"Ridicare a vibrației", de Sabrina Reber - Capitolul 18

Capitolul 18 - "Să patrundem în interiorul puterii tale, al adevărului tău și a integrității tale"

Pătrunderea în puterea, adevărul și integritatea voastră va necesita o schimbare radicală în gândirea voastră, în puterea și curajul vostru. Veți avea nevoie să distrugeți cutiile pline cu gândire tradițională și să eliberați vechile programe subconștiente care ți-au fost proiectate de părinți, prieteni, știință, educație, religie și cultură. Aceste credințe distorsionate și programe subconștiente, pe care le-ați acceptat ca adevărul vostru, vă vor sabota actiunea de a vă putea ridica deasupra limitărilor, controlului și manipulării conștiinței de masă de pe această planetă. Cei mai mulți dintre noi am fost crescuți și încurajați să ne predăm puterea. Ni s-a spus ce să gândim, cum să ne îmbrăcăm, prietenii cu care ar trebui să ne asociem și care religii create de om ar fi impuse nouă ca adevărul suprem. Am crescut într-un mediu controlat, separându-ne de vocea noastră interioară prin aderarea la sistemele de credință care ne-au fost transferate de la o generație la alta. Regulile și comportamentele rigide au devenit zona noastră de confort, iar frica de respingere ne-a controlat, oprindu-ne de a pune la îndoială pe cei în autoritate. Adevărul nostru nu a mai venit din ființa noastră interioară, a venit dintr-o sursă externă, rupându-ni-se legătura profundă cu orientarea noastră intuitivă. Am devenit victime ale circumstanțelor, uitând că suntem co-creatori ai vieții noastre și că avem puterea și responsabilitatea de a depăși orice în viața noastră care ne împiedică să accesăm măreția ființei noastre.

Una dintre cele mai tragice căi pe care omenirea a ales-o, a fost aceea de a-si preda puterea, prin credința că Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre și că suntem despărțiți de Dumnezeu și de ceilalți. Această credință perpetuează frica, rușinea și vina, reținându-ne să ne ridicăm vibrația și să accesăm înțelepciunea noastră superioară, deoarece ne concentrăm asupra unui salvator extern și a unei abordări exterioare față de Dumnezeu. Participăm la slujbele bisericii duminica, urmăm regulile și doctrinele exterioare, care neagă tituși unitatea noastră cu Dumnezeu și si cu orice, creând separare și disarmonie în cadrul bisericilor la care suntem afiliați, precum și cu restul omenirii. Toată responsabilitatea și puterea noastră sunt predate bisericii pentru a ne salva, pentru că nu vrem să ne ocupăm de sarcina dificilă de a ne examina singuri credințele, atitudinile și rănile psihologice care ne țin într-o stare de conștiință neputincioasă. Abordarea exterioară se bazează pe convingerea că putem intra în Rai (n.t.: cu alte cuvinte, ne putem mântui/salva) numai prin respectarea anumitor reguli, doctrine și figuri cu autoritate pe Pământ, precum și a credinței că cineva din afara noastră este acum responsabil pentru energia noastră catalogata ca a fi greșiă, sau pentru păcatele noastre. Această credință promovează satisfacția spirituală și contravine Legii Universale a Cauzei și Efectului. Pentru fiecare acțiune există o reacție. Orice energie necorespunzătoare pe care am creat-o este responsabilitatea noastră și nu poate fi vindecată decât prin propria noastră muncă internă! Fiecare cuvânt, gând și acțiune sunt cuprinse și înregistrate în câmpul energetic al sufletului nostru. Singura modalitate de a ne vindeca energia necorespunzătoare este de a intra în interiorul nostru, în puterea noastră completă, acceptând pe deplin responsabilitatea pentru transformarea noastră. Fiecare dintre noi trebuie să-și stabilească intenția deliberată de a-și depăși nivelul actual al vibrației, sau starea de conștiință, la un nivel mai înalt, astfel încât să putem clarifica/curăța, în mod activ, energia necorespunzătoare acumulată de-a lungul timpului și stocată în câmpurile noastre energetice.

