Conducătorul interior - Sadhguru - partea a II-a

Oameni de succes, sau oameni fără succes, doar uitați-vă la viața lor și vedeți! În douăzeci și patru de ore câte momente sunt cu adevărat pline de bucurie? Mergeți pe stradă și vedeți, câte fețe sunt pline de bucurie? Foarte puține, nu-i așa? Dacă vedeți vreuna, de obicei este o față tânără. Feţele de peste 30 sunt lungi. Ce li s-a întâmplat? Pentru majoritatea, viața a funcționat mult mai bine decât și-au imaginat vreodată. Dacă te uiți la generația voastră, niciodată gnerațiile mai vechi nu au trăit mai confortabil ca acum, nu-i așa? Nici o altă generație nu a cunoscut astfel de tipuri de confort și facilități, dar totuși, sunteți acum mai fericiți decât vechile genrații? Acest lucru se întâmplă pentru că, pur și simplu, tocmai ați aplicat managementul extern, nu pe cel intern.

În procesul de a crea ceea ce vrem, în urmărirea fericirii noastre, noi pur și simplu distrugem singura sursă a vieții noastre, această planetă, căreia i-am dat foc, dar tot nu suntem mulțumiți și nici nu suntem mai bucuroși decât oamenii care trăiau acum cinci sute de ani. Undeva am neglijat interiorul. Deci, întoarcerea în interior, este necesară? Un motiv pentru care majoritatea tinerilor de aici nu au făcut niciodată nici un efort pentru a se întoarce spre interior este pentru că astăzi cine stie să citească, sau vorbeste o limba străină, precum engleza, crede că este suficient și dezvoltă o alergie la ceva spiritual. Nu este vina voastră. Așa-numiții oameni spirituali au dus în derizoriu spiritualitatea, pe care au și ridiculizat-o și, evident, nimeni nu dorește să-i urmeze.

Spiritualitatea înseamnă să cunoști ceva care este dincolo de lumea fizică. Chiar acum, dacă tu existi ca entitate fizică - ca un corp, ca o minte - orice se întâmplă în afară, se va întâmpla și în interior. Dacă se întâmplă și în afara, se întâmplă și în interior mereu, atunci fii liniștit și fericit că este întotdeauna accidental. Nu contează cine ești, cât de puternic ești, cat de mare manager ești, situațiile externe nu vor fi niciodată sută la sută sub controlul tău. Chiar dacă sunteți doar doi oameni intr-o familie, tot nu ai control absolut asupra situației, nu-i așa? Controlul este din ce în ce mai mic asupra ariei și jocului vieții voastre, care este în continuă desfășurare. Aceasta este realitatea vieții.

Numai când o persoană începe să experimenteze o dimensiune dincolo de natura fizică în sine, atunci ea se poate juca cu lumea fizică oricum vrea, poate face tot ce este mai bun în lumea exterioară, dar în interior va rămâne netulburată. În cazul în care corpul vostru, mintea voastră, emoțiile voastre, sau energiile voastre nu funcționează așa cum vreți voi, atunci aceasta este cea mai rea formă de sclavie, pentru că cineva decide pentru voi ce ar trebui să se întâmple în cu viața voastră. Deci, dacă altcineva decide în locul vostru, aceasta se numește sclavie. Dar dacă altcineva decide ce se întâmplă în interiorul vostru, nu-i aceasta cel mai oribil fel de sclavie? Dar vă rog să vedeți că întreaga lume se află în această sclavie. Singura consolare este că toată lumea este așa.

Oamenii învață managementul ca pe o știință care se aplică situațiilor exterioare. Aș vrea ca ei să înțeleagă că există, de asemenea, și o întreagă știință despre interior. Dacă nu știți că, chiar dacă puteți gestiona afaceri, industrii, tot nu veți trăi o viață de împlinire și bunastare. Dacă vrei să trăiești o viață de împlinire și bunăstare și să le oferi și celorlalți oameni de lângă tine, este extrem de important să știi ce înseamnă să-ți gestionezi interiorul.

