Eu cu mine!: Punctul - Secretul esentei, Unitatea Perceptiei si Parabola cernelii

Spicuiri dintr-un studiu comparativ privind: Kabala, Hinduism, Sufism, ... Din pacate, autorul acestuia este "anonim", intrucat textul din care am preluat informatiile nu da si numele autorului. Este posibil sa fi fost extras dintr-un curs holistic.

Ceea ce am ales sa prezint mai departe, tine de sufism, o cale de evolutie spirituala, care, ca toate celelalte, duce la Divinitate/Dumnezeu/... Fiecare dintre noi stim cu ce rezonam si, astfel, ne alegem calea.

Extrase din invataturile lui Sidi Hamza si Martin Lings

Motto-ul studiului: "Lasa-te condus pe tacute de puterea a ceea ce iti place cu adevarat" - Rumi, poet sufi

"Calea sufismului implica existenta relatiei Maestru-Discipol cu o lunga initiere si o lunga instruire a aspirantului de catre Maestru. Tainele ENEGRAMEI, A DANSURILOR INITIATICE, PRECUM SI ALTE ASPECTE OCULTE PROVIN DIN ACESTA TRADITIE INITIATICA A SUFISMULUI."

"Sufismul este „scoala initiatica a Islamului bazata pe interpretarea esoterica a Coranului. Sufitii erau adeptii unei realizari personale a prezentei divine, starea de extaz era obtinuta prin meditatie profunda si repetarea numelui lui Dumnezeu”."

1. Sidi Hamza

"Sidi Hamza (nascut în 1922 la Maddagh, un mic târg din estul Marocului), maestru sufit, povesteste despre cum a devenit maestru, avand in spate mai multe generatii de invatati, printre care si pe tatal sau, Sidi Hajj Abbas."

"Complet inadaptati vietii în societate, ei (cautatorii) sunt considerati în general nebuni dar în acelasi timp sunt respectati si chiar temuti pentru adevarurile ce pot în orice moment, si fara nici o retinere, sa le iasa din gura."

Sidi Hajj Abbas a primit urmatorul sfat din parte lui unui majdhub (literal: rapit în Dumnezeu):

"Asculta! Întoarce-te de unde ai plecat, întra în casa ta, nu te ocupa de nimic, nu cauta pe nimeni. La momentul potrivit, cel ce trebuie sa te ghideze va bate la usa ta…"

"Si acest lucru s-a întâmplat într-adevar treizeci si cinci de ani mai târziu, când Sidi Abu Madyan a aparut la el acasa în compania altor discipoli."

"Sidi Abu Madyan nu era o persoana înclinata spre multimi. Daca unii se grupau în jurul sau, nu puteau obtine cu totii beneficiul spiritual scontat. Avea obiceiul sa spuna: "decât un roi de muste, mai bine un pumn de albine" si explica: "Acest pretios secret l-am obtinut cu greu, si nu-l voi transmite decât acelora ce-l merita cu adevarat"."

"Sidi Abu Madyan, îi cerea lui Sidi Hajj Abbas (tatal lui Sidi Hamza, povestitorul) sa se ridice si sa le serveasca ceaiul celorlalti faqiri. Si tatal meu se grabea sa se execute. Multi dintre cei prezenti spuneau: "Ce este aceasta sclavie? Priviti ceea ce-l pune sa faca!". În momentul în care tatal meu mergea sa aduca platourile cu pahare, Sidi Abu Madyan se întorcea catre cei ce gândeau astfel si le spunea: "Stiti pentru ce-l pun sa faca asta? Pentru a-l educa si a-l elibera de propriul ego. Nimic nu poate elibera mai bine de viciile si defectele ego-ului decât educatia spirituala."

Invatatura/Secretul spiritual al lui Sidi Abu Madyan era Calea Butchichiya.

"Calea Butchichiya: va fi, dupa propriile sale cuvinte, "o cale a starilor spirituale, a stiintei si a reînnoirii"."