Această energie discordantă poate fi purificată doar prin energiile transformatoare și vindecătoare ale puternicului nostru Sine. Când noi credem că Dumnezeu este undeva în afara noastră, nu vom fi niciodată capabili să fim uniți/contopiți cu Dumnezeul însuși, aducând duhul nostru divin în planul pământului. Fiecare dintre noi trebuie să ne luăm înapoi puterea pe care am predat-o unor „surse” externe și să-și reactiveze puterea noastră internă, prin atingerea unei relații directe cu Sinele nostru / Dumnezeu / Spiritual. Prin lucrarea interioară a meditației, sufletul poate invoca energiile vindecătoare ale Sinelui său Divin / Dumnezeu să intre și să activeze toate nivelele sale de a transmuta energia necorespunzătoare/gresită, care este gata să fie vindecată. Pe lângă aceasta, trebuie, în primul rând, ca starea de conștiință care a creat energia gresită să fie recunoscută și transcendensă înainte ca Sinele nostru Divin să ofere harul transmutației și vindecării. Isus afirmă clar că, dacă neprihănirea noastră (adică dorința noastră de a ne depăși pe noi înșine) depășește neprihănirea cărturarilor și fariseilor, nu putem intra în Împărăția cerurilor. Împărăția Cerului este o stare a conștiinței și se găsește într-o dimensiune superioară a propriei noastre ființe interioare. Pentru ca noi să intrăm, trebuie să depășim conștiința inferiorității noastre / Egoului și să punem asupra Conștiinței Cristice. Conștiința Cristică / a lui Hristos (n.t.: a nu se confunda cu Isus, care a fost om, a fost pătruns de Coștiința Cristică prin propriile forțe și a fost și numit Isus Cristos) știe că fiecare dintre noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu (suntem desprinși din Divinitate). Suntem extensii directe ale Creatorului cu o scânteie divină, situată în inimile noastre, care este infuzată cu aceleași puteri creatoare ca și Dumnezeu, care trebuie pur și simplu să fie activate. Conștiința Hristos știe că totul este unul și este în strânsă legătură. Ceea ce a făcut un om, toți oamenii pot face. „Întoarcerea lui Hristos” înseamnă botezul/"Cristalizarea" oricărei persoane care și-a ridicat vibrațiile suficient de sus, pentru a se ancora și a-și activa Divinitatea / Dumnezeuul / Hristosul / Buddhic-ul din interiorul corpului său fizic.

N.T.: De acest lucru a profitat biserica și a inventat botezul in vasul denumit „cristelniță”, in care orice copil, fără putere de decizie, iși predă puterea unor forțe externe, în necunoștință. Așa apar tiparele inoculate prin tradiție, de care se scapă extrem de greu. Cei care incep să se trezească, se feresc să folosească cuvinte precum Dumnezeu, Cristos, Sfanta Treime, etc., fără a face si anumite specificații, prin care să se delimiteze de biserica, de religie.

Din păcate, se știe ca este extrem de greu de explicat de catre persoane sau maestri ascensionați, stările traite în alte dimensiuni, având la dispozitie un bagaj de cuvinte limitat, potrivit tridimensionalului. Pentru a face cunoscute oamenilor obișnuiți (nu prea zeloși și cu tipare mentale) adevărurile universale, cei treziti sunt obligați să folosească și termeni, expresii, citate din cartile religioase.

