"Viețile
noastre devin frumoase nu pentru că suntem
perfecți.
Viața noastră devine frumoasă pentru că
ne
punem inima in ceea ce facem."
-
Sadhguru
Introducere
Sadhguru
este un autorealizat și profund mistic al timpurilor noastre. El
este o întruchipare a înțelepților trecutului, care au servit ca
punct de inspirație și îndrumare pentru întreaga civilizație; în
același timp, el este foarte conștient de curentul realități,
aceasta făcându-l un umanist și vizionar, dar și un lider
spiritual proeminent al lumii de azi.
Sadhguru
fiind de asemenea, un autor, poet și renumit pe plan internațional
ca vorbitor, ne provoacă și ne lărgește percepția asupra
vieții, prin inteligența și logica lui pătrunzatoare.
Puternicele
metode stiințifice și îndrumările lui Sadhguru sunt în
totalitate relevante pentru oricine care este deschis și nu este
cantonat în tradiții și-i permite astfel să-și depășească cât
mai mult limitele.
În
acest sens, el a reușit să îndrume milioane de oameni pentru
realizarea lor interioară la potențial maxim și final.
Personalitatea
complexa / Multipersonalitatea lui Sadhguru are un efect profund și
de îmbogățire asupra oricui care îl întâlnește, dar, totuși,
îi poate duce și într-o stare de confuzie. Confuzia este creata de
atitudinea lui complet diferita, în diverse ipostaze. Acasă poartă blugi, apoi îl vedem într-o pânză de bumbac, sau cu picioarele
puternice desculț prin Himalaya, ori conducând o motocicleta BMW pe
autostradă. Percepțiile avute despre un mistic sunt sfărâmate.
„Prezența
Maestrului” conține discursuri și
răspunsuri la o serie complexă de întrebări puse de către
ucenici și căutători aflați în mijlocul provocării vieții.
Prezența
lui Sadhguru, conduce căutătorul spre stabilirea fermă a
procesului său spiritual interior, prin eliberarea de chinul
ignoranței.
În
acest volum, "Inner Management", Sadhguru nu numai
că dezvăluie instrumente eficiente pentru a ne spori capabilități
de gestionare, dar, de asemenea, ne arată o modalitate de a deschide
o nouă dimensiune a vieții, care ne eliberează de dependența față
de exterior și de influența lui asupra noastră.
Conducătorul
interior
Dacă
vrem să trăim bine, atât pe plan extern, cât și pe plan intern,
depinde pur și simplu de cât de bine ne gestionăm împrejurările,
dar și pe noi înșine. În mod categoric, viața înseamnă
gestionare. Calitatea vieții tale depinde de cât de bine îți
administrezi corpul, mintea, emoțiile, situațiile în care te
găsești, casa, comunitățile, națiunile, viața ta în general și
lumea. În general, gândirea noastră despre management ne duce spre
afaceri, sau spre gestionarea industriei; în mod uzual vorbim despre
management doar în situații ce țin de economie, nicidecum despre
viața în ansamblu.
În
multe privințe este regretabil că astăzi, cel mai predominant
factor care guvernează planeta, este cel economic. Celelalte aspecte
ale vieții au fost complet marginalizate. Atunci când economia este
singurul lucru pe care îl aveți drept gândire prioritară,veți
avea tendința de a deveni greoi și foarte nefericiți. Conducem
diferite niveluri de programe/proiecte de nivel înalt în marile
corporații din lume, însă ceea ce văd este că oamenii au eșuat
în propria lor viață și suferă din cauza eșecului lor. Cei care
au reușit în viață, au și succes. Dacă aveți un eșec
profesional, nu este o problemă, dar dacă aveți un eșec în
viață, suferința este mare, este o adevărată tragedie, pentru că
este ceva la care ai lucrat, ceva ce ți-ai dorit mult, ceva ce ai
vrut să creezi în viața ta.
Dacă
te uiți în trecut și vezi cât de fericit erați la vârsta de 5
ani, nu se compara cu cât sunteți de fericit astăzi. Dacă vom
face o diagramă, fericirea se va mișca în sus, sau în jos? În
douăzeci și patru de ore, câte momente sunt în care sunteți cu
adevarat fericiți? Dacă vă uitați la grafic, el coboară. Asta
înseamnă că sunteți conducători nepricepuți, pentru că, la
urma urmei, tot ce faceți în viața voastră este pentru căutarea
fericirii. Vă autoeducați, vă faceți cariere, vă construiți
familii și faceți alegeri conform alegerilor voastre. Faceți atât
de multe lucruri, deoarece, pe undeva, credeți că îndeplinirea
acestor lucruri vă va aduce fericirea. Dacă fericirea nu apare după
toate aceste eforturi, iar graficul coboară, înseama că esti un
conducator nepriceput.
