Conducătorul interior - Sadhguru - partea a II-a

Oameni de succes, sau oameni fără succes, doar uitați-vă la viața lor și vedeți! În douăzeci și patru de ore câte momente sunt cu adevărat pline de bucurie? Mergeți pe stradă și vedeți, câte fețe sunt pline de bucurie? Foarte puține, nu-i așa? Dacă vedeți vreuna, de obicei este o față tânără. Feţele de peste 30 sunt lungi. Ce li s-a întâmplat? Pentru majoritatea, viața a funcționat mult mai bine decât și-au imaginat vreodată. Dacă te uiți la generația voastră, niciodată gnerațiile mai vechi nu au trăit mai confortabil ca acum, nu-i așa? Nici o altă generație nu a cunoscut astfel de tipuri de confort și facilități, dar totuși, sunteți acum mai fericiți decât vechile genrații? Acest lucru se întâmplă pentru că, pur și simplu, tocmai ați aplicat managementul extern, nu pe cel intern.

În procesul de a crea ceea ce vrem, în urmărirea fericirii noastre, noi pur și simplu distrugem singura sursă a vieții noastre, această planetă, căreia i-am dat foc, dar tot nu suntem mulțumiți și nici nu suntem mai bucuroși decât oamenii care trăiau acum cinci sute de ani. Undeva am neglijat interiorul. Deci, întoarcerea în interior, este necesară? Un motiv pentru care majoritatea tinerilor de aici nu au făcut niciodată nici un efort pentru a se întoarce spre interior este pentru că astăzi cine stie să citească, sau vorbeste o limba străină, precum engleza, crede că este suficient și dezvoltă o alergie la ceva spiritual. Nu este vina voastră. Așa-numiții oameni spirituali au dus în derizoriu spiritualitatea, pe care au și ridiculizat-o și, evident, nimeni nu dorește să-i urmeze.

Spiritualitatea înseamnă să cunoști ceva care este dincolo de lumea fizică. Chiar acum, dacă tu existi ca entitate fizică - ca un corp, ca o minte - orice se întâmplă în afară, se va întâmpla și în interior. Dacă se întâmplă și în afara, se întâmplă și în interior mereu, atunci fii liniștit și fericit că este întotdeauna accidental. Nu contează cine ești, cât de puternic ești, cat de mare manager ești, situațiile externe nu vor fi niciodată sută la sută sub controlul tău. Chiar dacă sunteți doar doi oameni intr-o familie, tot nu ai control absolut asupra situației, nu-i așa? Controlul este din ce în ce mai mic asupra ariei și jocului vieții voastre, care este în continuă desfășurare. Aceasta este realitatea vieții.

Numai când o persoană începe să experimenteze o dimensiune dincolo de natura fizică în sine, atunci ea se poate juca cu lumea fizică oricum vrea, poate face tot ce este mai bun în lumea exterioară, dar în interior va rămâne netulburată. În cazul în care corpul vostru, mintea voastră, emoțiile voastre, sau energiile voastre nu funcționează așa cum vreți voi, atunci aceasta este cea mai rea formă de sclavie, pentru că cineva decide pentru voi ce ar trebui să se întâmple în cu viața voastră. Deci, dacă altcineva decide în locul vostru, aceasta se numește sclavie. Dar dacă altcineva decide ce se întâmplă în interiorul vostru, nu-i aceasta cel mai oribil fel de sclavie? Dar vă rog să vedeți că întreaga lume se află în această sclavie. Singura consolare este că toată lumea este așa.

Oamenii învață managementul ca pe o știință care se aplică situațiilor exterioare. Aș vrea ca ei să înțeleagă că există, de asemenea, și o întreagă știință despre interior. Dacă nu știți că, chiar dacă puteți gestiona afaceri, industrii, tot nu veți trăi o viață de împlinire și bunastare. Dacă vrei să trăiești o viață de împlinire și bunăstare și să le oferi și celorlalți oameni de lângă tine, este extrem de important să știi ce înseamnă să-ți gestionezi interiorul.

