Am inceput acest articol cu o definitie data "iubirii" de catre David Hawkins, careia cred ca i se pot aduce unele imbunatatiri lingvistice (pentru intelegelegerea mai clara), dar care, in mod sigur, nu este similara cu ceea ce se stie in general despre iubirea pamantesca.
Iubirea pamanteasca este un sentiment ce provoaca emotii, emotii care te ridica pe culmi inalte de fericire (tot pamanteasca), dar te si tranteste in adancuri intunecate, din care cu greu iti revii. Explicatia este simpla: pentru ca este un sentiment caracteristic dualitatii, lui 3D, iar "iubirea" cealalta, aceea pura, nu prea poate fi definita si nici "iubire" nu se poate numi, dar, in lipsa de cuvinte potrivite, nu avem de ales ...
In prezent, au aparut o multime de psihologi/instructori/terapeuti/sau cum s-or mai numi, formatori zelosi cu dorinta de afirmare si de castiguri rapide, care afiseaza "iubirea" peste tot unde pot ajunge. Ne ametesc cu multe idei preluate/ciugulite de ici, de colo, fara consistenta si ne manipuleaza pentru a ne atrage.
In general, ma feresc de acesti "traineri" (cum le place sa-si zica si care inseamna "antrenori", ciudat nu? ☺), "iubitori excesiv", care vorbesc vorbe, de dragul banilor, al socializarii, sau al altor scopuri ascunse. Este bine de stiut ca nimeni din exterior nu ne poate ajuta si nu ne poate vindeca ranile. Cei care dau sfaturi fara a li se cere si se implica in viata altora, sigur isi vor primi raspalata mai devreme, ori mai tarziu. Nimeni nu are dreptul sa se bage in viata cuiva si mai ales, in numele "iubirii"! Riscul este mare si se pot confrunta cu refuzuri directe, chiar dure uneori, daca nu-si vad de treaba.
Iubirea pura (asa o numesc pentru moment) este o stare, cum spunea David Fawkins, care poate fi atinsa doar cand esti in echilibru, in prezent, cand esti constient. Atunci simti un extaz, o stare de nedefinit ... esti expansionat, simti ca esti Unimea, ii simti pe toti semenii tai si totul din jur. Deci, mai degraba, o pot numi "beatitudine". Cei care sunt atrasi de spiritual si au aprofundat aceste cunostinte, stiu ce vreau sa spun, la fel si cei cu care mai comunic pe diferite cai. Cert este ca nu ma voi opri din a face aceste afirmatii, ori de cate ori va fi necesar, fara a obliga pe nimeni sa fie in rezonanta cu mine.
Echilibrul este o stare greu de atins si necesita multa munca cu tine insuti, iar daca esti pe aproape de el, devii o persoana de neinteles de catre ceilalti, blamata uneori si acuzata ca nu esti "iubitoare", ca esti fara sentimente si cu tupeu, daca spui adevaruri ce ating ego-ul celorlalti, sau, si mai si, ca ai o problema/frustrare care trebuie vindecata. O spun din propria experienta, din situatiile cu care ma confrunt foarte des. Afirmatiile mele spirituale sunt facute fara patima, sunt sincere si nu vor sa atinga inima nimanui. Ele sunt idei constientizate de mine, datorate informatiilor primite pe diverse cai, contemplate si date mai departe, fara tinta, pentru toata lumea. A fi "lapte si miere" fata de ceilalti mi se pare o fatarnicie, nicidecum iubire. Cel de langa tine trebuie sa te cunoasca asa cum esti, pentru a capata incredere in tine. Corectitudine, consecventa, pragmatismul si respectul fata de ceilalti mi se par esentiale in cladirea unor relatii durabile.
Foarte multi se simt iritati, mai ales ca afirmatiile vin din partea unei femei. Am observat acest lucru frecvent si, chiar daca aceleasi idei sunt vehiculate si de catre barbati, carcotasii si carcotasele nu prea au curaj sa atace barbatul, altfel, devin precum hienele. Oare nu se stie ca, fiind in dualitate, avem si femininul si masculinul in noi, chiar daca fizic suntem femei, sau barbati? Si femeile au curajul barbatilor, cum si barbatii au sensibilitatea feminina si acesta este un aspect la care trebuie reflectat, fara a ne repezi cu capul inainte la atac! Aici intuiesc multa invidie care bantuie prin mediul "spiritual", nevoia de competitie atat de nociva, datul in cap celuilalt ... 😣, precum si setea de artag. Linistea si introspectia sunt ceva de neinteles pentru foarte multi ...
