Influenţa psihică a culorilor

În toate procesele minunate ale naturii găsim mărturii ale minunatului principiu al acţiunii şi reacţiunii, care, la fel ca mişcarea de du-te – vino a pendulului, transformă cauza în efect, iar efectul în cauză, într-o înlănţuire fără sfârşit. Găsim acest principiu, în fapt, în cadrul relaţiei psihice dintre stările mentale şi culori. Aceasta înseamnă că odată ce descoperim că acele stări mentale şi emoţionale se traduc în vibraţii care dau naştere la anumite culori astrale aurice, la fel vom descoperi că prezenţa anumitor culori în planul fizic va avea un efect psihic decisiv asupra stărilor mentale şi emoţionale ale indivizilor aflaţi sub influenţa lor. Şi aşa cum se aştepta studentul preocupat de subiect, culorile astrale specifice manifestate în aură de prezenţa câtorva stări mentale sau emoţionale corespund culorilor fizice specifice care influenţează starea mentală sau emoţională specifică.

Ilustrând afirmaţiile din paragraful precedent, aş dori să spun că prezenţa continuă a roşului va fi capabilă să genereze vibraţii emoţionale de supărare, pasiune, iubire fizică etc., sau, într-un alt ton, emoţii fizice superioare. Tonul potrivit de albastru probabil că va produce sentimente de spiritualitate, emoţie religioasă etc. Verdele induce sentimente de relaxare, repaus, linişte etc. Negrul implică un sentiment de melancolie şi de durere sufletească. Şi tot aşa, fiecare culoare tinde să producă vibraţii emoţionale asemănătoare celor care manifestă acea culoare specifică din aura unei persoane. Este o situaţie de „compromisuri reciproce” de-a lungul întregii scări de culori şi emoţii, conform marilor legi naturale.

Dacă omul obişnuit nu cunoaşte explicaţia acestor lucruri, fără îndoială că aproape toată lumea recunoaşte efectul subtil al culorii şi evită anumite culori, căutând în acelaşi tip altele. Nu există fiinţă umană care să nu fi experimentat senzaţia odihnei, calmului, repausului, influxul liniştitor de putere, atunci când s-a aflat într-o cameră decorată cu nuanţe calde de verde. Natura însăşi a oferit această nuanţă ierbii şi frunzelor copacilor şi plantelor, astfel încât să se producă efectul reconfortant al peisajului rustic.

Această lege naturală a acţiunii şi reacţiunii este atât de adevărată, încât aura persoanei care experimentează aceste sentimente şi pe care le produce va manifesta tonul sau nuanţa de verde a ierbii şi frunzelor din jurul persoanei. 

Efectul stacojiului asupra animalelor, asupra taurului, de exemplu, este foarte bine cunoscut – ca să folosim o

exprimare familiară, această culoare face pe cineva „să vadă roşu în faţa ochilor”. Imaginea culorii sângelui poate să trezească sentimente de furie sau dezgust, din raţiunile

aceleiaşi legi. Imaginea minunată a cerului de un albastru senin tinde să producă sentimente de ardoare pioasă, smerenie sau spiritualitate. Nimănui această nuanţă de

albastru nu i-ar putea sugera furie, aşa cum roşul nu poate da naştere la sentimente de spiritualitate.

Este un lucru bine ştiut faptul că în spitalele pentru bolnavii psihic trebuie evitată folosirea roşului în motivele decorative, preferându-se nuanţele de albastru sau verde. Pe de altă parte, în anumite cazuri, folosirea corespunzătoare a roşului va produce vitalitate şi forţă fizică asupra unui pacient. Nu este pură întâmplare faptul că sângele dătător de viaţă are culoarea roşului aprins atunci când pleacă din artere.

Atunci când cineva se simte „melancolic”, acea persoană nu se gândeşte la un albastru aprins sau cald, ci este aproape conştientă de prezenţa unui gri şters care bate în albastru. Iar prezenţa unei asemenea culori în jurul cuiva produce depresii. Toată lumea cunoaşte cum e să trăiască „o zi mohorâtă” toamna sau primăvara.

La fel, oricine a trăit sentimentul exaltării spiritului, sentiment produs de imaginea unei zile cu un răsărit auriu de soare, sau cu un asfinţit auriu. Avem dovezi ale acestei legi ale naturii din toate părţile, le vedem în fiecare zi. Acesta este un subiect interesant care va răsplăti studentul pentru că a investit atâta timp şi efort de gândire în legătură cu această chestiune.

Vorbind de caracteristicile generale ale clasei celor trei grupuri primare de culori, toţi ocultiştii, precum şi numeroşi fiziologi şi psihologi au consimţit asupra următoarelor principii fundamentale: (1) roşul este excitant la nivelul mental şi al emoţiilor; (2) galbenul este însufleţitor, înălţător şi stimulativ intelectual; şi (3) albastrul este rece, liniştitor şi calmant. S-a ajuns la concluzia universală conform căreia nuanţele potrivite de verde (combinând calităţile albastrului şi galbenului în proporţii adecvate) reprezintă varianta ideală pentru odihnă şi refacere, urmată de stimulare şi de un nou impuls de ambiţie. Cauza ţine cont de calităţile albastrului şi galbenului, care compun această culoare.