Nu știu cum te-ai simțit ca și copil în școală. Eu mă uitam mereu la profesor și dacă vedeam că predă din inimă, eram prezent/atent, altfel nu. Încă din copilărie, am fost educat la cele mai bune școli posibile din zonă, dar, cu toate acestea, pentru mine nu a insemnat mare lucru, deoarece, modul meu de de a asculta și a privi ceea ce ne predau profesorii, rămăsese același (n.t.: a „simți” informația). Cand profesorii ne vorbeau despre orice - chimie, biologie, matematică - un singur lucru vedeam cu claritate: pentru eu nu insemna nimic. De aceea, nu am dorit să ascult ceva care nu înseamna nimic pentru cel care transmite.

Am atâtea lucruri pe agenda mea; douăzeci și patru de ore cuprin o mulțime de lucruri. Nu sunt dispus să petrec o oră, sau chiar și cinci minute ascultând pe cineva care vorbește ceva care nu înseamnă nimic pentru el. Chiar dacă vorbește prostii, nu contează, dacă înseamnă ceva pentru el, sunt dispus să ascult asta. Dar dacă vorbește lucruri grozave, care nu înseamnă nimic pentru el, nu sunt dispus să-l ascult. Concluzionand, aproape 90% din timpul petrecut în colegiu, am fost „în afara” și doar 10% „in interior”. Eram „acolo” doar când vedeam pe cineva care vorbea ceva cu pasiune.

Sunt fericit când văd că cineva vorbește cu pasiune despre ceea ce face. Nu contează dacă ceea ce face este corect, greșit, bine, perfect sau nu, dar și-a pus inima în acea expunere, deci este în regulă. Viața noastră devine frumoasă nu pentru că suntem perfecți, ci pentru că punem suflet în ceea ce facem. Nu contează ce facem, că măturăm pe jos, sau gestinăm țara, sau orice altceva. Dacă ne punem inima în ceea ce facem, este bine și frumos să facem acea activitate. Trăind în o atmosfera in care oamenii sunt pasionati de ceea ce fac ei înșiși, este foarte înălțator.

Există întotdeauna o anumită emoție când intri într-o nouă dimensiune a vieții. Să zicem că cineva obține un loc de muncă și în prima zi când s-a așezat așezat pe scaun în spatele acestei mese, a simțit că este cel mai fantastic loc din lume, dar, în câțiva ani, în spatele aceleiași mese încep să apara tensiunii arteriale, diabet zaharat, ulcere și încă multe altele. Asta nu-i pentru că este ceva în neregulă cu locurile de muncă unde ne angajăm, sau cu lume în care trăim, este pur și simplu pentru că nu acordăm atenția suficientă nouă înșine. Am acordat prea multă atenție la ceea ce este în afara.

Oamenii gândesc mereu la aspirații minunate care le va aduce succesul în lume. Aspirația este doar un punct de plecare inițial pentru că ați aspirat la succes, doar pentru că ați aspirat la prosperitate, doar pentru că ați aspirat la bunăstare, dar succesul nu se întâmplă. Succesul, prosperitatea, bunăstarea se întâmplă atunci când ești capabil să creezi acele lucruri. Toată lumea aspiră. Cine nu aspiră la succes in lume? Chiar și un cerșetor de pe stradă încearcă a fi un cerșetor de succes, nu-i așa? Fiecare ființa umană aspiră la el, dar numai acei care sunt capabili vor reuși să-l obțină, adică a te face capabil, nu numai în termeni de abilități de management și de alte lucruri - deși si aceste lucruri sunt necesare - ci a vă face capabil ca ființă umană.

Dorința și binecuvântarea mea este ca managerii să gestioneze această lume, această țară, această comunitatea, afacerile și comerțul, care fac parte din existența noastră de astăzi în lume, într-o modalitate mult mai bună decât au făcut-o generațiile anterioare, pentru că suntem echipați pe plan extern mai bine ca oricând. Însă, dacă managerii și liderii se echipează și pentru managementul intern, sunt sigur că vor gestiona această lume, această națiune și comunitățile mult mai bine decât s-a făcut până acum. Când vine vorba de management, nu există un management perfect, doar dacă oamenii se dedică în totalitate muncii pe care o fac, indiferent ce, atunci lucrurile se vor întâmpla. Chiar acum, intreaga Fundatie Isha din India, cu sute de filiale și în afara țării, sunt conduse de tineri. Ei sunt persoane care au fost cu noi paisprezece, cincisprezece ani și care au acum vârsta de treizeci de ani. Nu avem seniori, oamenii sunt fără nici o experiență, doar tineri, neformati. Am luat asta ca pe o provocare, pentru a face acest lucru prin intermediul lor, fără a folosi niciun fel de experiență. Nu sunt împotriva experienței, dar am vrut să demonstrez că se pot face lucruri incredibile, dar nu pentru că și știu cum să o fac. Lucruri incredibile se pot face pur și simplu, pentru că ne-am angajat că vrem să se întâmple, asta-i tot.