Aceeasi situatie o intalnesc cand ma confrunt cu alte domenii, care vizeaza viata in 3D, de care inca nu scap si care este si mai acerba. Cunoasteti foarte bine ce vreau sa spun. Dar ca sa putem ascensiona, trebuie sa traim in 3D experiente pe care sa le constientizam, ceea ce nu reusim mereu. Aici intervine munca cu noi, cea despre care vorbesc multi ... Nu suntem perfecti, dar trebuie sa ne straduim sa ajungem la perfectiune, sau transcendere spirituala si sa punem STOP ascunzisurilor de orice fel, cum ar fi mastile, exprimarile cu subinteles si tuturor altor forme de manipulare, pe care le stiu toti, dar nu vor s-o recunoasca. Schimbarea vine cu noi, chiar daca expresia este foarte folosita si parca a intrat in derizoriu.
Trebuie stiut ca vibratiile ni le ridicam doar prin constientizare. "Iubirea/starea pozitiva" de care se tot spune ca este calea spre evolutie, reafirm ca este adevarata pana la un punct, deoarece in dualitatea in care am venit, am fost si suntem atrasi mai mult de partea negativa, deoare ne aflam intr-o capcana (vezi Capcana mortii si cum sa o eviti). Si atunci, evident ca avem nevoie de echlibrare, creandu-ne o stare pozitiva, dar egala in valoare absoluta, ca in matematica. Prea multa pozitivitate, conform Legii Pendulului (echilibrului), care nu tine cont de altceva, decat sa se manifeste, ne va trimite in partea cealalta, egala ca valoare. Si iata cum vom cadea si mai adanc, comparativ cu data trecuta, cand nu am apreciat bine si am adus mai multa pozitivitate decat era necesara pentru a ne ridica.
Persoanele echilibrate se recunosc imediat (sigur eu nu fac inca parte din acesta categorie 😔, ca altfel nu as mai fi aici, dar fac eforturi, in sensul ca incerc sa stau mai departe de evenimente, ma detasez, ...). Ele, persoanele echilibrate, sunt ferme, simple, sincere si emana starea de pace interioara in care se afla, doar prin simpla prezenta. Ele expun idei care le vin de "dincolo", pe moment, fara a se stradui sa convinga pe cineva, fara a insista si fara a se implica emotional. Cei care sunt atrasi de acesti maestri ii vad foarte iubitori, dar este doar o perceptie si, pe deasupra, gresita. Cauza este negativitatea in care auditoriul se afla si care simte echilibrul din maestru, dar, in acelasi timp "simte" si solutia de care are nevoie, deoarece s-a creat o mica portita, prin care Sinele i-o comunica: "ai nevoie de pozitivitate!", pe care o traduce gresit, ca a fi "iubire".
E bine de stiut ca maestrii la care fac referire, nu se vor a fi modele pentru noi si asa este bine. Ei doar ne arata niste jaloane pe care sa le urmam pentru a deveni NOI, pentru ca noi sa ne deschidem si sa aflam singuri Adevarul.
Si, ca sa ating si subiectul "iubire pamanteasca", aceasta chiar este un sentiment frumos (! nu o emotie), dar, pana la un momentdat, deoarece, din pacate, nu prea este durabila in multe, multe situatii. Ea se manifesta fata de semenii nostri si trebuie sa fie complet dezinteresata. Ea poate fi intre doua persoane de sex opus, sau de acelasi sex; poate fi o prietenie trainica, fara interese si sincera, sau un parteneriariat sub forma unei familii frumoase, care se bazeaza pe incredere si daruire. Ea este "puritatea" din 3D, care echilibreaza viata in aceasta dimensiune, fara a se pune semnul "egal" intre ea si beatitudinea de care vorbeam mai sus. Poate, ideal ar fi ca echilibrarea aceasta sa fie baza de la care sa se porneasca in constientizare, cand esti impacat si poti renunta treptat la ego, prin detasare. As mai adauga ca aceasta iubire nu o simti in mod egal fata de toate persoanele si trebuie sa recunostem deschis si fara ipocrizie. Fata de majoritatea oamenilor simtim doar compasiune si empatizam cu ei.
Constientizarea poate fi explicata si altfel, pentru cei care inca nu sunt clarificati. Se stie ca Divinul/Constienta Universala/Energia Pura din care venim ca fragmente, pentru ca Ea sa se manifeste, este neutra (sau pura cum ii mai spunem). Corpul, care este fizic, deci tridimensional, are nevoie de energie si el o primeste in prima faza ca fiind pura, neutra, dar imediat o transforma, conform dualitatii, ori in negativa, ori in pozitiva. Secretul reusitei consta in pastrarea acestei energii asa cum am primit-o, pura, neutra, fara a o transforma si doar pentru a Fiinta. Asta inseamna experimentare fara implicare, fara judecare ... asta inseamna A FI, a fi in PREZENT, a fi Constient. As recomanda sa cititi Trezirea, asa cum o vede Osho, pentru ca el explica "Constientizarea" mult mai bine decat o pot face eu.
Inchei, prin a spune ca, evident, nu doresc sa schimb pe nimeni si nici sa conving pe cel care nu vrea si gandeste altfel, dar consider ca-i o datorie morala de a ingrosa randurile celor care dau mai departe cunostinte aflate de la altii, constientizate si spuse cu cuvintele proprii, fara niciun interes material sau de afirmare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.