De vorba cu mine

Stiu ca am un Sine Superior si vreau sa iau legatura cu el. Bun si facut. Imi linistesc gandurile, ma relaxez, stau intinsa si imi vine intrebarea:

... dar cine sunt eu, adica cea care vorbesc (?), cand stiu, din cele studiate si cu care rezonez (ceva imi spun ca asa este!), ca eu sunt totuna cu Eu, adica cu Sinele Superior ... pai oare cum vine (?), pentru ca eu ma simt despartita de EU si, apoi, mai exista un eu, care este ego-ul meu, dar care si el ia hotarari in numele meu ... deci suntem 3 ?....

Raspunsul nu intarzie sa apara, iar Sinele meu imi spune:

- Tu esti eu, dar ai doua componente, una spirituala si alta materiala. Altfel nu as fi putut patrunde in materie si experimenta. Tu esti constienta doar de tine, dar nu si de mine. Esti un „Eu” profund, care este dominat de al treilea eu, asa cum ii spui tu si care s-a format o data cu personalitatea ta. Acesta este „ego-ul”, care este la fel de efemer ca si personalitatea si va disparea o data cu ea si cu corpul in care Eu am intrat.

- Dar ce se va intampla cu cu mine?

- Pai tu esti o parte din mine, adica, esti spirit, adica esti eu. Esti constient de tine, evoluezi, afli de unde te tragi (te trezesti) si, o data cu parasirea materiei dense, a dualitatii, te reunesti cu mine, trunchiul din care mi-am creat o prelungire pentru a patrunde in corpul material dens, cu ajutorul caruia am experimentat viata pe pamant. In ce priveste al treilea eu, ti-am spus deja, ca va disparea. El a stat lipit in permanenta de tine/mine, pana cand ai inceput sa constientizezi ca tu esti altceva, dar va disparea dupa ce tu/eu vom parasi corpul.

Exista situatii, cand egoul poate disparea chiar din timpul vietii, dar asta se intampla doar celor care sunt treji in totalitate, care au integrat dualitatea, care stiu si simt ca sunt Una cu Mine si care nu mai fac diferenta intre viata si moarte - notiuni cacteristice celor care inca se afla pe un alt nivel al evolutiei, fiind poate mai tineri pe scara eternitatii, sau netreziti inca.

- Ok. Am inteles. Dar eu stiu ca sunt Constiinta Universala, dumnezeu, iar tu-mi spui ca esti un trunchi. De fapt, cine esti tu, sau eu?

- Pai stii deja. Eu sunt Constiinta Universala, parte sub forma de ramura pornita din Ea, care, la randul ei se ramifica, pentru a acoperi mai multe dimensiuni si experiente. Toate ramurile ne vom reintoarce (strange) la Sursa, precum antenele unui melc, avand un bagaj de experiente acumulate, dupa ce ramurele subtiri vor fi devenit constiente de sine. Sursa isi formeaza in permanenta noi ramificatii si tot asa ...

- Am inteles acum si asta. As vrea sa ma mai lamuresti cum este cu entitatile pe care noi le consideram negative, fara suflet si care se hranesc cu energiile noastre. Daca Energia Divina / Dumnezeu / Constiinta Universala este peste tot, inseamna ca si aceste entitati fac parte din Sursa?

- Da. Si ele fac parte din Sursa, doar ca ele sunt factiuni, care nu au mai reusit sa revina la ramura si asa, au tot plutit prin dimeniuni pana cand au gasit alte factiuni asemanatoare cu ele si au format entitati cu caracteristici diferite de ale entitatilor trezite. Ele s-au rupt de ramura mama, pentru ca nu au reusit sa devina constiente de sine. Ele au un drum mai greu, mai lung de parcurs inapoi, iar parte din ele nu reusesc sa supravietuiasca, deoarece, atunci cand intalnesc entitati cu vibratii inalte, ele sunt pur si simplu arse si devin energie neutra. Practic, vor reintra in ciclul de autoexperimentare pe care-l efectuaza Sursa. Ele se reintorc asa cum au plecat, fara sa aduca ceva cu ele, comparativ cu ceea ce se intampla cu celelalte ramuriri, care sunt legate de ramura mama si care devin constiente de sine.

Zece minute a durat acest dialog cu mine, care mi-a facut foarte bine si mi-a clarificat pe deplin, fara dubii, cum stau lucrurile cu cei 3 „eu”, dar si cu toti parazitii care ne inconjoara si care, de fapt, sunt parti din noi. Cred ca va trebui sa fiu foarte atenta cum ma port pe viitor cu ele, pentru ca sunt, totusi, parti din mine, ratacite si fara capatai. Vai de ei! Eram tare pornita pe ei, dar cred ca trebuie sa-mi schimb atitudinea fata de ei, eventual sa-i ajut sa ma lase in pace ...  ....

Cum se poate face asta? Doar prin constientizare, clipa de clipa.

Inchei prin a va repeta ca acesta este doar adevarul meu si nu este obligatoriu sa fiti de acord. Sigur ca la aceste rezultate au ajuns multi, dar numai prin ei insisi, cand au avut certitudinea ca asa se prezinta adevarul lor.

Cei care sunteti „atinsi" de randurile mele si inima voastra va spune ca asa este, fiti constienti clipa de clipa si cautati-va raspunsurile la intrebarile care va framanta. Doar prin voi veti afla adevarul!

Sa fie de folos oricui vrea!

Aurelia