Isus afirmă în mod clar: "Aceste lucruri pe care le fac eu, le puteți face și voi, și chiar mai mult". Isus Cristos a fost una dintre ființele cele mai influente și uimitoare care s-a întrupat vreodată într-un corp uman și a venit aici pentru a ne arăta calea. (n.t.: Isus era deja suflet extrem de evoluat, care a avut scop precis de întrupare, acela de a ajuta celelalte suflete. Intrănd in dualitate, a intervenit și la el uitarea, prin activarea binecunoscutului „văl al uitării”, dar a început trezirea destul de repede și a reușit să fie patruns de Conștiința Cristica, ca apoi să ne arate și nouă cale.) El intenționa să-i urmăm exemplul, să nu-l punem pe un piedestal și să nu stăruim în credința că numai Isus ar putea atinge un nivel atât de înalt de conștiință. Această credință ne ia din putere și ne menține blocați în dualitate și separare. Isus este o ființă incredibilă, la a cărui Ființare/stare de A FI trebuie să aspirăm cu toții. El este un fiu al lui Dumnezeu, dar tot așa este și unul dintre fiecare din noi. Noi sunem toți unul; nu există nicio separare! Totul este o extensie directă a lui Dumnezeu, tot ce a ieșit din energia lui Dumnezeu și totul este întotdeauna legat de Dumnezeu și de celălalt. Fiecare dintre noi este responsabil pentru salvarea/mântuirea noastră. Trebuie să ne luăm puterea înapoi și să acceptăm responsabilitatea pentru viețile pe care le creăm. Suntem co-creatori puternici, pe deplin capabili să atingem același nivel de conștiință pe care la atins Isus, devenind Isus Cristos! Fiecare dintre noi trebuie să pătrundem în puterea noastră și să mergem în cea mai intimă parte a ființei noastre, care caută să obțină o experiență directă cu Dumnezeu. Când ne conectăm cu Sinele nostru Divin, aducem Duhul/Spiritul nostru în materie, lăsăm pe Dumnezeu să experimenteze această lume prin noi. Acesta este potențialul cel mai înalt al sufletului nostru, de a fi literalmente infuzat și strâns legat de Sinele nostru Divin, pentru că atât Sinele nostru Divin, cât și Sufletul nostru, sunt capabili să crească și să se extindă. Aceasta este natura adevărată a lui Dumnezeu, de a se depăși pe sine și a deveni mai mult decât a fost înainte. Cum putem ajunge la creșterea sufletească atunci când ne-am ne-am blocat și ne-am deconectat de la esența divinității, crezând că ceva din afara noastră poate să ni-l dea pe Dumnezeu?

Pătrunderea în putere, adevăr și integritate înseamnă că nu veți mai permite altora să mai gândească pentru voi. Când vă angajați în meditație, căutați împărăția în interior, vă veți extinde conștiința și veți cunoaște mai bine adevărurile superioare. Cu cat meditati mai mult, cu atat va creste vibratia voastra si cu atât vor fi mai clare campurile voastre energetice. Câmpurile energetice obositoare împiedică orientarea clară și vă împiedică să accesați o vibrație mai mare. Pe măsură ce blocajele voastre energetice sunt eliminate, ghidarea pe care o veți primi de la Sinele vostru dumnezeiesc va deveni mai ușoară. Va fi nevoie de timp, de practică și de credință pentru a ajunge la un astfel de punct de claritate. Încrede-te în tine și cinstește-te pentru că rămâi deschis spre expansiunea constiintei tale superioare! Permiteți-vă să evoluați în adevăruri profunde și întăriți-vă conexiunea cu esența dumnezeiască. Cu cât vibrația este mai mare, cu atât este mai înalt nivelul adevărului relevat vouă. În cele din urmă, nivelul tău de adevăr se bazează pe nivelul tău de conștiință. Din păcate, mulți oameni au cred în adevărurile anumitor organizații și simt că știu totul. Aceasta duce la o stare de conștiință limitată, care îi împiedică pe oameni să crească și să se extindă. Rezistați nevoii de a cădea în această capcană! Aveți o capacitate construită de a cunoaște adevărul, de a ști ce este bine să faceți. Numai tu poți ști ce este potrivit pentru tine! Acest tip de cunoaștere este dincolo de intelectul și mintea rațională (ego), acest fel de cunoaștere vine de la inimă (suflet). Intrați în conștiința sufletului, încredeți-vă și urmați-vă adevărul!