"De fapt, cele trei faze ale parcursului spiritual, adesea descrise de maestrii sufi, ramân aceleasi: renuntare, înfrumusetare si dezvaluire."

2. Martin Lings - un sfant sufi din sec.XX

Simbolismul literelor alfabetului, cap. VII - M.Lings

"Întoarce-te, deci, spre ceea ce-ti va permite imersiunea în Realitate si arunca-te din relativ înspre Absolut. Poate vei întelege ceea ce este în Punct, desi nimeni n-o întelege în afara de întelepti(10) si nimeni n-o întâlneste fata în fata în afara de acela al carui destin este la nesfârsit binecuvântat(11)...

De fiecare data când vorbesc despre Punct, înteleg prin El Secretul Esentei, numit Unitate a Perceptiei (Wahdat al-Suhud), si de fiecare data când vorbesc despre 'Alif înteleg prin Acesta Unicul, Unicul care este (Wahid al-Wuyud)(12), Esenta Senioriala, si când vorbesc despre Ba, înteleg prin acesta Manifestarea Ultima(13), numita Spiritul Suprem, dupa care vin restul literelor, cuvintele si apoi discursul în general, toate acestea în ordine ierarhica. Însa axa acestei carti o constituie primele litere ale alfabetului, din cauza precedentei lor fata de toate celelalte.

Cei Înaintati sunt cei Înaintati, ei sunt cei apropiati(14). Aceste litere sunt Alif si Ba, si ocupa în alfabet locul pe care îl ocupa Basmalah în Coran, caci împreuna formeaza Ab(15), unul din Numele Divine. Cu acest Nume Iisus se adresa Domnului Sau si l-a folosit când a spus: "Adevarat, ma întorc la Tatal meu si la Tatal vostru", adica la Domnul meu si Domnul vostru. Si acum, daca întelegi ca aceste doua litere poseda o semnificatie pe care tu n-o cunosteai, nu te surprinde de ceea ce vom spune despre Punct si despre restul literelor.

Punctul se afla în starea de comoara ascunsa(16) înainte de propria sa manifestare ca Alif, si literele se gaseau private de esenta secreta a Punctului pâna când acesta a manifestat interiorul în exterior, revelând, reîmbracând diversele forme ale literelor vizibile, ceea ce fusese acoperit de val; însa daca prinzi aceasta realitate, nu vei gasi nimic în afara de cerneala însasi, care este ceea ce semnifica Punctul(17), dupa cum a spus unul dintre ai nostri:

Literele sunt simboluri ale cernelii; nu exista nici o litera,
Decât cea lasata de cerneala; însasi culoarea lor este pura iluzie.
Este culoarea cernelii, care a ajuns la fiinta manifestata.
Totusi, nu se poate spune ca cerneala s-a separat de ceea ce era.
Non-manifestarea literelor statea în misterul cernelii,
Si manifestarea sa e produsa prin autodeterminarea acesteia.
Ele sunt determinarile sale, activitatile sale,
Si nu exista nimic dincolo de cerneala. Întelege aceasta parabola!

Literele nu sunt cerneala; nu spune ca sunt!

Aceasta af fi o eroare; si a spune ca cerneala este identica cu literele ar fi curata nebunie.

Caci ea exista înainte de litere, pe când nu exista niciuna.

Si va mai fi înca pe când nu va mai fi nici o litera.

Priveste atent fiecare litera si vezi ca deja a disparut

În afara fetei cernelii, adica Fata Esentei Sale.

Fie a ei toata Gloria, Majestatea si Exaltarea!

Astfel, inclusiv în manifestarea lor, literele sunt ascunse,
Supuse de catre cerneala, caci manifestarea lor nu este alta decât a ei.

Litera nu adauga nimic cernelii, nici nu rapeste nimic acesteia.

Dar îi reveleaza integritatea în moduri diferite.