Astăzi, Fundația Isha - organizație voluntară - a crescut la peste 200.000 de persoane active, voluntari din întreaga lume și avem proiecte multe, de importanță socială. Toate aceste lucruri sunt tratate de catre voluntari, in mod gratuit. Acesti oamenii, care gestionează situații, sunt foarte tineri, fără vreo calificare, fiind totuși manageri/organizatori fantastici de oameni. Modul în care ei gestionează situațiile, modul în care conduc exemplar mii de oameni, ii face să fie un exemplu acolo în comunitate. Știu că trebuie să înveți despre finanțe, procedeuri bancare și alte lucruri ce tin de domeniu, dar managementul fundamental este capacitatea ta de a inspira oamenii să facă tot tot ce este cel mai bun, iar asta este tot ce poți face. Daca toata lumea din jurul tau face totul la superlativ, acesta este cel mai bun management posibil care se poate intampla.

Așa că aceasta nu va fi o manipulare. Acest lucru se va întâmpla numai cu dedicare, aceasta va veni numai cu dragoste, aceasta va veni numai pentru că sunteți dispuși pentru a vă dedica sută la sută persoanei care stă lângă tine în acel moment. Oh, este

oare posibil acest lucru? Nu este chiar totul utopic? Crezi

că aceasta este realitatea din sectorul corporativ? Iti spun că noi lucrăm în închisori, în zonele rurale, lucrăm cu marile corporații din lume, nu contează ce fel de persoană întâlnim. Dacă tocmai ați învățat să atingeți esența/inima omului din fața voastră, atunci veți vedea că fiecare ființă umană este dispusă să facă mereu tot ce este mai bun pentru voi, este dispusă săși dea viața pentru voi.

Nu vei primi lovituri făcând management, doar dacă oamenii din jurul tău te iubesc și vor să facă tot ce pot pentru tine. Dacă oamenii din jurul tău încearcă să te tragă în jos, oricum vei ajunge la probleme grave încercând să gestionezi situațiile, nu-i așa? Dacă nu ai oamenii care te iubesc cu adevărat și doresc să dea tot ce pot, atunci managementul tău va fi o durere, o mare suferință. Numai atunci când oamenii din jurul tău chiar vor să facă ce-i mai bine pentru tine, abia atunci managementul se poate deveni minunat.

Viețile noastre devin frumoase nu din cauza a ceea ce facem. Viața noastră devine pur și simplu frumoasă, pentru că am inclus pe toată lumea din jurul nostru ca parte a visului nostru de bunăstare.

Sfarșit

traducere si adaptare Aurelia Asan

Conducătorul interior - Sadhguru - partea I

"Viețile noastre devin frumoase nu pentru că suntem

perfecți. Viața noastră devine frumoasă pentru că

ne punem inima in ceea ce facem."

- Sadhguru

Introducere

Sadhguru este un autorealizat și profund mistic al timpurilor noastre. El este o întruchipare a înțelepților trecutului, care au servit ca punct de inspirație și îndrumare pentru întreaga civilizație; în același timp, el este foarte conștient de curentul realități, aceasta făcându-l un umanist și vizionar, dar și un lider spiritual proeminent al lumii de azi.

Sadhguru fiind de asemenea, un autor, poet și renumit pe plan internațional ca vorbitor, ne provoacă și ne lărgește percepția asupra vieții, prin inteligența și logica lui pătrunzatoare.

Puternicele metode stiințifice și îndrumările lui Sadhguru sunt în totalitate relevante pentru oricine care este deschis și nu este cantonat în tradiții și-i permite astfel să-și depășească cât mai mult limitele.

În acest sens, el a reușit să îndrume milioane de oameni pentru realizarea lor interioară la potențial maxim și final.

