Reconectarea

Dupa cativa ani am luat din biblioteca o carte la intamplare si am constatat ca parca nici n-as fi citit-o vreodata, dupa cum vi se intampla si voua, cei care sunteti cautatori avizi ale Adevarului.

Cartea se numeste Reconectarea, iar autorul ei este Erich Pearle. Este contemporan cu noi si este un "vindecator". Ghilimelele nu sunt puse in sens peiorativ, ci pentru ca el afirma ca toti suntem vindicatori, dar nu stim cum. El a cautat si studiat mult pentru a intelege de ce are aceste abilitati, cum se intampla acest fenomen, de ce tocmai el, ....

In prima parte a cartii isi povesteste, in mare, viata, iar apoi intra mai mult in "subiect".

Si, pentru ca mi-au atras atentia cateva fragmente, dupa mine importante si cu care rezonez, m-am gandit sa le impartasesc cu voi pe blog, pentru ca aici pot fi vazute de mai multi.

*** Nu luati in seama unele portiuni din text extrem de mari ca font si bolduite (ingrosate), deoarece citatele sunt copiate direct din carte (needitate) si, de aceea nu se pot "adapta aplicatiei de editare a blogului.  

CAPITOLUL

TREISPREZECE

Rolul vindecătorului

...........

„ Ascultarea” despre care vorbesc este o stare de receptivitate

a fiinţei. Când ascultaţi un sunet, timpanele primesc vibraţiile unei anumite frecvenţe: unde sonore. Când ascultaţi mai intens, încercaţi să vă optimizaţi receptivitatea.

Poate chiar vă faceţi mâinile pâlnie la ureche, ca să măriţi

zona receptivă. Când „ascultaţi” ca vindecător, plasaţi genul

acesta de atenţie receptivă pe mâini sau pe partea corpului

vostru care acţionează ca punct de concentrare a energiilor.

In această stare de receptivitate, miracolul comunicării

atinge un nivel cu totul nou.

Ca „vindecători”, devenim o verigă în lanţul reconectării. 

Energia vindecătoare vine de la Sursă - ea curge în noi şi prin noi, emanând de la noi şi înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului şi universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire - în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt - şi o stare de unitate. 

Universul recunoaşte nevoile pacientului şi apoi furnizează circumstanţele care permit o reacţie corespunzătoare la acele nevoi.

Cum se întâmplă asta, mai exact? Nu prea ştie nimeni. Dacă m-ar obliga cineva, aş teoretiza că frecvenţele vibrationale ale pacientului interacţionează cumva cu vibraţiile care vin din univers prin implicarea noastră şi reacţionează la ele. Când vibraţiile se schimbă, la fel se întâmplă şi cu toate particulele şi structurile „superioare” pe care le definesc aceste vibraţii. Vibraţia inferioară se antrenează cu cea superioară? Poate. Mai probabil însă, atunci când aceste frecvenţe (a pacientului, a voastră şi a universului) interacţionează, undele se pot combina în aşa fel, încât să creeze o frecvenţă cu totul nouă.

Cu alte cuvinte, trei frecvenţe se pot antrena pentru a forma una nouă, care nu era prezentă în grupul iniţial - ceva care se creează din întâlnirea acestor frecvenţe, ca şi cum şi-ar aranja propria reacţie enzimatică sau catalitică.

Asta mi se pare o explicaţie rezonabilă, în fizica cuantică,

dacă modifici comportamentul unei particule, o altă particulă, dintr-un alt loc, va reacţiona instantaneu, indiferent dacă se află la o depărtare de câţiva centimetri - sau cu câteva universuri mai încolo. 

Cum de este posibil acest lucru?

Oare pentru că particula se află în două locuri diferite - în două dimensiuni, poate? - în acelaşi timp, sau pentru că cele două particule se află într-o formă instantanee de comunicare?

Adevărul e că... nu ştiu care e adevărul. Nu ştiu dacă asta e

adevărat. Nu ştie nimeni, oricum - indiferent ce ar spune.

......................

Wo şi valiza

1 în Ib. engleză: man - bărbat, woman - femeie; analogia e clară: wo-man - bărbatul-femeie (n.t.)