Fara s-o altereze. Oare cerneala si litera constituie doua lucruri distincte?
V

ezi, deci, adevarul cuvintelor mele: nu exista fiinta

În afara celei a cernelii, pentru acela a carui judecati e sanatoasa;

Si oriunde s-ar afla litera, cerneala sa o însoteste mereu.

Dechide-ti intelectul la aceste parabole, si da-le atentie!(18)

Daca ai înteles cum toate literele sunt cuprinse în Punct, atunci vei întelege cum toate cartile sunt cuprinse în fraza; fraza, în cuvânt; cuvântul, în litera; caci putem spune într-adevar: fara litera nu exista cuvânt, si fara cuvânt nu exista carte.

Cuvântul, într-adevar, nu exista decât prin existenta literei. Diferentierea analitica purcede din integrarea sintetica, si totul e integrat în Unitatea de Perceptie, simbolizata prin Punct. Ea este Mama oricarei carti. Dumnezeu revoca si confirma ceea ce El doreste, si cu El este Mama Cartii(19).

Punctul este în mod esential diferit de restul literelor. Nu exista nimic asemanator Lui, si El este Cel ce Aude si Cel ce Vede(20). Mai precis Punctul, spre deosebire de celelalte semne, nu poate fi limitat printr-o definitie. Transcende tot ce se gaseste în litere ca lungime, micime sau sinuozitate, asa încât nu poate fi captat la modul vizual sau auditiv, asa cum se capteaza literele.

Diferenta dintre El si litere este cunoscuta, însa prezenta lui în ele este necunoscuta, în afara celui a carui vedere este de fier(21) sau care aude cu întreaga inteligenta(22) caci, daca este adevarat ca literele sunt calitatile Punctului, Calitatea nu înglobeaza Esenta, deoarece nu are universalitatea care este proprie Esentei. Esenta are ca prerogativa incomparabilitatea, în timp ce Calitatile permit comparatii.

Si totusi, a face o comparatie este în realitate acelasi lucru cu a afirma incomparabilitatea, datorita unicitatii cernelii; caci, desi literele sunt comparabile între ele, aceasta posibilitate de comparatie nu se opune incomparabilitatii cernelii în ea însasi, nici unicitatii cernelii ce se gaseste în fiecare litera. Aici rezida identitatea ultima între stabilirea de comparatii si negarea posibilitatii de a compara, deoarece oriunde se pune în discutie orice problema de comparatie, în realitate este vorba mereu de aceeasi cerneala care se compara cu ea însasi.

El este Cel ce Este Dumnezeu în Cer si Dumnezeu pe Pamânt(23). Fie cum ar fi si oriunde ar fi, El este Dumnezeu; ceea ce vezi din El pe pamântul comparabilitatii sa nu te împiedice deci sa vezi ceea ce El este în Cerul incomparabilitatii, caci toate lucrurile sunt facute din incomparabilitate si comparabilitate. Oriunde v-ati întoarce, acolo este Fata lui Dumnezeu.

Aceasta se întâmpla în virtutea Atributului general ce se revarsa din Bogatia Infinita a Punctului peste saracia totala a literelor. Însa atributul particular care apartine Propriei Esente Misterioase a Punctului nu poate avea nici cea mai mica manifestare în litere, si nici vreo litera nu poate purta, nici în forma nici în semnificatia sa, greutatea caracteristicilor intime ale Punctului.

Nu vezi ca atunci când conturezi anumite litere ale alfabetului, ca de exemplu Ta, Tha, Ba vei gasi pentru fiecare litera alta care sa-i semene? Astfel, Ta se aseamana cu Ba , si Tha se aseamana lui Ta . În plus, daca vrei sa pronunti una din aceste litere, vei întâlni un sunet care-i corespunde exact, în timp ce Punctul nu are nici o exteriorizare care sa-i corespunda.