Personalitatea complexa / Multipersonalitatea lui Sadhguru are un efect profund și de îmbogățire asupra oricui care îl întâlnește, dar, totuși, îi poate duce și într-o stare de confuzie. Confuzia este creata de atitudinea lui complet diferita, în diverse ipostaze. Acasă poartă blugi, apoi îl vedem într-o pânză de bumbac, sau cu picioarele puternice desculț prin Himalaya, ori conducând o motocicleta BMW pe autostradă. Percepțiile avute despre un mistic sunt sfărâmate.

„Prezența Maestrului” conține discursuri și răspunsuri la o serie complexă de întrebări puse de către ucenici și căutători aflați în mijlocul provocării vieții.

Prezența lui Sadhguru, conduce căutătorul spre stabilirea fermă a procesului său spiritual interior, prin eliberarea de chinul ignoranței.

În acest volum, "Inner Management", Sadhguru nu numai că dezvăluie instrumente eficiente pentru a ne spori capabilități de gestionare, dar, de asemenea, ne arată o modalitate de a deschide o nouă dimensiune a vieții, care ne eliberează de dependența față de exterior și de influența lui asupra noastră.

Conducătorul interior

Dacă vrem să trăim bine, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, depinde pur și simplu de cât de bine ne gestionăm împrejurările, dar și pe noi înșine. În mod categoric, viața înseamnă gestionare. Calitatea vieții tale depinde de cât de bine îți administrezi corpul, mintea, emoțiile, situațiile în care te găsești, casa, comunitățile, națiunile, viața ta în general și lumea. În general, gândirea noastră despre management ne duce spre afaceri, sau spre gestionarea industriei; în mod uzual vorbim despre management doar în situații ce țin de economie, nicidecum despre viața în ansamblu.

În multe privințe este regretabil că astăzi, cel mai predominant factor care guvernează planeta, este cel economic. Celelalte aspecte ale vieții au fost complet marginalizate. Atunci când economia este singurul lucru pe care îl aveți drept gândire prioritară,veți avea tendința de a deveni greoi și foarte nefericiți. Conducem diferite niveluri de programe/proiecte de nivel înalt în marile corporații din lume, însă ceea ce văd este că oamenii au eșuat în propria lor viață și suferă din cauza eșecului lor. Cei care au reușit în viață, au și succes. Dacă aveți un eșec profesional, nu este o problemă, dar dacă aveți un eșec în viață, suferința este mare, este o adevărată tragedie, pentru că este ceva la care ai lucrat, ceva ce ți-ai dorit mult, ceva ce ai vrut să creezi în viața ta.

Dacă te uiți în trecut și vezi cât de fericit erați la vârsta de 5 ani, nu se compara cu cât sunteți de fericit astăzi. Dacă vom face o diagramă, fericirea se va mișca în sus, sau în jos? În douăzeci și patru de ore, câte momente sunt în care sunteți cu adevarat fericiți? Dacă vă uitați la grafic, el coboară. Asta înseamnă că sunteți conducători nepricepuți, pentru că, la urma urmei, tot ce faceți în viața voastră este pentru căutarea fericirii. Vă autoeducați, vă faceți cariere, vă construiți familii și faceți alegeri conform alegerilor voastre. Faceți atât de multe lucruri, deoarece, pe undeva, credeți că îndeplinirea acestor lucruri vă va aduce fericirea. Dacă fericirea nu apare după toate aceste eforturi, iar graficul coboară, înseama că esti un conducator nepriceput.

Cine nu știe cum să gestioneze propriul său trup, propria sa minte, propria emoție și energiile sale, dacă gestionează situații exterioare, el le gestionează doar la întâmplare, nu prin intenție, cum vrea el. Când gestionați situații la întâmplare, trăți la întâmplare, iar asta înseamna că sunteți viața voastră este un dezastru, se instalează anxietatea permanentă, care devine ceva obișnuit, natural în viața voastră.

Oriunde te-ai duce astăzi, oamenii vorbesc despre gestionarea stresului, în special în Statele Unite. Nu înțeleg de ce toți vor să se ocupe de manegementul propriului stres. Pot să înțeleg că vrei să-ți gestionezi afacerea, finanțele, familia, averea, orice, dar de ce ai vrea să-ți gestionezi stresul? Mi-a luat ceva timp să-i înțeleg pe acești oameni care au ajuns la concluzia că, dacă ei fac lucruri în lume, obligatoriu este și stresant.