Lee Carrol, autorul cărţilor de la Kryon şi co-autor al

volumului Copiii Indigo* este un povestitor măiastru. Dacă nu aţi citit nici o carte de a lui până acum, vă recomand

să o faceţi. Cu permisiunea lui, mă voi referi la câteva

fragmente dintr-o poveste din Cartea Kryon VIII: Trecerea

liniei de demarcare. Titlul poveştii este „Parabola lui Wo şi a

valizei”. Interpretarea poveştii îmi aparţine, în parabolă, personajul principal, Wo, nu este definit ca bărbat sau femeie.

Pentru a face comunicarea mai uşoară, pronumele folosit este

„el”, deşi Wo, după cum spune Lee, este, de fapt, un „bărbatfemeie”

1. Wo ne reprezintă pe mulţi dintre noi - aceia care

simţim că suntem pregătiţi să pătrundem în această nouă

Transformare. Şi deşi se consideră un Lucrător întru Lumină, Wo se dovedeşte a fi un călător cu multe bagaje.

După cum spun la seminarii, scopul de a participa la ele nu este acela de a asimila o serie de „lucruri” noi, pe care să le duceţi acasă şi să le puneţi peste o serie de alte „lucruri”

vechi, înghesuite deja în fundul dulapului. Ştiţi despre ce

vorbesc - sacii care se îngrămădesc în dulap şi din cauza cărora paltonul, rochia sau costumul nu poate atârna până jos, din cauza cărora orice haină mai lungă decât o cămaşă se şifonează la poale - sau sacii în care nu v-aţi băgat nasul de ani de zile, dar la care „o să ajungeţi, odată şi odată”.

Ca să deveniţi vindecător, veţi lăsa tot ce nu vă e necesar

- „lucrurile” care v-au folosit sau nu, de-a lungul timpului,

dar care, cu siguranţă, nu vă mai folosesc acum - decât ca

să vă întărească starea de ataşament. Ataşamentul înseamnă

nevoie, iar nevoia înseamnă frică. Cum vi se pare „cuta” asta,

pe pantalonul vechiului costum pe care îl purtăm?

În parabolă, ne alăturăm lui Wo, care este pe cale să se

întâlnească cu îngerul Bagajelor; îngerul a venit să vadă ce a

ales Wo să ia cu el, în călătoria sa către noua energie, în prima valiză a lui Wo, îngerul găseşte îmbrăcăminte.O grămadă de îmbrăcăminte.

Sunt acolo haine pentru orice vreme, dar ele nu sunt

aranjate într-un anume fel şi nici unul dintre articole nu se

asortează cu celelalte. Se pare că Wo a împachetat, pur şi

simplu, ce i-a venit la mână, pregătindu-se pentru orice ar

putea să-l aştepte.

Cu alte cuvinte, Wo nu şi-a dat seama că, în interiorul

lui, deja are deplinătatea pe care caută să o obţină de la lucrurile din afara lui. Şi-a adunat o amestecătură din toate

obiectele ce se pot imagina. Obiectele astea includ toate instrumentele, ritualurile şi teoriile despre vindecare imaginabile, pe care a putut să pună mâna. Fiecare obiect pe care la pus în bagaj îi întăreşte conştiinţa că el, în sine, nu este suficient.

Cu fiecare obiect pe care l-a luat, Wo şi-a cedat câte o

părticică din puterea pe care o avea, impregnând-o, la nivel

conceptual - şi în mod inconştient - în aceste articole.

Bagajul este o analogie atât de perfectă, căci el poate

lua atâtea forme - asortat sau neasortat, simplu sau cu monogramă, Louis Vuitton sau American Tourister; într-o formă sau alta şi în cantităţi variabile - cu toţii avem bagaje, în alte forme, bagajul ne are pe noi. 

Aşa cum se arată în parabolă, „Metafora este onorarea nesiguranţei... Binecuvântat fie Omul care înţelege că nesiguranţa lui va fi rezolvată, pe măsură ce el înaintează pe cale - că pregătirile pe care le-a făcut înainte nu sunt necesare acum... Schimbările se vor vedea şi se vor rezolva, pe măsură ce vor apărea.”

Nu pot să mă apuc să tratez toate semnificaţiile acestei

parabole, aşa că daţi-mi voie să pătrund în sensul pe care ea

l-ar putea avea pentru aceia dintre noi care încearcă să meargă pe calea vindecătorului.

Nu mai este nevoie să aruncăm sare în patru colţuri, să

ardem tămâie, sau să invocăm entităţi protectoare.