Daca încerci sa-i enunti realitatea vei spune 'nuqtat'? , si acest enunt te va obliga sa recurgi la litere ce nu au nimic de-a face cu esenta punctului: nun, qaf, ta' si t'. Este clar, deci, ca Punctul scapa oricarei expresii. La fel, nu exista cuvânt care sa poata exprima Esenta Secreta a Creatorului. Din acest motiv, când Gnosticul încearca sa exprime în cuvinte Incomparabilitatea Divina, adica atunci când încearca sa comunice ceea ce se întelege prin Plenitudinea Esentei cu toate Atributele Sale, formularea care-i iese pe gura ramâne departe de obiectivul sau din cauza limitarilor inerente limbajului.

Punctul era în starea sa principala de secret(24) absolut independent, în care nu exista nici separatie nici uniune, nici înainte nici dupa, nici latime nici lungime, si toate literele erau topite în Esenta lui ascunsa, la fel cum toate cartile, în ciuda divergentei continuturilor lor, erau topite în litere. Aceasta reducere a cartilor la litere poate fi perceputa de toti cei care poseda cea mai elementara intuitie.

Examineaza o carte si vei vedea ca nu se gasesc niciodata în paginile sale, pentru a-i exprima sensul, mai mult de cele douazeci si opt de litere(25), care, pentru a manifesta fiecare cuvânt si semnificatie, se vor grupa în forme mereu noi, în functie de variatiunile acestor cuvinte si semnificatii, pâna când Dumnezeu va mosteni pamântul si tot ce se gaseste pe el(26) si toate vor merge la Dumnezeu(27). Atunci, literele se vor întoarce la centrul lor principal unde nu exista nimic în afara de Esenta Punctului.

Punctul se afla în secretul sau impenetrabil, si literele se aflau într-o stare de completa extinctie în Esenta Sa, în timp ce limba fiecarei litere îsi cerea lungimea, îngustimea, înaltimea sau celelalte calitati pe care propria realitate le cerea.

Astfel, motivele discursului s-au conturat în conformitate cu cererea atributelor Punctului, latente în Esenta Sa. Atunci a fost determinata prima manfestare.

Prima manifestare a Punctului, prima sa aparitie definibila, a fost în Alif, care s-a nascut mai degraba sub forma incomparabilitatii decât a comparabilitatii, la modul ca putea exista în mod calitativ în toate literele, ramânând în acelasi timp în mod esential diferit de acestea.

Trebuie sa mai stii ca aparitia lui Alif în afara Punctului nu a fost supusa unei cauze, ci a fost vorba de supraabundenta însasi a Punctului. Si astfel, Alif-ul primordial nu a fost trasat de catre condeiul divin(28), nici nu a fost sub dependenta sa, ci a izvorât din impulsul centrifug al Punctului în centrul sau principial.

De fiecare data când din el s-a revarsat un prisos a existat Alif-ul, si nimic mai mult. Existenta acestuia nu depinde de pana, nici nu necesita vreun ajutor din partea acesteia, în virtutea formei sale drepte si a starii de transcendenta fata de tot ce se poate gasi în celelalte litere în materie de curbe, proeminente sau alte particularitati.

Nu va trebui El sa raspunda pentru ceea ce face, însa ei vor fi întrebati(29). Cât despre celelalte litere, au nevoie sa fie descrise de o miscare a penei si niciuna din ele nu-si poate da singura forma fara concursul sau, din cauza curburii, rotunjimii sau altor caracteristici particulare.

Este adevarat ca si Alif poate fi format prin intermediul penei în timp ce, totusi, ramâne independent de ea si fara nici o alterare a transcendentei starii sale, dat fiind ca penei lungimea si forma dreapta îi vin de la Alif; mai mult, ea este Alif, a carui forma scrisa exista astfel prin el însusi pentru el însusi.

Alif este un simbol al Unicului care este, al Aceluia a carui Fiinta nu este precedata de nici o alta. Astfel, manifestarea Punctului ca Alif este ceea ce se numeste "Preeminenta". Înainte de manifestare nu era calificat astfel, la fel cum nu era calificat ca "Ultimitate". El este Primul si Ultimul, Cel În Interior Manifestat si În Exterior Ascuns.