Cine
nu știe cum să gestioneze propriul său trup, propria sa minte,
propria emoție și energiile sale, dacă gestionează situații
exterioare, el le gestionează doar la întâmplare, nu prin
intenție, cum vrea el. Când gestionați situații la întâmplare,
trăți la întâmplare, iar asta înseamna că sunteți viața
voastră este un dezastru, se instalează anxietatea permanentă,
care devine ceva obișnuit, natural în viața voastră.
Oriunde
te-ai duce astăzi, oamenii vorbesc despre gestionarea stresului, în
special în Statele Unite. Nu înțeleg de ce toți vor să se ocupe
de manegementul propriului stres. Pot să înțeleg că vrei să-ți
gestionezi afacerea, finanțele, familia, averea, orice, dar de ce ai
vrea să-ți gestionezi stresul? Mi-a luat ceva timp să-i înțeleg
pe acești oameni care au ajuns la concluzia că, dacă ei fac
lucruri în lume, obligatoriu este și stresant.
Nimeni
nu este stresat din cauza a ceea ce face, ci din cauza că nu știe
cum să-și gestioneze propriul sistem interior. Nu natura locului de
muncă crează stresul. Întrebați orice persoana din conducerea
unei firme dacă este stresată, iar răspunsul va fi același: este
stresat.Toata lumea consideră că munca este stresantă. Trebuie
stiut că nici o slujbă nu este stresantă. Dacă nu ai control
asupra propriului sistem interiorei, vei fi stresant, nefăcând
nimic în acest sens.
În
mod fundamental, „managementul” înseamnă că noi suntem
singurii care ne decidem destinul, cursul lui. Vreți să stapâniți
o anume situație, atât în interior, cât și în exterior. Deci,
fiecare este un conducător/manager, dar la niveluri diferite și de
tipuri diferite, în funcție de propiile capacități. Fie că
gestionați o bucătărie, unde gătiți pentru 4 persoane, sau
conduceți o mare industrie, unde lucrează 10.000 de oameni,
categoric, dacă doriți să aveți rezultate bune, trebuie să fiți
un bun manager al acestor situații, nu-i așa? Dacă trebuie să
gestionați 10 persoane sau 10.000 oamenii, trebuie să gestionați
și 10 minți sau 10.000 de minți. Dar dacă voi nu vă gestionați
propria minte, gestionarea a 10.000 de minți va fi n dezastru. În
cazul în care, în procesul de gestionare a unei situații,
distrugem ființe umane, după cum se întâmplă chiar acum, acest
tip de management nu este bun, deoarece după cum doresc toți,
intenția de bază a fiecărui management este bunăstarea umană.
Dacă managementul are drept scop bunăstarea umană, atunci nu mai
este vorba numai de producerea a ceva, sau de a face profit; oamenii
ar trebui să se ridice la întregul lor potențial, nu doar în
termeni de muncă, ci ca ființe umane.
Dacă
oamenii ar lucra împreună, ar trebui să fie capabili de a atinge
apogeul iubirii, păcii și compasiunii din interiorul lor.
Deci,
dacă acest tip de management trebuie să se întâmple, adică tu și
ceilalți oamenii din jurul tău să atingeți apogeul iubirii, păcii
și compasiunii din interiorul vostru, atunci trebuie să vă
dedicați un anumit timp pentru a vă concentra asupra managementului
vostru intern. Dacă acest lucru nu se realizează, atunci veți
reuși numai În diferite situații numai din întâmplare. O mulțime
de oameni înțelege managementul ca pe o modalitate de
distribuire/aruncare a greutăților asupra celorlalți.
Pot
să vă spun o glumă? Într-o zi, un leu simțindu-se tare mândru
de el însuși, mergea prin junglă și a dat peste un iepure. L-a
prins și a început să râdă de el, întrebându-l dacă știe
"Cine este regele lui?” Iepurașul, îngrozită, i-a răspuns:
„Tu, tu bineînțeles că tu!" L-a lăsat să plece, a mai
mers ceva drum și a găsit, a prins-o și a întrabat-o la fel:
"Cine este regele junglei?", iar ea i-a răspuns ca și
iepurașul: " Oh, Stapâne, tu ești, tu desigur, nimeni altul
decât tine! ". A lăsat-o și pe ea și a mai prins și
întrebat și alte câteva animale, dar toată lumea răspundea
țipând de teamă: "Tu ești rege al junglei!" Văzând
acestea, se plimba de colo colo și nu mai putea de fălos, că este
Conducător, Rege al junglei. Tot plimbându-se printre „supuși”,
s-a trezit în fața unui elefant și l-a întrebat și pe el: "Cine
este regele junglei?". Acesta l-a apucat cu trompa de trunchi,
l-a rasucit, apoi l-a ridicat, l-a învârtit și apoi l-a trântit
de pământ de i-a rupt coloana. Ranit, leul i s-a adresat
elefantului, spunându-i: "Tocmai mi-ai răspuns." Dar
elefantul i-a replicat: "Vedeți, trebuia să-mi spun punctul de
vedere." [Râsete].