Nu mai este nevoie să ne scuturăm mâinile de energie

negativă - căci, de fapt, nu există energie negativă - în boluri cu apă sărată, nici să ne dăm cu sticle de alcool sau să purtăm amulete. Nu este nevoie să ne folosim mintea conştientă si să încercăm să determinăm ce anume „nu este în regulă” cu un om, ca să putem şti cum să îl „tratăm”. 

Acum, ne putem permite, pur şi simplu, să fim - să fim cu persoana respectivă şi „să înţelegem că toate dubiile ne vor fi spulberate”.

Lecţia noastră este să învăţăm să fim. Libertatea de a fi

vă va scoate de sub oprimarea lui a face. Aici se află sămânţa cunoaşterii care are capacitatea să vă ducă dincolo de toată cunoaşterea acestei lumi.

Acum să vedem ce se află în următoarea valiză din parabolă şi să vedem cât de mult din cele ce am discutat este abordat în continuare.

Aceasta este Valiza cu Cărţi - valiza cu cărţile spirituale.

Aceste cărţi reprezintă învăţătura şi cunoaşterea spirituală,

deşi, în mod clar, ele nu împărtăşesc cunoaştere. Sunt

cărţile de referinţă ale lui Wo.

„Teoriile” lui. „Teoriile” noastre. Cărţile pe care le-am

cumpărat si pe care le-am citit (mă rog, măcar am citit „părţile bune” din ele). Cărţile pe care nu le-am citit încă (dar pe care le vom citi, într-o zi). Notiţele pe care le-am luat, dar pe care le-am lăsat întrunul din sacii aceia cu „lucruri” din dulap, după seminarii.

Îngerul Bagajelor îi explică lui Wo că nu va avea nevoie

de cărţile pe care şi le-a luat cu el. 

Wo, desigur, nu înţelege; la cererea îngerului, el îi arată cărţile din colecţia lui, pe care le consideră de cea mai înaltă spiritualitate, îngerul îi spune că volumele sunt învechite. Wo nu poate să înţeleagă de ce.

„Ţi-ai lua cu tine un caiet de însemnări ştiinţifice, vechi

de 150 de ani?”, îl întreabă îngerul. „Sau un manual de

ştiinţe, vechi de 2000 de ani?”

„Bineînţeles că n-aş lua!”, exclamă bietul Wo „pentru

că descoperim în permanenţă lucruri noi, despre cum

funcţionează toate.”

„Exact” spune îngerul. „Din punct de vedere spiritual,

Pământul se schimbă extrem de mult şi într-un fel magnific.

Ceea ce nu puteai să faci ieri, poţi să faci astăzi. Paradigma

spirituală de ieri nu este paradigma spirituală de mâine. Ceea

ce ţi s-a spus, ca şaman, despre energia spirituală care

funcţiona ieri nu va mai funcţiona mâine, pentru că energia

se transformă şi se rafinează. Tu eşti în transformare şi trebuie să mergi cu valul noii puteri."

Atunci Wo îl provoacă pe înger cu fraza ce-a fost ieri o

să fie si astăzi şi întotdeauna. „Asta nu este o frază care denotă că Dumnezeu este acelaşi dintotdeauna? Cum să fie

asta, ceva învechit?”

„Este despre Dumnezeu, într-adevăr”, răspunde îngerul.

„Dar fraza ne vorbeşte despre caracteristicile lui Dumnezeu,

nu despre relaţia Omului cu Dumnezeu. Toate cărţile

tale sunt seturi de instrucţiuni scrise de Oameni, despre cum

să comunici cu Dumnezeu, cum să fii mai aproape de El şi

cum să mergi prin viaţă cu Dumnezeu. Dumnezeu este

mereu acelaşi ... Omul este cel care se schimbă, iar cărţile se

referă la relaţia Omului cu Dumnezeu. Ca urmare, cartea este învechită”

.........

Să discutăm şi ultima „valiză” din parabolă: Valiza cu

Vitamine.

„Ce e în valiza asta, ceva ce zornăie când o ridic?”, întreabă

îngerul.