Dumnezeu ți-a dat libertatea de a-ți căuta propria cale, unică, și depinde de tine să recuperezi dreptatea ta divină pentru a-ți crea viața pe care o vrei. Organizațiile care ne obligă să trăim și să acționăm la fel, în conformitate cu regulile lor, interferează cu voința Creatorului, cea de diversitate. Deși suntem cu toții conectați și făcuți din energia emanată de aceași sursă, noi insine ne-am creat astfel incat ca fiecare să fie pe o cale diferită de viață, pentru ca Dumnezeu să se poată experimenta în multe feluri. De ce ar vrea Dumnezeu să fim mulți la fel și să facem același lucru? Cu toate acestea, există o singură cale pentru a ajunge la împărăția lui Dumnezeu și care este prin noi înșine! Nu contează în care religie credem! Ceea ce contează este dorința și voința noastră de a ne depăși pe noi înșine, astfel încât să ne putem extinde conștiința și să avem o experiență directă și o relație cu Dumnezeu prin activarea și vindecarea sufletului nostru. Isus a spus: "Eu sunt calea și singura cale spre Tatăl meu". El știa că Tatăl său ar putea fi găsit în ființa sa. Există o multitudine de organizații care vă pot ajuta pe calea voastră de a ajunge înapoi la Dumnezeu și sunt cele bazate pe dragoste, unitate, iertare, compasiune, acceptare și pace necondiționate. Cu toate acestea, asigurați-vă că nu vă predați puterea acestor organizații! Ei pot să vă conducă în direcția cea bună și să vă ofere confort, dar, în cele din urmă, voi trebuie să faceți munca interioară pentru a vă conecta cu sinea dumnezeiască. Orice organizație care nu onorează divinitatea din fiecare ființă și se bazează pe frică, păcat, ierarhie, lipsă de putere, separare și judecată, nu este în alinierea cu dragostea și adevărul lui Dumnezeu.

N.T.: In ce privește practicarea iubirii, care, în opinia mea trebuie să fie cumpatată, nicidecum excesivă, doar atât cât să echilibreze negativitatea existentă, aduc în atenție un articol personal, intitulat „Despre iubire ...”, daca doriți sa-l accesați.

Stabiliți-vă intenția de a vă întoarce în putere, eliberând toate activitățile, credințele și programele subconștiente care vă împiedică să accesați cu adevărat și să vă amintiți cine sunteți cu adevărat. Nimeni nu te poate salva, decât doar tu. VOI sunteti forta cea mai puternica din viata voastra si nimeni nu va poate lipsi de aceasta putere decat daca le permiteti. Dumnezeu ți-a dat libertatea de a-ți căuta propria cale unică și depinde de tine să-ți recuperezi dreptatea divină pentru a-ți crea viața pe care o vrei. Pătrundeți în interiorul puterii voastre, fiți curajoși și nu mai permiteți altor oameni să ia decizii pentru voi și în locul vostru. Alegeți să trăiți din centrul ființei voastre și să deveniți director al propriei vieți. Nu permiteți opiniilor, judecăților, criticii și credințelor celorlalți să vă descurajeze să trăiți propria viață autentică, aliniată divin. Fiți adevărați pentru voi și eliberați-vă de toți oamenii și de lucrurile care vă storc puterile. Ești o scânteie divină, o bucată de Dumnezeu și nimeni altul decât tine și Dumnezeu nu știe ce este mai bine pentru tine. Prietenii, familia, profesorii spirituali, cărțile, clasele etc. pot fi de mare ajutor și vă pot îndruma în direcția cea bună, totuși, trebuie să fiți foarte vigilenți în a nu da vă preda puterea unor „surse” externe. Puterea și adevărul vostru se află în interiorul vostru și nu permiteți nimănui vreodată să se împotrivească dreptului tău divin de a alege. După cum a spus Isus:

"Aceste lucruri pe care le fac Eu, le puteți face și voi, chiar și mai mult" (Ioan 14:12)

"Nici unul nu va zice:" Iată-mă aici, iată-mă acolo, căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este în voi "(Luca 17:21)

 "Eu și Tatăl Meu sunt Unul." (Ioan 10)

"Voi sunteți dumnezei" (Ioan 10)

"Îndrăzniți să lăsați pe bătrânul (ego) și puneți-l pe omul nou (sine Hristos)" (Efeseni 4: 22-24)

Traducerea si adaptarea Aurelia Asan

Sursa: https://howtoraiseyourvibration.blogspot.ro/2011/03/stepping-into-your-power-truth-and.html?m=1

Despre "iubire" ...

“Iubirea este interpretata gresit ca fiind o emotie. In realitate, ea este o stare de constientizare, un fel de a fi in lume, un mod de a te vedea si de a-i vedea pe altii” –  David R. Hawkins.


Am inceput acest articol cu o definitie data "iubirii" de catre David Hawkins, careia cred ca i se pot aduce unele imbunatatiri lingvistice (pentru intelegelegerea mai clara), dar care, in mod sigur, nu este similara cu ceea ce se stie in general despre iubirea pamantesca. 

