod surprinzător...

 

Oamenii de știință ruși reprogramează ADN-ul uman folosind cuvinte și frecvențe

Știința ADN-ului a explicat în cele din urmă fenomene misterioase, cum ar fi clarviziunea… intuiția… vindecarea fără mâini… lumină „supranaturală” și aurele… și multe altele.

Descoperirile sunt pe meritul cercetătorilor ruși, care s-au aventurat pe teritoriul ADN-ului, cercetătorii occidentali nu au luat în considerare. Oamenii de știință occidentali și-au limitat studiile la 10% din ADN-ul nostru responsabil pentru construirea proteinelor. Asta înseamnă că au respins restul de 90% din ADN ca fiind „junhii”.

În schimb, o echipă inovatoare din Rusia, condusă de biofizicianul și biologul molecular Pjotr ​​Garjajev, a refuzat să accepte că o astfel de mare majoritate a ADN-ului nu ar putea avea nicio valoare de cercetare. Pentru a investiga misterele acestui teren neexplorat, ei au asociat lingviști cu geneticieni într-un studiu neconvențional pentru a testa impactul vibrațiilor și al limbajului asupra ADN-ului uman.

Ceea ce au descoperit a fost complet neașteptat – ADN-ul nostru stochează date precum sistemul de memorie al unui computer. Nu numai asta, dar codul nostru genetic folosește reguli gramaticale și sintaxa într-un mod care oglindește îndeaproape limbajul uman!

De asemenea, au descoperit că până și structurarea perechilor ADN-alcaline urmează o gramatică obișnuită și are reguli stabilite. Se pare că toate limbile umane sunt pur și simplu verbalizări ale ADN-ului nostru.

Schimbarea ADN-ului cu cuvinte și expresii rostite

Cel mai uluitor dintre toate, echipa a descoperit că ADN-ul uman viu poate fi schimbat și rearanjat cu cuvinte și fraze rostite.

Cheia pentru schimbarea ADN-ului cu cuvinte și fraze este folosirea frecvenței potrivite. Prin aplicarea frecvențelor radio și luminii modulate, rușii au reușit să influențeze metabolismul celular și chiar să remedieze defectele genetice.

Echipa a obținut rezultate incredibile folosind vibrații și limbaj . De exemplu, au transmis cu succes tipare de informații de la un set de ADN la altul. În cele din urmă, au reușit chiar să reprogrameze celulele într-un alt genom - au transformat embrioni de broaște în embrioni de salamandă fără să ridice un singur bisturiu sau să facă o incizie.

Munca rușilor oferă dovezi științifice de ce afirmațiile și hipnoza au efecte atât de puternice asupra ființelor umane. ADN-ul nostru este în mod inerent programat să răspundă la limbaj. Profesorii ezoterici și spirituali știu acest lucru de veacuri. Toate formele de afirmații și „putere de gândire” derivă parțial din acest principiu de bază.

Cercetările rusești ajută, de asemenea, la explicarea de ce aceste tehnici ezoterice nu au la fel de succes pentru toți cei care le folosesc. Deoarece „comunicarea” clară cu ADN-ul necesită frecvența corectă, indivizii cu procese interioare mai dezvoltate vor fi mai capabili să creeze un canal conștient de comunicare cu ADN-ul.

Indivizii a căror conștiință este mai dezvoltată vor avea mai puțină nevoie de orice tip de dispozitiv (pentru a aplica frecvențe radio sau luminoase). Savanții acestei științe cred că, cu conștiință, oamenii pot obține rezultate folosind doar propriile cuvinte și gânduri.

ADN-ul și intuiția: cum funcționează „hipercomunicarea” și de ce oamenii ar putea acum să o recupereze

Oamenii de știință ruși au găsit, de asemenea, o bază ADN-ului pentru fenomenul intuiției – sau „hipercomunicare”. Hipercomunicarea este termenul folosit pentru a descrie situațiile în care cineva accesează brusc informații în afara bazei sale personale de cunoștințe. În vremurile noastre, acest lucru a devenit din ce în ce mai rar. Cel mai probabil, pentru că primii trei factori care previn hipercomunicarea (stresul, anxietatea și un creier hiperactiv) au devenit atât de răspândiți.

Pentru unele creaturi, cum ar fi furnicile, hipercomunicarea este țesută în existența de zi cu zi. Știați că atunci când o furnică regină este îndepărtată fizic din colonia ei, supușii ei continuă să lucreze și să construiască conform planului? Dacă e ucisă, totuși, furnicile devin fără țintă și toată munca se oprește instantaneu. Aparent, atâta timp cât regina furnică este în viață, ea poate accesa conștiința de grup a coloniei sale prin hipercomunicare.

Acum, că rușii descurcă bazele biologice ale hipercomunicației, oamenii ar putea fi capabili să recâștige utilizarea pe deplin a acestei abilități. Ceea ce au descoperit oamenii de știință este că ADN-ul nostru poate produce „găuri de vierme magnetizate”. Aceste găuri de vierme magnetizate sunt versiuni în miniatură ale podurilor care se formează lângă stelele arse (numite poduri Einstein-Rosen).