„Dragul meu înger al Bagajelor”, spune Wo, „astea

sunt vitaminele şi plantele mele. Am nevoie de ele, ca să-mi

păstrez sănătatea şi echilibrul... Ştii că sunt sensibil la anumite substanţe şi la anumite mâncăruri. Aşa că am nevoie de plantele şi de vitaminele astea, ca să mă susţină şi să-mi dea tărie în timpul călătoriei”.

Wo se teme că îngerul nu îl va lăsa să ia cu el aceste suplimente.

Ingerul spune: „Nu, Wo, nu le voi arunca. Dar le

vei arunca tu, până la urmă.” Ii explică lui Wo că se află în

tranziţie - atât la nivel fizic, cât şi în alte sensuri. 

„Pe măsură ce păşeşti pe cale şi îţi realizezi potenţialul”, explică îngerul, „vei înţelege, încet-încet, că ADNul tău se modifică. Sistemul tău imunitar se modifică şi se întăreşte... Celulele tale vor primi mesaje şi seturi de instrucţiuni - iar tu vei şti cu siguranţă că aceste suplimente, deşi îţi sunt de preţ acum, vor cădea de la sine, pe măsură ce îţi vei căpăta bunăstarea... Iluminarea nu te va face mai sensibil, ci îţi va întări sistemul în aşa fel, încât nimic nu va mai putea să treacă prin lumina pe care o porţi, încet-încet, vei putea să te lepezi de orice dependenţă aparentă de substanţele chimice cu care călătoreşti.”

................

Ergo, Ego

Nu ni se dă un ego, pentru ca noi să-l înfometăm până

la moarte. Ni se dă un ego pentru ca să învăţăm să-l echilibrăm, să-l stăpânim, în multe cazuri, egoul reprezintă identitatea: el ne dă o separare, o formă care este esenţială pentru funcţionarea în acest plan. Ne este greu să înţelegem conceptul că toţi suntem unul. Dacă am fi întruparea adevărată a acestui concept, atunci nu ar mai fi de experimentat nici o lecţie. 

Egoul ne dă identitatea necesară pentru a experimenta

lecţia dintr-un punct de vedere foarte special - al nostru. E ca

si cum am privi situaţia printr-o anumită fereastră. Cadrul

ferestrei este egoul nostru. El ne dă forma prin care să privim

(dintr-o perspectivă foarte subtilă) aspectul respectiv al problemei.

E ca şi cum am avea linia orizontului, dar şi vedere

către întregul univers. Egoul devine un periscop, prin care

vedem anumite aspecte specifice ale acestui universului.

Să luăm un atlet care practică săritura la înălţime, spre

exemplu. El trebuie să treacă peste bara de sus. Bara se află

acolo pentru ca atletul să poată sări peste ea. Ea devine obstacolul, iar săritura peste ea devine recompensa.

Ni se dă un ego. Recompensa apare atunci când suntem

capabili să-i dăm drumul acestui ego... si să vedem întregul

tablou.

Nu e întotdeauna uşor să ne amintim care este adevăratul nostru rol în ecuaţia vindecării. Pacienţii care văd

rezultate spectaculoase vor fi fericiţi să spună, oricui îi ascultă, că voi i-aţi vindecat. E tentant să credem asta. Nu o faceţi.

Dacă chiar vrem să ne îmbătăm cu apă rece, tot ce avem de

făcut este să începem să ne asumăm meritul pentru vindecările pe care le primesc pacienţii noştri.

..........

*** Concluzie 

Mi se confirma, a nu stiu cata oara, ca:

1. Toti suntem vindecatori, dar trebuie sa lucram cu noi pentru a gasi propria "cheie" spre a deschide "usa tuturor posibilitatilor. 

2. Pentru a evolua si vindeca, trebuie lasat orice "bagaj" deoparte si sa nu ne folosim de niciun ajutor extern, deoarece avem totul in noi. Cu toate acestea, nu as fi putut sa scriu acum, daca nu as fi pastrat cartea, cumparata in 2006. 😏

Pe de alta parte, desi am inceput sa am reticenta fata de canalizari, Kryon inca ma fascineaza.

Pana la urma, incep sa rezonez cu spusele unei prietene, care deja a ajuns la propriile adevaruri si care-mi zicea ca sa nu mai am reticente, pentru ca noi suntem Totul! Deci, Eu sunt si Kryon, sau Erich, .... sunt visul meu, Creatorul meu, experienta mea, ... 😊

Sa va fie de folos, celor care rezonati cu cele de mai sus! 💖