Este interesant de semnalat faptul că ştiinţa medicală reflectează destul de serios asupra folosirii culorilor în tratamentul bolilor, iar cele mai competente autorităţi în

domeniu care analizează subiectul verifică învăţăturile vechilor ocultişti cu privire la influenţa culorilor asupra stărilor mentale şi a dispoziţiei fizice.

Dr. Edwin Babbitt, un iniţiator al acestei direcţii în Occident, a enunţat principiile generale în câteva cuvinte, formulând următoarea lege: „Există o serie triadică de gradaţii ale intensităţilor caracteristice ale culorilor, centrul şi punctul culminant al acţiunii electrice, care calmează nervii, în culoarea violet; punctul culminant al acţiunii electrice, care relaxează sistemul cardio-vascular, în culoarea albastru; punctul maxim de intensitate al luminozităţii, în galben; precum şi climaxul căldurii, în roşu. Aceasta nu este o împărţire imaginară a calităţilor, ci una reală, culoarea roşu aprins înglobând principiul căldurii, iar albastrul şi violetul pe cel al recelui şi al electricităţii. Astfel avem numeroase stiluri de acţiune cromatică, putere electrică, luminoasă, termală etc.

Citiţi argumentele de mai sus ale dr. Babbitt, comparaţi-le apoi cu învăţăturile oculte care se ocupă de studiul culorilor astrale şi veţi identifica baza reală a ştiinţei pe care iscusitul doctor a căutat să o stabilească în această direcţie, Babbitt a condus o excelentă muncă de pionierat. Rezultatul muncii sale este în prezent analizat de doctorii de la marile şcoli de medicină, mai ales din Continent, Europa – Anglia şi America aflându-se în urmă cu aceste practici.

Ocultistul luminat găseşte de asemenea o mare satisfacţie în interesul pe care îl arată doctorii şi juriştii în chestiunea influenţei culorilor asupra bunăstării mentale, morale şi fizice a oamenilor obişnuiţi. Efectul culorii asupra moralităţii se observă de către cei care muncesc pentru bunăstarea umană şi care ocupă funcţii importante.

Jurnalele americane relatează cazul unui judecător dintr-un mare oraş din vestul ţării care a insistat ca sala lui de judecată să fie decorată în tonalităţi luminoase şi înviorătoare, luând locul fostelor nuanţe închise şi deprimante. Acest judecător a remarcat cu înţelepciune că luminozitatea duce la raţionamente corecte, în timp ce întunericul provoacă judecăţi strâmbe; a mai observat că, din moment ce sala de judecată se afla la etaj, trebuia ca zidurile să fie decorate corespunzător, iar acest lucru ar fi fost de ajuns pentru a transforma pe oricine într-un criminal care să petreacă zile în şir într-o sală de tribunal întunecată şi deprimantă. Bunul judecător, care trebuie să fi avut oarecare

cunoştinţe despre învăţăturile oculte, este citat cu următoarea concluzie: „Albul, cremul, galbenul pai şi portocaliul sunt culorile cele mai sănătoase. Aş putea să adaug şi verdele deschis, căci este culoarea predominantă din natură; negrul, maroul şi roşul aprins îndeamnă la fărădelege – un om furios vede roşu în faţa ochilor.” O sentinţă remarcabilă rostită de pe băncile tribunalului!

Efectul schemelor de culori asupra bunăstării morale şi mentale a persoanelor este recunoscut în sensul utilizării unei palete de culori mai deschise în şcoli, spitale, şcoli

de corecţie, închisori etc. Rapoartele demonstrează validitatea teoriei prezentate aici.

Coloritul unei flori are acest efect chiar şi asupra celui mai periculos deţinut, în timp ce capacitatea intelectuală a copiilor din şcoli este stimulată de o pată deschisă de culoare. Nu mai este nevoie să se demonstreze efectul binefăcător al combinaţiei corecte de culori din saloanele de bolnavi sau de pe holurile spitalelor.

Cele mai răspândite practici şi teorii care privesc implicaţiile culorii în terapeutică şi în buna desfăşurare a muncii sunt în cea mai mare parte corect enunţate. Dar doresc să grăbesc studiul semnificaţiei oculte a culorii, aşa cum este ea menţionată în această carte în asociere cu aura umană şi culorile astrale, constituind o bază solidă pentru o înţelegere

inteligentă, în profunzime, a adevăratelor principii psihice care susţin aplicarea fizică a metodelor la care se face referire. Abordaţi esenţa subiectului şi apoi ocupaţi-vă de

aspectele sale marginale – aceasta este regula ocultistului care ar putea fi preluată şi de

opinia publică nonocultă.

Fragment din "Aura umana" - Swami Panchadasi