Nimeni nu este stresat din cauza a ceea ce face, ci din cauza că nu știe cum să-și gestioneze propriul sistem interior. Nu natura locului de muncă crează stresul. Întrebați orice persoana din conducerea unei firme dacă este stresată, iar răspunsul va fi același: este stresat.Toata lumea consideră că munca este stresantă. Trebuie stiut că nici o slujbă nu este stresantă. Dacă nu ai control asupra propriului sistem interiorei, vei fi stresant, nefăcând nimic în acest sens.

În mod fundamental, „managementul” înseamnă că noi suntem singurii care ne decidem destinul, cursul lui. Vreți să stapâniți o anume situație, atât în interior, cât și în exterior. Deci, fiecare este un conducător/manager, dar la niveluri diferite și de tipuri diferite, în funcție de propiile capacități. Fie că gestionați o bucătărie, unde gătiți pentru 4 persoane, sau conduceți o mare industrie, unde lucrează 10.000 de oameni, categoric, dacă doriți să aveți rezultate bune, trebuie să fiți un bun manager al acestor situații, nu-i așa? Dacă trebuie să gestionați 10 persoane sau 10.000 oamenii, trebuie să gestionați și 10 minți sau 10.000 de minți. Dar dacă voi nu vă gestionați propria minte, gestionarea a 10.000 de minți va fi n dezastru. În cazul în care, în procesul de gestionare a unei situații, distrugem ființe umane, după cum se întâmplă chiar acum, acest tip de management nu este bun, deoarece după cum doresc toți, intenția de bază a fiecărui management este bunăstarea umană. Dacă managementul are drept scop bunăstarea umană, atunci nu mai este vorba numai de producerea a ceva, sau de a face profit; oamenii ar trebui să se ridice la întregul lor potențial, nu doar în termeni de muncă, ci ca ființe umane.

Dacă oamenii ar lucra împreună, ar trebui să fie capabili de a atinge apogeul iubirii, păcii și compasiunii din interiorul lor.

Deci, dacă acest tip de management trebuie să se întâmple, adică tu și ceilalți oamenii din jurul tău să atingeți apogeul iubirii, păcii și compasiunii din interiorul vostru, atunci trebuie să vă dedicați un anumit timp pentru a vă concentra asupra managementului vostru intern. Dacă acest lucru nu se realizează, atunci veți reuși numai În diferite situații numai din întâmplare. O mulțime de oameni înțelege managementul ca pe o modalitate de distribuire/aruncare a greutăților asupra celorlalți.

Pot să vă spun o glumă? Într-o zi, un leu simțindu-se tare mândru de el însuși, mergea prin junglă și a dat peste un iepure. L-a prins și a început să râdă de el, întrebându-l dacă știe "Cine este regele lui?” Iepurașul, îngrozită, i-a răspuns: „Tu, tu bineînțeles că tu!" L-a lăsat să plece, a mai mers ceva drum și a găsit, a prins-o și a întrabat-o la fel: "Cine este regele junglei?", iar ea i-a răspuns ca și iepurașul: " Oh, Stapâne, tu ești, tu desigur, nimeni altul decât tine! ". A lăsat-o și pe ea și a mai prins și întrebat și alte câteva animale, dar toată lumea răspundea țipând de teamă: "Tu ești rege al junglei!" Văzând acestea, se plimba de colo colo și nu mai putea de fălos, că este Conducător, Rege al junglei. Tot plimbându-se printre „supuși”, s-a trezit în fața unui elefant și l-a întrebat și pe el: "Cine este regele junglei?". Acesta l-a apucat cu trompa de trunchi, l-a rasucit, apoi l-a ridicat, l-a învârtit și apoi l-a trântit de pământ de i-a rupt coloana. Ranit, leul i s-a adresat elefantului, spunându-i: "Tocmai mi-ai răspuns." Dar elefantul i-a replicat: "Vedeți, trebuia să-mi spun punctul de vedere." [Râsete].

Deci, în general, atât de mulți oameni gândesc că managementul înseamnă să-ți arunci greutățile asupra celorlalți. Aceasta nu înseamnă gestionare. Orice nebun poate face asta.

