***
Definiții și note
Zen
-
o stare a noastră naturală din Aici și Acum, este Prezența
Zest
-
un sentiment de plăcere și entuziasm, o calitate a unei
activități
sau situații care ți pare interesantă
Zip
– energie
Zap
– a
transporta instantaneu, a scăpa brusc, a distruge
Zing
– calitate
care te face să fii plin de viață, sau interesant
Samadhi
– stare
de Conștiință meditativă, pentru a găsi răspunsul potrivit
Koan
- o
anecdotă sau o enigmă paradoxală, folosită în Zen, pentru a
demonstra inadecvarea raționamentului logic și pentru a provoca
iluminarea
Sannyasa
– o
formă de ascetism, de renunțare la dorințele materiale
Sannyasin
- un cuvânt sanscrit care
descrie pe cineva care a atins stadiul de viață al sannyasa, sau
„renunțarea la posesia materială”.
Werner
Hans Erhard
– autor, lector și
om de afaceri
american, cunoscut pentru fondarea estului, care a funcționat din
1971 până în 1984. A scris, a ținut conferințe și a învățat
despre perfecționarea de sine.
1. Zen: Koanul vieții
„ Intrebarea
1:
OSHO,
CREDEȚI
CHIAR CĂ ZEN ESTE PLIN DE ZEST, ZIP, ZAP ȘI ZING?
Samadhi
(Osho
stă puțin într-o stare de Conștiință meditativă, pentru a găsi
răspunsul potrivit)
Răspuns:
Zenul
nu este o religie, este trăirea vieții în totalitatea sa, Aici și
Acum. Religiile întârzie întotdeauna viața: ele îți dau iluzii
frumoase despre viață undeva în viitor, departe, dincolo de
moarte. Aceasta este o strategie pentru a vă abate și a vă
distrage atenția de la realitățile vieții. Aceasta este o
lașitate pură. Este, de asemenea, o raționalizare, astfel încât
să puteți fi consolați: "Dacă viața este azi nenorocită,
nu este nicio îngrijorare, căci mâine totul va fi bine. De fapt, a
suferi azi îseamnă o pregătire pentru a te bucura de viața de
mâine. Așa că, cu cât suferi mai mult, cu atât îți va fi mai
bine. Nu ai niciun motiv pentru a te plânge, nici un motiv pentru a
te răzvrăti, nici un motiv pentru a te revolta împotriva tuturor
acelor lucruri care provoacă nenorocire. "
Religia
protejează stabilirea și interesele dobândite. Este o strategie
foarte subtilă - atât de subtilă, încât de mii de ani, omul a
trăit sub greutatea ei, fără să devină conștient de ceea ce i
se face. Karl Marx are aproape dreptate: religia nu este altceva
decât opium pentru oameni.
Ea
te ține drogat, îți dă speranță, răbdare, dar mâine nu se
întâmplă nimic, nicodată. Dorința, fantezia despre viața de
după moarte este o pierdere de timp, energie și, de asemenea, te
menține în prostie. Viața este Aici și Acum - nu există altă
viață. Viața nu cunoaște trecut, nici viitor, ea știe doar
Prezentul.
Zen-ul
are o importanță extraordinară. Este cea mai mare înflorire a
conștiinței umane realizată încă și este una dintre revoluțiile
fundamentale: el taie rădăcinile așa-numitei structuri religioase
a minții. El nu este religie, este religiozitate pură. Nu este
religie în sensul de a fi hindus, mahomedan, creștin, budist. Prin
urmare, a numi Zen-ul „budismul zen” este greși. El nu are
nimic de-a face cu budismul. Nu este orientat în trecut, nu este
inspirat din trecut - nu are nici un scop în viitor – este trăirea
vieții cu pasiune, intensitate, extaz chiar în acest moment.
Însăși
ideea acestui moment este spulberătoare pentru minte, deoarece
mintea trăiește în trecut și în viitor. Iar Zen este o lovitură
extraordinară pentru minte: o taie într-o singură lovitură, o
distruge, te duce dincolo imediat. Zen este un dispozitiv de
iluminare bruscă.