Podurile Einstein-Rosen conectează diferite zone ale universului și permit transmiterea de informații în afara spațiului și timpului. Dacă am fi capabili să activăm și să controlăm în mod conștient astfel de conexiuni, ne-am putea folosi ADN-ul pentru a transmite și primi informații din rețeaua de date a universului. De asemenea, am putea contacta alți participanți ai rețelei.

Descoperirile științei și cercetării ADN-ului rusești sunt atât de inovatoare încât sună cu adevărat incredibil. Cu toate acestea, avem deja exemple izolate de indivizi care au stăpânit tehnicile necesare, cel puțin la un anumit nivel. Cei care au reușit cu vindecarea de la distanță și telepatia sunt exemple de luat în considerare.

Potrivit multora cu un interes activ în cercetarea ADN-ului rusesc, aceste descoperiri reflectă schimbările majore care au loc cu Pământul, soarele și galaxia noastră. Aceste schimbări afectează ADN-ul uman și ridică conștiința în moduri pe care s-ar putea să nu le înțelegem pe deplin până în viitor.

Sursa: https://undergroundhealthreporter.com/dna-science-and-reprograming-your-dna/#ixzz3NaflJYma

Sa vă fie cu folos! 💓

Ce se știe despre univers?

 

Pornind de la regresiile hipnotice făcute în scop terapeutic și având o oarecare cunoaștere teoretică în acest domeniu, am căutat opinii știintifice publice despre aceasta, dar și despre ceea ce se revelează prin ele. Iată ce am găsit:

Despre regresia hipnotica

Regresia hipnotică este o tehnică de hipnoză folosită în scopuri terapeutice pentru a ajuta o persoană să exploreze și să acceseze amintiri sau experiențe din trecutul lor care ar putea fi legate de problemele sau traumele lor actuale. Aceasta implică inducerea unei stări de hipnoză și ghidarea subiectului să își amintească evenimente sau stări emoționale din trecut.

Există două tipuri de regresie hipnotică: regresia în timp și regresia în vârstă. Regresia în timp implică accesarea de către subiect a amintirilor lor din trecut, în timp ce regresia în vârstă implică subiectul să își imagineze că se întoarce în timp la o anumită vârstă din trecutul lor.

Regresia hipnotică poate fi utilizată în scopuri vindecătoare pentru a trata o varietate de probleme, inclusiv traume emoționale, anxietate, fobii, stres și depresie. Aceasta poate ajuta subiectul să identifice și să înțeleagă mai bine cauzele problemelor lor și să le trateze prin procesul de vindecare a traumelor sau prin schimbarea gândurilor și comportamentelor inutile.

Este important să menționăm că regresia hipnotică poate avea și riscuri și efecte negative, precum implantarea de amintiri false sau exacerbarea traumelor. De aceea, trebuie să fie efectuată numai de către un terapeut experimentat și pregătit în tehnici de hipnoză și regresie.

În general, regresia hipnotică poate fi o tehnică utilă în terapia vindecătoare, dar este important să fie abordată cu precauție și doar sub îndrumarea unui profesionist calificat în domeniu.

Legătura dintre minte și universuri

În prezent, nu există nicio dovadă științifică clară care să susțină o legătură directă între minte și universuri paralele. Cu toate acestea, unii cercetători și filozofi sugerează că această legătură poate exista prin intermediul fenomenului de conștiință și prin explorarea universurilor paralele prin intermediul experiențelor conștiente.

Conștiința poate fi descrisă ca un proces mental care ne permite să percepem, să simțim, să gândim și să experimentăm lumea din jurul nostru. Unii susțin că această capacitate de conștientizare poate fi un mecanism prin care explorăm și interacționăm cu universurile paralele.

În plus, teoriile cuantice sugerează că observatorii și experimentatorii pot influența rezultatele experimentelor prin simpla lor observare, ceea ce ar putea implica faptul că mintea și conștiința ar putea avea un efect direct asupra universurilor paralele.

În orice caz, aceste ipoteze rămân subiect de cercetare și dezbatere în comunitatea științifică și nu există încă suficiente dovezi pentru a susține o legătură clară între minte și universurile paralele.

Ce este universul?

Universul este totalitatea tuturor materiei, energiei, spațiului și timpului care există. Acesta cuprinde toate galaxiile, stelele, planetele, gazele, particulele subatomice și alte forme de materie și energie.

Este important de menționat că universul poate fi definit și dintr-un punct de vedere mai larg, în care nu este doar totalitatea materiei și energiei, ci și a legilor fizicii și a altor principii fundamentale ale naturii care guvernează acestea.

Din punct de vedere fizic, universul este considerat a fi în expansiune, de la momentul Big Bang-ului, evenimentul teoretic care a marcat începutul universului nostru. Oamenii de știință continuă să își dezvolte cunoștințele despre univers prin observații, experimente și modele matematice, cu scopul de a înțelege mai bine structura, originea și evoluția sa.

În concluzie, universul poate fi definit ca fiind totalitatea materiei, energiei, spațiului și timpului care există și este subiectul cercetărilor și studiului în multe domenii ale științei.