Nu știu cum te-ai simțit ca și copil în școală. Eu mă uitam mereu la profesor și dacă vedeam că predă din inimă, eram prezent/atent, altfel nu. Încă din copilărie, am fost educat la cele mai bune școli posibile din zonă, dar, cu toate acestea, pentru mine nu a insemnat mare lucru, deoarece, modul meu de de a asculta și a privi ceea ce ne predau profesorii, rămăsese același (n.t.: a „simți” informația). Cand profesorii ne vorbeau despre orice - chimie, biologie, matematică - un singur lucru vedeam cu claritate: pentru eu nu insemna nimic. De aceea, nu am dorit să ascult ceva care nu înseamna nimic pentru cel care transmite.

Am atâtea lucruri pe agenda mea; douăzeci și patru de ore cuprin o mulțime de lucruri. Nu sunt dispus să petrec o oră, sau chiar și cinci minute ascultând pe cineva care vorbește ceva care nu înseamnă nimic pentru el. Chiar dacă vorbește prostii, nu contează, dacă înseamnă ceva pentru el, sunt dispus să ascult asta. Dar dacă vorbește lucruri grozave, care nu înseamnă nimic pentru el, nu sunt dispus să-l ascult. Concluzionand, aproape 90% din timpul petrecut în colegiu, am fost „în afara” și doar 10% „in interior”. Eram „acolo” doar când vedeam pe cineva care vorbea ceva cu pasiune.

Sunt fericit când văd că cineva vorbește cu pasiune despre ceea ce face. Nu contează dacă ceea ce face este corect, greșit, bine, perfect sau nu, dar și-a pus inima în acea expunere, deci este în regulă. Viața noastră devine frumoasă nu pentru că suntem perfecți, ci pentru că punem suflet în ceea ce facem. Nu contează ce facem, că măturăm pe jos, sau gestinăm țara, sau orice altceva. Dacă ne punem inima în ceea ce facem, este bine și frumos să facem acea activitate. Trăind în o atmosfera in care oamenii sunt pasionati de ceea ce fac ei înșiși, este foarte înălțator.

Există întotdeauna o anumită emoție când intri într-o nouă dimensiune a vieții. Să zicem că cineva obține un loc de muncă și în prima zi când s-a așezat așezat pe scaun în spatele acestei mese, a simțit că este cel mai fantastic loc din lume, dar, în câțiva ani, în spatele aceleiași mese încep să apara tensiunii arteriale, diabet zaharat, ulcere și încă multe altele. Asta nu-i pentru că este ceva în neregulă cu locurile de muncă unde ne angajăm, sau cu lume în care trăim, este pur și simplu pentru că nu acordăm atenția suficientă nouă înșine. Am acordat prea multă atenție la ceea ce este în afara.

Oamenii gândesc mereu la aspirații minunate care le va aduce succesul în lume. Aspirația este doar un punct de plecare inițial pentru că ați aspirat la succes, doar pentru că ați aspirat la prosperitate, doar pentru că ați aspirat la bunăstare, dar succesul nu se întâmplă. Succesul, prosperitatea, bunăstarea se întâmplă atunci când ești capabil să creezi acele lucruri. Toată lumea aspiră. Cine nu aspiră la succes in lume? Chiar și un cerșetor de pe stradă încearcă a fi un cerșetor de succes, nu-i așa? Fiecare ființa umană aspiră la el, dar numai acei care sunt capabili vor reuși să-l obțină, adică a te face capabil, nu numai în termeni de abilități de management și de alte lucruri - deși si aceste lucruri sunt necesare - ci a vă face capabil ca ființă umană.