Daca se afirma Preeminenta Unica a lui Alif(30) atunci, în mod necesar, si Ultimitatea trebuie sa-i fie exclusiv rezervata(31). Acesta este motivul pentru care declara celorlalte litere: La Mine va veti întoarce(32), toate fara exceptie. Într-adevar, toate merg la Dumnezeu.

În ceea ce priveste Manifestarea exterioara a lui Alif în litere, acesta este un lucru usor de perceput. Analizeaza bine problema si vei descoperi ca nu exista litera a carei dezvoltare în spatiu sa nu derive din Alif: Ha, de exemplu, nu este altceva decât un Alif "cocosat", în vreme ce Mim este un Alif circular, si tot asa manfestarea lui Alif este în acord cu poruncile întelepciunii sale, în toate literele, însa privirea nu-l poate atinge; aceasta este semnificatia Ocultarii sale Interioare, caci e clar ca nimeni nu poate percepe existenta lui Alif în cercul lui Mim fara sa posede o vasta experienta; ceea ce ne înpiedica sa-l pecepem nu este decât rotunjimea sa, mai exact manifestarea într-o calitate pe care nu o recunoastem. El este pentru el însusi propriul val...

Manifestarea Exterioara a Adevarului poate fi mai intensa în unele forme vizibile decât în altele, si acest lucru nu este greu de vazut pentru cel ce observa. Oare nu-l descoperi pe Alif în unele litere altfel decât în altele? Forma lui Lam, de pilda, nu este departe de forma sa, iar în Ba' din Basmala exista ceva care revela manifestarea lui Alif în ea. Însa sunt rari cei ce pot descoperi usor aceasta manifestare în celelalte litere. Cei multi ignora rangul lui Alif, unii îl cunosc în Preeminenta sa si îi ignora Ultimitatea, iar altii îl cunosc în cele doua calitati; dar cel ce nu-l recunoaste în toate literele, mici sau mari, lungi sau scurte, de la începutul sau sfârsitul alfabetului, aceluia îi lipseste într-adevar o viziune justa, si perceptia sa e imperfecta.

Daca ai înteles ca Alif e prezent în toate literele, spune-mi daca asta l-a facut sa piarda ceva din demnitatea incomparabilitatii sale, în care conserva întotdeauna ceea ce nu-i apartine decât lui. Deloc, deoarece adevarul esential al lui Alif ramâne cel care este, si nu-i vad nici o diminuare datorata manifestarii, care mi se pare mai degraba una din perfectiunile sale.

Deficienta - dar Dumnezeu este mai întelept - este în acela care ar vrea sa o limiteze la o calitate fara a-i permite sa realizeze alta, constângându-l, limitându-l, refuzând a-l cunoaste si reducându-l la comparabilitate, facând din el un lucru printre altele. Adevarul cunoasterii ce se potriveste nivelului sau este sa-l vezi pe Alif manifest în fiecare cuvânt din fiecare carte. Totul este Alif...

Litera Ba' este prima forma sub care a aparut Alif; el s-a manifestat deci în ea ca în nici o alta litera. "Dumnezeu a creat pe Adam dupa imaginea Sa"(33); ceea ce se desemneaza prin Adam este primul Om(34) si el este Spiritul Fiintei. În virtutea acestei creatii dupa Imaginea Sa Dumnezeu a facut din el reprezentantul Sau pe pamânt si a poruncit îngerilor sa se prosterneze înaintea lui.

"Daca Frumusetea Lui n-ar fi stralucit pe fata lui Adam,
Niciodata îngerii nu s-ar fi prosternat înaintea lui"(35).

Se adresa prosternarea lor altuia decât Lui? Nu, caci Dumnezeu nu iarta pe cel vinovat de idolatrie.

Ba'-ul din Basmala difera de Ba'-ul obisnuit în acelasi timp prin forma si functiunea sa. Esti într-adevar de o naturalete supraeminenta(36); si maretia lui nu este alta decât cea a lui Alif.