Mintea
vrea să fie lentă, treptată, vrea să se miște cu grijă,
precauție, paziță, gândindu-se la argumentele pro și contra.
Zen-ul este un salt chiar în profunzimea vieții. Și viața te
învăluie în interior și în exterior.
Așa
cum un pește este în ocean - și tu ești în viață! Nu aștepta
momentul următor, trăiește-l acum. Zen este o provocare, un risc,
un pariu, el este „a pune totul în joc pentru moment”.
Persoanele
religioase nu o pot înțelege - mă refer la așa-numitele
religioase. Și lumea este plină de ei: există creștini și există
hinduși, mahomedani, evrei, budiști și jaini - acești oameni nu
pot înțelege deloc Zen-ul. Dacă nu scăpați de toate aceste
ideologii, nu veți înțelege ce este Zen.
Zen-ul
nu este o ideologie, nu este o filozofie, se trăiește într-un mod
existențial, nu într-un mod intelectual. Zen nu este preocupat de
cuvinte, concepte, teorii, ipoteze, presupuneri, credințe,
preocuparea sa totală este conectarea cu realitatea imediată.
Realitatea trebuie întâlnită fără nicio barieră. Dacă nu vă
lăsați întreaga minte deoparte, nu puteți înțelege Zenul.
Samadhi,
Cu siguranță, este plin de Zest, Zip, Zap și Zing.
James
Broughton a spus: "Zen este un alt cuvânt pentru Zest, pentru
Zip, Zap și Zing. Dacă nu vă place viața așa cum este (N.T
-în starea Zen)
și nu sunteți entuziasmați de koan-ul despre ceea ce este această
viață de aici, atunci Zen nu este pentru dumneavoastră."
Ceea
ce fac aici este Zen pur. Eu te ajut să-ți cureți de mintea.
Mintea
are multe caracteristici, multe aspecte. Și fiecare religie a ales
un aspect al minții și a făcut multă agitație în legătură cu
aceasta; a „tras” acel aspect până la concluzia sa logică
finală. Acest lucru trebuie înțeles foarte profund, deoarece este
fundamental pentru înțelegerea abordării Zen.
De
obicei, crezi că cineva este mahomedan și cineva este hindus, iar
cineva este jain. Nu este adevărat. Fiecare ființă umană poartă
în inconștiența sa toate aceste caracteristici, fie că este
hindus, mahomedan, creștin, jain, evreu, sau budist. Desigur că,
dacă se naște într-o familie budistă, atunci apare proeminent
aspectul budist, el devine prea mare, prea copleșitor, iar celelalte
aspecte ale minții sunt reprimate, sunt acoperite. Dacă se naște
într-o familie mahomedană, un alt aspect al minții devine
proeminent.
Dar
celelalte aspecte sunt întotdeauna prezente acolo și continuă să
lucreze din inconștientul tău profund.
Așa
cum văd, fiecare persoană are toate aceste religii în ea. De
aceea, puteți găsi oameni care pot crea o sinteză din toate aceste
religiile. Această sinteză nu are nicio valoare; arată pur și
simplu că încearcă să coreleze toate aspectele minții lor.
De
exemplu, fiecare persoană este egoistă, dar hinduismul a dezvoltat
acel egoism până la înflorirea sa finală de „mai sfânt decât
tine”. Fiecare hindus crede că este născut pentru a învăța
întreaga lume, se naște cu un mesaj special de la Dumnezeu, că el
moștenește religia reală, adevărata religie, sanantan dharma,
religia eternă. Și crede că este tolerant, că acceptă, că nu
este un fanatic, că nu încearcă în nici un fel să se amestece în
viața nimănui. De fapt, el face toate aceste lucruri, dar într-un
mod foarte subtil.
Hindușii
sunt foarte intoleranți. Chiar și ideea că sunt toleranți ne
arată intoleranța lor. De ce ar trebui să te crezi tolerant dacă
nu ești intolerant?