Iubirea pamanteasca este un sentiment ce provoaca emotii, emotii care te ridica pe culmi inalte de fericire (tot pamanteasca), dar te si tranteste in adancuri intunecate, din care cu greu iti revii. Explicatia este simpla: pentru ca este un sentiment caracteristic dualitatii, lui 3D, iar "iubirea" cealalta, aceea pura, nu prea poate fi definita si nici "iubire" nu se poate numi, dar, in lipsa de cuvinte potrivite, nu avem de ales ...

In prezent, au aparut o multime de psihologi/instructori/terapeuti/sau cum s-or mai numi, formatori zelosi cu dorinta de afirmare si de castiguri rapide, care afiseaza "iubirea" peste tot unde pot ajunge. Ne ametesc cu multe idei preluate/ciugulite de ici, de colo, fara consistenta si ne manipuleaza pentru a ne atrage.

In general, ma feresc de acesti "traineri" (cum le place sa-si zica si care inseamna "antrenori", ciudat nu? ☺), "iubitori excesiv", care vorbesc vorbe, de dragul banilor, al socializarii, sau al altor scopuri ascunse. Este bine de stiut ca nimeni din exterior nu ne poate ajuta si nu ne poate vindeca ranile. Cei care dau sfaturi fara a li se cere si se implica in viata altora, sigur isi vor primi raspalata mai devreme, ori mai tarziu. Nimeni nu are dreptul sa se bage in viata cuiva si mai ales, in numele "iubirii"! Riscul este mare si se pot confrunta cu refuzuri directe, chiar dure uneori, daca nu-si vad de treaba.

Iubirea pura (asa o numesc pentru moment) este o stare, cum spunea David Fawkins, care poate fi atinsa doar cand esti in echilibru, in prezent, cand esti constient. Atunci simti un extaz, o stare de nedefinit ... esti expansionat, simti ca esti Unimea, ii simti pe toti semenii tai si totul din jur. Deci, mai degraba, o pot numi "beatitudine". Cei care sunt atrasi de spiritual si au aprofundat aceste cunostinte, stiu ce vreau sa spun, la fel si cei cu care mai comunic pe diferite cai. Cert este ca nu ma voi opri din a face aceste afirmatii, ori de cate ori va fi necesar, fara a obliga pe nimeni sa fie in rezonanta cu mine.

Echilibrul este o stare greu de atins si necesita multa munca cu tine insuti, iar daca esti pe aproape de el, devii o persoana de neinteles de catre ceilalti, blamata uneori si acuzata ca nu esti "iubitoare", ca esti fara sentimente si cu tupeu, daca spui adevaruri ce ating ego-ul celorlalti, sau, si mai si, ca ai o problema/frustrare care trebuie vindecata. O spun din propria experienta, din situatiile cu care ma confrunt foarte des. Afirmatiile mele spirituale sunt facute fara patima, sunt sincere si nu vor sa atinga inima nimanui. Ele sunt idei constientizate de mine, datorate informatiilor primite pe diverse cai, contemplate si date mai departe, fara tinta, pentru toata lumea. A fi "lapte si miere" fata de ceilalti mi se pare o fatarnicie, nicidecum iubire. Cel de langa tine trebuie sa te cunoasca asa cum esti, pentru a capata incredere in tine. Corectitudine, consecventa, pragmatismul si respectul fata de ceilalti mi se par esentiale in cladirea unor relatii durabile. 

Foarte multi se simt iritati, mai ales ca afirmatiile vin din partea unei femei. Am observat acest lucru frecvent si, chiar daca aceleasi idei sunt vehiculate si de catre barbati, carcotasii si carcotasele nu prea au curaj sa atace barbatul, altfel, devin precum hienele. Oare nu se stie ca, fiind in dualitate, avem si femininul si masculinul in noi, chiar daca fizic suntem femei, sau barbati? Si femeile au curajul barbatilor, cum si barbatii au sensibilitatea feminina si acesta este un aspect la care trebuie reflectat, fara a ne repezi cu capul inainte la atac! Aici intuiesc multa invidie care bantuie prin mediul "spiritual", nevoia de competitie atat de nociva, datul in cap celuilalt ... 😣, precum si setea de artag. Linistea si introspectia sunt ceva de neinteles pentru foarte multi ...