Universul este o hologramă?

Există o teorie în fizică cunoscută sub numele de "teoria holografică", care sugerează că informațiile despre univers sunt distribuite în întregul spațiu și timp, precum o imagine holografică.

Această teorie se bazează pe cercetările în fizica cuantică și pe principiul că orice obiect fizic poate fi reprezentat printr-un model matematic. În cazul universului, această reprezentare matematică este numită "hologramă".

Conform acestei teorii, universul nu este o hologramă în sensul obișnuit al cuvântului, ci mai degrabă o reprezentare matematică holografică a informațiilor despre univers, care sunt distribuite în întregul spațiu și timp.

Cu toate acestea, este important să subliniem că această teorie nu a fost încă demonstrată și este încă subiectul dezbaterilor în comunitatea științifică. De asemenea, chiar dacă teoria holografică este adevărată, acest lucru nu înseamnă că universul este, într-adevăr, o hologramă fizică sau că există un proiector de holograme care îl proiectează.

În concluzie, ideea că universul este o hologramă este o teorie interesantă în fizica teoretică, dar este încă subiectul cercetărilor și dezbaterilor în comunitatea științifică.

Ce sunt dimensiunile universului?

Universul este o structură vastă și complexă, iar dimensiunile sale se referă la caracteristicile sale fundamentale care permit existența și evoluția sa.

În general, vorbind, există patru dimensiuni cunoscute ale universului, adică trei dimensiuni spațiale și o dimensiune temporală. Aceste dimensiuni sunt:

Dimensiunea spațială în trei direcții: În sensul comun, acestea sunt axele X, Y și Z care definesc poziția obiectelor în spațiu. Acestea permit obiectelor să se miște înainte și înapoi, în sus și în jos, în stânga și în dreapta.

Dimensiunea temporală: Aceasta se referă la direcția timpului, care permite obiectelor să evolueze și să se schimbe în timp. Această dimensiune este esențială pentru a înțelege istoria și evoluția universului.

Dimensiunea spațială suplimentară: Unele teorii fizice sugerează existența altor dimensiuni spațiale, care nu sunt observabile direct de către oameni. Aceste dimensiuni suplimentare pot fi necesare pentru a explica unele fenomene fizice care nu pot fi explicate prin cele trei dimensiuni spațiale cunoscute.

Dimensiunea spațială a energiei: Unele teorii fizice sugerează că există o altă dimensiune spațială care este strâns legată de energia și frecvența undelor electromagnetice.

Este important de remarcat că nu toate aceste dimensiuni sunt observabile sau accesibile de către oameni. Unele dintre ele sunt teoretice și sunt utilizate pentru a explica fenomene fizice complexe și neobișnuite.

Dimensiunile spatiale temporare

Termenul "dimensiune spațială temporală" se referă la ideea că timpul ar putea fi considerat a fi o a patra dimensiune spațială, într-un anumit sens.

Această teorie este legată de teoria relativității a lui Einstein, care susține că spațiul și timpul sunt două aspecte ale aceleiași entități, numită spațiu-timp. În această concepție, evenimentele din univers sunt văzute ca fiind poziționate nu numai în cele trei dimensiuni spațiale obișnuite, ci și în dimensiunea temporală.

Aceasta înseamnă că evenimentele pot fi descrise nu numai prin coordonatele spațiale (x, y, z), ci și prin coordonata temporală (t). În mod similar, obiectele pot fi descrise nu numai prin poziția lor în spațiu, ci și prin momentul lor în timp.

Este important de remarcat că, în mod obișnuit, timpul este considerat a fi o dimensiune diferită de cele trei dimensiuni spațiale. Cu toate acestea, în contextul teoriei relativității, timpul și spațiul sunt considerate aspecte ale aceleiași entități.

Despre universuri paralele

Universurile paralele sunt o teorie din domeniul fizicii și cosmologiei care sugerează că există mai multe universuri în afara celui în care trăim, fiecare având propriile sale legi și proprietăți fizice. Aceste universuri paralele pot fi considerate ca fiind separate de spațiu și timp și ar putea avea orice variație a condițiilor inițiale.

Teoria universurilor paralele este susținută de multe modele matematice și experimente fizice, cum ar fi teoria coardelor și interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice. În aceste teorii, universurile paralele sunt adesea denumite "universuri cuantice" sau "multiversuri".

Această teorie are implicații filozofice semnificative și ridică întrebări interesante despre natura realității și despre modul în care interacționăm cu ea. De asemenea, teoria universurilor paralele este subiectul multor discuții și dezbateri în comunitatea științifică și printre oamenii de știință, și se așteaptă ca cercetările ulterioare să ne ajute să înțelegem mai bine această teorie fascinantă.

Concluzia la care am ajuns este că știința este în urmă cu cercetările, comparativ cu metoda explorării hipnotice și că hipnoza nu mai poate fi ignorată, căci știința, prin fizica cuantică, a început să demonstreze informații știute deja din hipnoze.

Să vă fie cu folos! 💓