Nu
m-am gândit niciodată că sunt tolerant. De ce ar trebui să mă
gândesc la toleranță? Dacă intoleranța nu este acolo undeva în
inconștient, atunci toleranța nu este necesară, pur și simplu
ești tu însuți. Dar această idee de „mai sfânt decât tine”,
acest ego sfânt este caracteristica de bază a minții hinduse.
Dar
nu este doar în mintea hindusă; pătrunde toate religiile, în
moduri diferite. Evreii cred că sunt poporul ales al lui Dumnezeu.
Creștinii cred că Iisus este singurul fiu al lui Dumnezeu și că
sunt urmașii săi, iar în acel moment, momentul suprem al Zilei
Judecății, Isus își va separa turma, oile sale, de celelalte și
numai oile sale vor fii mântuite - ceilalți vor fi aruncați în
focul iadului.
Și
același lucru este valabil și pentru mahomedani, jaini, budiști,
confucieni, taoiști și sikhi. Toată lumea gândește în acest
fel. Deci, nu este ceva special pentru hinduși, dar ei au dezvoltat,
au rafinat, au cultivat, au făcut să arate foarte frumos, au
decorat ...
Mahomedanul
este practic fanatic, complet fanatic - el și-a dezvoltat acest
aspect al minții.
Fiecare
minte este fanatică. Dacă trăiești în minte, nu poți trece
dincolo de fanatism. Dar mahomedanii au dezvoltat fanatismul până
la cel mai înalt nivel al său. Religia lor este „ultima sosită
pe pământ”, iar Mahomed este ultimul profet. Acum nu va mai
exista niciun alt profet. Dumnezeu a trimis ultima ediție a
mesajului său. Au mai fost alte mesaje înainte, dar acum toate sunt
anulate. Ultimul mesaj a venit și este atât de absolut, de corect,
încât nu mai este nevoie ca niciun alt profet să ajungă din nou
pe pământ. Acesta este fanatism pur. Dar această situație este
prezentă în toată lumea.
Obișnuiam
să locuiesc cu unul dintre profesorii mei. Într-o dimineață de
iarnă exact așa, stăteam în grădina lui citind o carte.
Bătrâna
sa mamă a ieșit - foarte bătrână, optzeci de ani - și a spus:
"Ce citești?"
Doar
pentru a o enerva, i-am spus: „Coranul”.
Femeia
aceea de optzeci de ani mi-a smuls brusc cartea din mână și a
aruncat-o în afara grădinii. Deodată a devenit atât de tânără!
A fost frumos să o văd întinerită. Era atât de feroce.
Ea
a spus: "Nu aduceți Coranul în casa mea! Suntem brahmini puri.
Și dacă vreți să citiți, nu puteți citi Bhagavad Gita? Nu
puteți citi Vedele? Avem mii de scripturi, de ce ați citit Coranul?
Nu mai aduceți niciodată acea carte în casa mea! "
Fiul
ei, profesorul meu, a venit în fugă din camera lui și a întrebat:
"Ce se întâmplă?"
I-am
spus profesorului meu: „Mama ta este mahomedană”.
Mama
s-a uitat la mine și a spus: "Ce vrei să spui? Eu și un
mahomedan?"
I-am
spus: "Da, pentru că aceasta este caracteristica unui
mahomedan, acest fanatism. Și tu ești și proastă, pentru că
acesta a fost Bhagavad Gita!"
S-a
repezit afară, s-a închinat în fața cărții, a curățat-o, a
adus-o înapoi și mi-a dat-o și mi-a spus: „Ce fel de glumă este
asta?” - tremurând zdruncinat.
I-am
spus: „Acesta este Coranul și te-ai închinat în fața
Coranului!”
Această
minte fanatică este acolo.
Califul
Omar a ajuns la Alexandria, iar Alexandria avea cea mai mare
bibliotecă din lume. Se spune că ea conținea comori extraordinare,
din toate civilizațiile antice care au dispărut - asiriene,
babiloniene și chiar civilizații care au dispărut total. Chiar și
numele lor au dispărut. Avea toate scripturile aparținând
continentului Atlantida, care s-a scufundat în ocean - întregul
continent a dispărut. Acum este Oceanul Atlantic, dar odată a fost
un mare continent. Una dintre cele mai mari civilizații a înflorit
acolo.