Aceeasi situatie o intalnesc cand ma confrunt cu alte domenii, care vizeaza viata in 3D, de care inca nu scap si care este si mai acerba. Cunoasteti foarte bine ce vreau sa spun. Dar ca sa putem ascensiona, trebuie sa traim in 3D experiente pe care sa le constientizam, ceea ce nu reusim mereu. Aici intervine munca cu noi, cea despre care vorbesc multi ... Nu suntem perfecti, dar trebuie sa ne straduim sa ajungem la perfectiune, sau transcendere spirituala si sa punem STOP ascunzisurilor de orice fel, cum ar fi mastile, exprimarile cu subinteles si tuturor altor forme de manipulare, pe care le stiu toti, dar nu vor s-o recunoasca. Schimbarea vine cu noi, chiar daca expresia  este foarte folosita si parca a intrat in derizoriu.

Trebuie stiut ca vibratiile ni le ridicam doar prin constientizare. "Iubirea/starea pozitiva" de care se tot spune ca este calea spre evolutie, reafirm ca este adevarata pana la un punct, deoarece in dualitatea in care am venit, am fost si suntem atrasi mai mult de partea negativa, deoare ne aflam intr-o capcana (vezi Capcana mortii si cum sa o eviti). Si atunci, evident ca avem nevoie de echlibrare, creandu-ne o stare pozitiva, dar egala in valoare absoluta, ca in matematica. Prea multa pozitivitate, conform Legii Pendulului (echilibrului), care nu tine cont de altceva, decat sa se manifeste, ne va trimite in partea cealalta, egala ca valoare. Si iata cum vom cadea si mai adanc, comparativ cu data trecuta, cand nu am apreciat bine si am adus mai multa pozitivitate decat era necesara pentru a ne ridica.

Persoanele echilibrate se recunosc imediat (sigur eu nu fac inca parte din acesta categorie 😔, ca altfel nu as mai fi aici, dar fac eforturi, in sensul ca incerc sa stau mai departe de evenimente, ma detasez, ...). Ele, persoanele echilibrate, sunt ferme, simple, sincere si emana starea de pace interioara in care se afla, doar prin simpla prezenta. Ele expun idei care le vin de "dincolo", pe moment, fara a se stradui sa convinga pe cineva, fara a insista si fara a se implica emotional. Cei care sunt atrasi de acesti maestri ii vad foarte iubitori, dar este doar o perceptie si, pe deasupra, gresita. Cauza este negativitatea in care auditoriul se afla si care simte echilibrul din maestru, dar, in acelasi timp "simte" si solutia de care are nevoie, deoarece s-a creat o mica portita, prin care Sinele i-o comunica: "ai nevoie de pozitivitate!", pe care o traduce gresit, ca a fi "iubire".

E bine de stiut ca maestrii la care fac referire, nu se vor a fi modele pentru noi si asa este bine. Ei doar ne arata niste jaloane pe care sa le urmam pentru a deveni NOI, pentru ca noi sa ne deschidem si sa aflam singuri Adevarul.

Si, ca sa ating si subiectul "iubire pamanteasca", aceasta chiar este un sentiment frumos (! nu o emotie), dar, pana la un momentdat, deoarece, din pacate, nu prea este durabila in multe, multe situatii. Ea se manifesta fata de semenii nostri si trebuie sa fie complet dezinteresata. Ea poate fi intre doua persoane de sex opus, sau de acelasi sex; poate fi o prietenie trainica, fara interese si sincera, sau un parteneriariat sub forma unei familii frumoase, care se bazeaza pe incredere si daruire. Ea este "puritatea" din 3D, care echilibreaza viata in aceasta dimensiune, fara a se pune semnul "egal" intre ea si beatitudinea de care vorbeam mai sus. Poate, ideal ar fi ca echilibrarea aceasta sa fie baza de la care sa se porneasca in constientizare, cand esti impacat si poti renunta treptat la ego, prin detasare. As mai adauga ca aceasta iubire nu o simti in mod egal fata de toate persoanele si trebuie sa recunostem deschis si fara ipocrizie. Fata de majoritatea oamenilor simtim doar compasiune si empatizam cu ei.