Dacă gestionați o situație, nu doar lucruri care se întâmplă acolo, oamenii ar trebui să se simtă exaltați doar fiind în acel spațiu. Mai presus de toate, trebuie să vă simtiți minunat fiind acolo. Deci, dacă acest lucru trebuie să se întâmple, aveți nevoie de o dimensiune interioară. Când spun "dimensiune interioară, nu vorbesc doar despre corp, sau despre minte, pentru că ambele vin din exterior, în anumite moduri.

De exemplu, cînd erai copil, corpul tău fizic era mic, dar acum a devenit atât de mare. Ceea ce numiți "corp" este doar o bucată de pământ pe care ați transformat-o în mâncare și apoi în corp, nu-i așa? Deci acest corp este doar o grămadă de alimente pe care le-ați adunat într-o perioadă de timp. Ceea ce voi numiți "mintea mea" este o grămadă de impresii, pe care le-ai adunat din afară. Acum, ai o grămadă de alimente și o grămadă de impresii. Dacă sunteți capabil de a aduna un corp atât de mare și atât de multă minte, trebuie să existe ceva mai profund decât acestea, dar acest ceva nu apare niciodată în experiența ta. Tocmai v-ați pierdut în aceste două grămezi, încercând să le dați un sens.

Acum, pentru că există o știință a managementului bunăstării externe, există și o știință a managementului pentru bunăstarea interioară. Doar că, mai mereu, nu l-am abordat științific și credeam doar că totul va fi bine, făcând într-un fel ceva ... Chiar acum, sunt oameni care gândesc că vor fi fericiți dacă sunt educați, dacă au dobândit un loc de muncă și sunt căsătoriți, dar, dupa ceva timp, vor descoperi că nu este chiar așa. Deși dezamăgirile se repetă, ei tot mai speră în miracole și că totul va fi bine. Nu va fi bine.

S-a întâmplat cândva că un taur și un fazan se găseau pe câmp. Taurul păștea iarbă, iar fazanul ciugulea insecte de pe taur. Erau parteneri, știți? Apoi, fazanul s-a uitat la un copac uriaș, care era la marginea terenului și, foarte nostalgic, a spus: "Vai, cândva puteam zbura și ajunge pe ramura cea mai de sus a copacului, dar astăzi nu mai am puterea să ajung nici la prima ramură a copacului.” Atunci, taurul i-a răspus cu multă nonsalanță: "Nu-i problemă! Mănâncă câte puțină balegă de-a mea în fiecare zi și vei vedea că în două

săptămâni vei ajunge pe ramura cea mai de sus a copacului. Fazanul spuse atunci: „Oh, fii serios! Cum este posibil acest lucru?" iar Taurul îi răspunse: "Vorbesc serios, încearcă și vei vedea. Toti oamenii fac asta, așa că ai putea încerca și tu."

Foarte neîncrezător, fazanul începu totuși să ciugulească să-și curețe la bălegar și, chiar din prima zi, a reușit să ajungă la prima ramură a copacului, iar în două săptămâni a ajuns la ramura cea mai de sus. Practic, doar a zburat și s-a așezat pe ramura cea mai de sus și se bucura de peisaj. Dar, bătrânul fermier l-a văzut pe bătrânul fazant așezat acolo, a scos pusca și l-au împușcat. Deci, morala poveștii este următoarea: chiar și un rahat te ridică pe culmi, dar niciodată nu te va lăsa să stai acolo. (Râsete)

Deci, dacă căutați o viață cu împliniri, bucurii, pace și bunăstare, nu încercați să vă păcăliți, nu vă furați caciula. Lucrurile trebuie făcute bine, pentru că altfel nu va funcționa. În calitate de manager, voi trebuie știți că, dacă nu faceți voi singuri lucrurile bine, nu se va rezolva nimic din exterior. Același lucru este valabil și pentru interior; dacă nu faci ceea ce este corect, pur și simplu nu funcționează. S-ar putea să te păcălești/amăgești pe moment și să crezi că ceva/cineva te va face bine. Da, pentru o clipă, dar până în clipa următoare, când te-ai prăbușit. Te rog să vezi, să te gândești la asta.

- continuare -


traducere si adaptare Aurelia Asan