Deci,
în general, atât de mulți oameni gândesc că managementul
înseamnă să-ți arunci greutățile asupra celorlalți. Aceasta nu
înseamnă gestionare. Orice nebun poate face asta.
Dacă
gestionați o situație, nu doar lucruri care se întâmplă acolo,
oamenii ar trebui să se simtă exaltați doar fiind în acel spațiu.
Mai presus de toate, trebuie să vă simtiți minunat fiind acolo.
Deci, dacă acest lucru trebuie să se întâmple, aveți nevoie de o
dimensiune interioară. Când spun "dimensiune interioară, nu
vorbesc doar despre corp, sau despre minte, pentru că ambele vin din
exterior, în anumite moduri.
De
exemplu, cînd erai copil, corpul tău fizic era mic, dar acum a
devenit atât de mare. Ceea ce numiți "corp" este doar o
bucată de pământ pe care ați transformat-o în mâncare și apoi
în corp, nu-i așa? Deci acest corp este doar o grămadă de
alimente pe care le-ați adunat într-o perioadă de timp. Ceea ce
voi numiți "mintea mea" este o grămadă de impresii, pe
care le-ai adunat din afară. Acum, ai o grămadă de alimente și o
grămadă de impresii. Dacă sunteți capabil de a aduna un corp atât
de mare și atât de multă minte, trebuie să existe ceva mai
profund decât acestea, dar acest ceva nu apare niciodată în
experiența ta. Tocmai v-ați pierdut în aceste două grămezi,
încercând să le dați un sens.
Acum, pentru că există
o știință a managementului bunăstării externe, există și o
știință a managementului pentru bunăstarea interioară. Doar că,
mai mereu, nu l-am abordat științific și credeam doar că totul va
fi bine, făcând într-un fel ceva ... Chiar acum, sunt oameni care
gândesc că vor fi fericiți dacă sunt educați, dacă au dobândit
un loc de muncă și sunt căsătoriți, dar, dupa ceva timp, vor
descoperi că nu este chiar așa. Deși dezamăgirile se repetă, ei
tot mai speră în miracole și că totul va fi bine. Nu va fi bine.
S-a
întâmplat cândva că un taur și un fazan se găseau pe câmp.
Taurul păștea iarbă, iar fazanul ciugulea insecte de pe taur. Erau
parteneri, știți? Apoi, fazanul s-a uitat la un copac uriaș, care
era la marginea terenului și, foarte nostalgic, a spus: "Vai,
cândva puteam zbura și ajunge pe ramura cea mai de sus a copacului,
dar astăzi nu mai am puterea să ajung nici la prima ramură a
copacului.” Atunci, taurul i-a răspus cu multă nonsalanță:
"Nu-i problemă! Mănâncă câte puțină balegă de-a mea în
fiecare zi și vei vedea că în două
săptămâni
vei ajunge pe ramura cea mai de sus a copacului. Fazanul spuse
atunci: „Oh, fii serios! Cum este posibil acest lucru?" iar
Taurul îi răspunse: "Vorbesc serios, încearcă și vei vedea.
Toti oamenii fac asta, așa că ai putea încerca și tu."
Foarte
neîncrezător, fazanul începu totuși să ciugulească să-și
curețe la bălegar și, chiar din prima zi, a reușit să ajungă la
prima ramură a copacului, iar în două săptămâni a ajuns la
ramura cea mai de sus. Practic, doar a zburat și s-a așezat pe
ramura cea mai de sus și se bucura de peisaj. Dar, bătrânul
fermier l-a văzut pe bătrânul fazant așezat acolo, a scos pusca
și l-au împușcat. Deci, morala poveștii este următoarea: chiar
și un rahat te ridică pe culmi, dar niciodată nu te va lăsa să
stai acolo. (Râsete)
Deci,
dacă căutați o viață cu împliniri, bucurii, pace și bunăstare,
nu încercați să vă păcăliți, nu vă furați caciula. Lucrurile
trebuie făcute bine, pentru că altfel nu va funcționa. În
calitate de manager, voi trebuie știți că, dacă nu faceți voi
singuri lucrurile bine, nu se va rezolva nimic din exterior. Același
lucru este valabil și pentru interior; dacă nu faci ceea ce este
corect, pur și simplu nu funcționează. S-ar putea să te
păcălești/amăgești pe moment și să crezi că ceva/cineva te
va face bine. Da, pentru o clipă, dar până în clipa următoare,
când te-ai prăbușit. Te rog să vezi, să te gândești la asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.