Cine îl asculta pe Apostol îl asculta pe Dumnezeu(37). Nu vezi ca în alte locuri Ba' nu este alungita, în vreme ce în Basmala este, si lungimea ei nu este altceva decât Alif trecut sub tacere?

Bism era la început bi-ism, si apoi Alif-ul din ism(38) s-a retras si a aparut în Ba', care a luat astfel forma lui Alif si i-a asumat functiunea. Si astfel Profetul a spus: "exista pentru mine o ora în care numai Domnul meu ajunge sa ma cuprinda", si tu vezi ca exista pentru ba' o ora, adica: în Basmala, în care numai Alif ajunge sa o cuprinda, în acelasi timp în forma si punctul(39) sau, desi punctul lui Alif se gaseste deasupra acestuia, în vreme ce cel al lui Ba' se afla dedesupt.

În realitate, Alif nu este altceva decât Punctul însusi: un ochi care a plâns sau o picatura care a tâsnit si care în varsarea ei a fost numita Alif, fara ca acesta sa fie afectat, în virtutea Integritatii si a Transcendentei sale fara defect, înauntrul carora Punctul ramâne în Eterna Lui Incomparabilitate. Într-adevar, ne aflam deasupra lor, Irezistibil(40).

Coborârea completa a avut loc numai în manifestarea lui Alif ca Ba', urmata de celelalte litere. Daca forma i-ar fi fost identica celei a lui Alif, Ba' si-ar fi pierdut caracteristicile proprii. Dar Ba' este Ba' si Alif este Alif: Alif s-a manifestat spontan, prin vointa sa proprie si libera, în timp ce lui Ba' manifestarea i-a fost impusa. De aici necesitatea de a diferentia forma sa de cea a lui Alif, în afara cazului când ar fi vorba de a nega starea latenta a lui Alif în celelalte litere(41) sau de a crede ca libertatea este totalmente incompatibila cu obligatia(42).

În plus, Punctul care se afla deasupra lui Alif este si sub Ba'; acest lucru ar trebui sa fie deci, pentru noi, o ilustrare a adevarului ca lucrurile din lumile inferioare sunt manifestari ale Punctului, asa cum se întâmpla si cu cele din lumile superioare, iar manifestarea Punctului în Esenta nu trebuie sa ne împiedice sa-l recunoastem în calitati.

Profetul a spus: "Daca ati coborî un om pe o coarda pâna în adâncul cel mai profund al pamântului, l-ati întâlni pe Dumnezeu"(43). Punctul de sub Ba' semnifica exact extinctia latenta în toate lucrurile. Totul piere în afara de Fata Sa. El este Dumnezeu în Cer si Dumnezeu pe pamânt. Existenta Punctului deasupra lui Alif ne învata ca Alif este starea de manifestare a aceluia, însa Ba' este valul sau si, ca urmare, Punctul se afla sub Ba', ca si comoara ascunsa sub peretele de a carui darâmare se temea Al-Jidr(44).

Când Ba' a înteles adevarata sa relatie cu Alif, a îndeplinit ceea ce i se cerea atât prin natura cât si prin obligatie(45). Se supune naturii sale alaturându-se celorlalte litere(46), dat fiind ca ele sunt de aceeasi natura, spre deosebire de Alif care se mentine separat de litere când le precede, desi ele se unesc cu el ca Finalitate; si, într-adevar, Domnul tau este Ultimul Sfârsit.""

In incheiere, pe langa fragmentele preluate din studiu, as aminti pe scurt despre dervisi care apartin Ordinului Mewlevi, întemeiat în secolul al XIII-lea de poetul şi misticul persan Mewlana Jalal ud-Din Rumi. Născut în 1207 la Balkh, în Afghanistanul de azi, acest reprezentant de primă mărime al doctrinei sufi a fost fiul unui reputat teolog islamic, Baha od-Din Wahad, supranumit „sultanul savanţilor“.