Dorința și binecuvântarea mea este ca managerii să gestioneze această lume, această țară, această comunitatea, afacerile și comerțul, care fac parte din existența noastră de astăzi în lume, într-o modalitate mult mai bună decât au făcut-o generațiile anterioare, pentru că suntem echipați pe plan extern mai bine ca oricând. Însă, dacă managerii și liderii se echipează și pentru managementul intern, sunt sigur că vor gestiona această lume, această națiune și comunitățile mult mai bine decât s-a făcut până acum. Când vine vorba de management, nu există un management perfect, doar dacă oamenii se dedică în totalitate muncii pe care o fac, indiferent ce, atunci lucrurile se vor întâmpla. Chiar acum, intreaga Fundatie Isha din India, cu sute de filiale și în afara țării, sunt conduse de tineri. Ei sunt persoane care au fost cu noi paisprezece, cincisprezece ani și care au acum vârsta de treizeci de ani. Nu avem seniori, oamenii sunt fără nici o experiență, doar tineri, neformati. Am luat asta ca pe o provocare, pentru a face acest lucru prin intermediul lor, fără a folosi niciun fel de experiență. Nu sunt împotriva experienței, dar am vrut să demonstrez că se pot face lucruri incredibile, dar nu pentru că și știu cum să o fac. Lucruri incredibile se pot face pur și simplu, pentru că ne-am angajat că vrem să se întâmple, asta-i tot.

Astăzi, Fundația Isha - organizație voluntară - a crescut la peste 200.000 de persoane active, voluntari din întreaga lume și avem proiecte multe, de importanță socială. Toate aceste lucruri sunt tratate de catre voluntari, in mod gratuit. Acesti oamenii, care gestionează situații, sunt foarte tineri, fără vreo calificare, fiind totuși manageri/organizatori fantastici de oameni. Modul în care ei gestionează situațiile, modul în care conduc exemplar mii de oameni, ii face să fie un exemplu acolo în comunitate. Știu că trebuie să înveți despre finanțe, procedeuri bancare și alte lucruri ce tin de domeniu, dar managementul fundamental este capacitatea ta de a inspira oamenii să facă tot tot ce este cel mai bun, iar asta este tot ce poți face. Daca toata lumea din jurul tau face totul la superlativ, acesta este cel mai bun management posibil care se poate intampla.

Așa că aceasta nu va fi o manipulare. Acest lucru se va întâmpla numai cu dedicare, aceasta va veni numai cu dragoste, aceasta va veni numai pentru că sunteți dispuși pentru a vă dedica sută la sută persoanei care stă lângă tine în acel moment. Oh, este

oare posibil acest lucru? Nu este chiar totul utopic? Crezi

că aceasta este realitatea din sectorul corporativ? Iti spun că noi lucrăm în închisori, în zonele rurale, lucrăm cu marile corporații din lume, nu contează ce fel de persoană întâlnim. Dacă tocmai ați învățat să atingeți esența/inima omului din fața voastră, atunci veți vedea că fiecare ființă umană este dispusă să facă mereu tot ce este mai bun pentru voi, este dispusă săși dea viața pentru voi.

Nu vei primi lovituri făcând management, doar dacă oamenii din jurul tău te iubesc și vor să facă tot ce pot pentru tine. Dacă oamenii din jurul tău încearcă să te tragă în jos, oricum vei ajunge la probleme grave încercând să gestionezi situațiile, nu-i așa? Dacă nu ai oamenii care te iubesc cu adevărat și doresc să dea tot ce pot, atunci managementul tău va fi o durere, o mare suferință. Numai atunci când oamenii din jurul tău chiar vor să facă ce-i mai bine pentru tine, abia atunci managementul se poate deveni minunat.

Viețile noastre devin frumoase nu din cauza a ceea ce facem. Viața noastră devine pur și simplu frumoasă, pentru că am inclus pe toată lumea din jurul nostru ca parte a visului nostru de bunăstare.

Sfarșit

traducere si adaptare Aurelia Asan