Constientizarea poate fi explicata si altfel, pentru cei care inca nu sunt clarificati. Se stie ca Divinul/Constienta Universala/Energia Pura din care venim ca fragmente, pentru ca Ea sa se manifeste, este neutra (sau pura cum ii mai spunem). Corpul, care este fizic, deci tridimensional, are nevoie de energie si el o primeste in prima faza ca fiind pura, neutra, dar imediat o transforma, conform dualitatii, ori in negativa, ori in pozitiva. Secretul reusitei consta in pastrarea acestei energii asa cum am primit-o, pura, neutra, fara a o transforma si doar pentru a Fiinta. Asta inseamna experimentare fara implicare, fara judecare ... asta inseamna A FI, a fi in PREZENT, a fi Constient. As recomanda sa cititi Trezirea, asa cum o vede Osho, pentru ca el explica "Constientizarea" mult mai bine decat o pot face eu.

Inchei, prin a spune ca, evident, nu doresc sa schimb pe nimeni si nici sa conving pe cel care nu vrea si gandeste altfel, dar consider ca-i o datorie morala de a ingrosa randurile celor care dau mai departe cunostinte aflate de la altii, constientizate si spuse cu cuvintele proprii, fara niciun interes material sau de afirmare.

Trezirea, asa cum o vede Osho

"Trezirea, asa cum o vede Osho" si cu care rezonez intru totul, fara a-i da deoparte pe ceilalti maestri, dragi mie ...

"Mintea e veșnic fie în trecut, fie în viitor. Ea nu poate fi în prezent, minții îi este absolut imposibil să fie în prezent. Atunci când ești în prezent, mintea nu mai există, pentru că mintea înseamnă gândire. Cum să gândești în prezent? Poți să te gândești la trecut, trecutul e deja amintire, iar mintea procesează foarte bine amintirile. Te poți gândi la viitor; viitorul nu există încă, mintea poate să viseze la el. Mintea poate să facă două lucruri. Fie se deplasează în trecut – există destul spațicu de mișcare, spațiul vast al trecutului –, fie se deplasează în viitor; și aici spațiul e vast, nesfârșit, poți să viseziinfinit. Însă cum să funcționeze mintea în prezent? Nu are loc să facă o mișcare.

Prezentul este doar o linie de demarcație, atâta tot. El nu are spațiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despărțitoare. Poți să fii în prezent, dar nu poți să gândești; pentru gândire e nevoie de spațiu. Gândurile au nevoie de spațiu, ele sunt ca lucrurile. Reține acest lucru – gândurile sunt lucruri subtile, sunt materiale. Gândurile nu sunt spirituale, pentru că dimensiunea spiritualului începe numai atunci când nu există gânduri.

Gândurile sunt lucruri materiale, foarte subtile, iar toate lucrurile materiale au nevoie de spațiu.

Nu poți gândi în prezent. În clipa în care începi să gândești ești deja în trecut. Vezi că soarele răsare și spui: „Ce răsărit de soare frumos!“ – asta înseamnă deja trecut, experiența a devenit deja trecut. Poți să fii alături de soarele care răsare, dar nu poți să gândești. Pentru tine există spațiu destul, pentru gânduri, nu. 34

Dacă vezi o floare frumoasă în grădină și spui „Ce floare frumoasă!“, asta e deja o amintire, nu ești cu floarea în acest moment. Când tu ești acolo și floarea e acolo, fiecare prezent pentru celălalt, cum poți să gândești? Gândirea nu e cu putință deoarece, pentru ea, nu există spațiu. Tu și floarea nu puteți nici măcar exista ca două entități separate, pentru că nu există destul spațiu pentru doi, numai unul poate să existe. De asta, în prezența adâncă, te contopești cu floarea. Când nu există gândire, privitorul devine cel privit. Dintr-odată, granițele dispar. Dintr-odată, pătrunzi în floare, și floarea pătrunde în tine, vă contopiți, deveniți una. 
Când nu există gândire, privitorul devine cel privit.

Dacă începi să gândești, redeveniți doi. Atunci când nu gândești, nu există dualitate. Când stai lângă iubita ta, ținând-o de mână, exiști pur și simplu. Nu te gândești la zilele care au apus; nu te gândești la viitorul care vine – ești aici, acum. Și e atât de frumos să fii aici și acum, și atât de intens, nici un gând nu poate penetra această intensitate!

Iar poarta e îngustă; poarta prezentului e îngustă. Pe ea nu pot intra două persoane odată, în același timp, ci numai una. În prezent, gândirea nu e cu putință, visarea nu e cu putință, pentru că visarea nu e decât gândirea în imagini. Ambele sunt lucruri, ambele sunt materiale.

Când ești în prezent fără să gândești, ești pentru prima dată spiritual. O nouă dimensiune se deschide – acea dimensiune este conștientizarea. Heraclit spune că ești adormit, că nu ești conștient, pentru că nu ai cunoscut acea dimensiune. Conștientizarea înseamnă să fii atât de total în clipa prezentă încât să nu existe nici o deplasare spre trecut sau spre viitor – orice mișcare încetează. 
Asta nu înseamnă că devii static. Începe o nouă deplasare, o deplasare în adâncime. Există două feluri de mișcări, și asta este semnificația crucii lui Iisus: ea arată două mișcări, o intersecție. O mișcare e lineară; te miști în linie, de la un lucru la altul, de la un gând la altul, de la un vis la alt vis – de la A la B, de la B la C, de la C la D. Te miști în linie, orizontal. Asta este mișcarea timpului și asta este mișcarea celui ce doarme dus. Merge înainte și înapoi, ca o suveică. Fie că merge de la A la B, fie că merge de la B la A, se mișcă în linie.

Există și altă mișcare, care este o dimensiune total diferită. Această mișcare nu este orizontală, este verticală. Nu mergi de la A la B, de la B la C; mergi de la A la un A mai adânc; de la A1 la A2, A3, A4, în adâncime – sau în înălțime. 
Atunci când gândirea încetează, începe noua mișcare. Acum cazi în adâncime, într-un fenomen gen abis. Cei care meditează adânc ajung în acel punct mai devreme sau mai târziu; atunci când li se face frică, pentru că se simt de parcă sub picioare li s-a deschis un abis fără fund; se simt amețiți, speriați. Ar vrea să se întoarcă la vechea mișcare, pentru că ea era cunoscută; această mișcare seamănă cu moartea.

Asta este semnificația crucii lui Iisus – moartea. Trecerea de la orizontală la verticală e moartea – asta este adevărata moarte. Dar este moarte numai dintr-o parte; din cealaltă parte este înviere. Mori ca să te naști; mori într-o dimensiune ca să te naști în altă dimensiune. Pe orizontală ești Iisus. Pe verticală devii Hristos.

Dacă te miști de la un gând la altul rămâi în lumea timpului. Dacă te miști în clipa prezentă – nu în gând – te miști în veșnicie. Tu nu ești static; nimic nu e static pe lumea asta, nimic nu poate fi static – însă apare o nouă mișcare, o mișcare fără motivație. Ține minte aceste cuvinte. Pe orizontală te miști pentru că există o motivație. Trebuie să dobândești ceva – bani, prestigiu, putere, ceva. Motivația există.

Tu nu ești static; nimic nu e static pe lumea asta, nimic nu poate fi static – însă apare o nouă mișcare, o mișcare fără motivație. Ține minte aceste cuvinte.

Mișcarea motivată înseamnă somn. Mișcarea nemotivată înseamnă conștientizare – te miști pentru că mișcarea e bucurie pură, te miști pentru că mișcarea e viață, te miști pentru că viața este energie, iar energia este mișcare. Te miști pentru că energia este încântare, nu pentru altceva. Mișcarea ta nu are nici un scop, nu urmărești să realizezi ceva. De fapt, nu mergi nicăieri, nu mergi deloc – te delectezi pur și simplu în energie. În afara mișcării în sine nu există nici un țel; mișcarea își are propria valoare intrinsecă, nu o valoare extrinsecă.

Și un Buddha trăiește, și un Heraclit trăiește; eu sunt aici, trăiesc, respir, dar cu un alt gen de mișcare, nemotivată."