Alexandria
nu a fost niciodată depășită în ceea ce privește scripturile
antice.
Omar
întinse mâna cu o torță în mână - o torță aprinsă într-o
mână și Coranul în cealaltă mână. Și i-a spus bibliotecarului
șef: "Trebuie să vă pun două întrebări. Mai întâi, mai
există ceva în această bibliotecă, mai mult decât Coranul?"
Și, înainte ca bibliotecarul să poată răspunde, el însuși a
spus: „Dacă sunt mai multe, atunci voi arde această bibliotecă,
deoarece Coranul este suficient. Nu este nevoie de nimic mai mult
decât atât. Dacă ar fi nevoie de ceva se găsește în Coranul
însuși. Deci, am de gând s-o ard. Și a doua întrebare: Există
ceva în această bibliotecă, în afară de ceea ce este scris în
Coran? ” Și din nou, înainte ca bibliotecarul să poată
răspunde, a răspuns el însuși: "Dacă spui că această
bibliotecă repetă pur și simplu Coranul în moduri diferite,
atunci eu o voi arde pentru că nu este nevoie. Coranul este
suficient. Oricum ar fi, voi arde biblioteca."
Acesta
este fanatismul. Și a ars-o. Biblioteca a fost atât de imensă
încât se spune că a durat șase luni până când biblioteca a
fost complet arsă. Incendiul s-a alimentat continuu, timp de șase
luni, până a ars toată biblioteca.
Comparativ
cu biblioteca din Alexandria, cea a British Museum-ului, sau a
Bibliotecii din Moscova, sunt nimic. Acum, ele sunt cele mai mari
biblioteci. Dacă Biblioteca Moscovei ar fi răspândită în jurul
pământului, dacă cărțile aranjate la rând, o carte urmată de o
altă carte, la fel ca pe un raft, atunci toate cărțile Bibliotecii
Moscovei ar înconjura de trei ori Pământul. Dar acest lucru nu
este nimic în comparație cu biblioteca din Alexandria.
British
Museum are și mai multe cărți. Ele ar înconjura de șapte ori
Pământul. Dar se spune că nici ambele biblioteci împreună nu
sunt comparabile cu biblioteca din Alexandria. Ea conținea întregul
trecut. Acum știm doar două mii de ani de istorie, dar ea conținea
cel puțin o sută de mii de ani de istorie. Avea o valoare imensă,
însă un fanatic a ars-o.
Mahomedanismul
a dezvoltat o caracteristică a minții. Fiecare minte este fanatică.
Vrei să ai dreptate și celălalt să greșească. Ai întotdeauna
dreptate, iar celălalt este întotdeauna în greșeală. Nu este
vorba despre dreptatea ta. Pentru că tu ești cel care crede în ea,
trebuie să fie corectă. Fanaticul nu este logic, este ilogic.
Fanaticul nu este pregătit să înțeleagă, este un credincios și
credința sa este absolută. El nu este deschis, este închis. Și
aceasta este caracteristica tuturor minților.
Jaina
este sado-masochistă. Și fiecare minte este sado-masochistă.
Cineva se bucură să tortureze corpul, deoarece mintea se simte
puternică. Când vă torturați corpul, vă bucurați de această
tortură, deoarece mintea voastră începe să gândească astfel:
„Acum eu sunt stăpânul și corpul este sclavul”. Asta a învățat
jainismul: stăpânește-ți corpul. Dacă corpul cere hrană, nu o
da corpului. Tu ești stăpânul, trebuie să-ți afirmi măiestria.
Deci postul a devenit unul dintre cele mai semnificative lucruri în
jainism.
Iar
oamenii care pot posta multe zile sunt considerați a fi mari sfinți.
Pur și simplu își torturează corpurile - sunt bolnavi mintal.
Când organismul are nevoie de hrană, hrana trebuie să i se dea
corpului; corpul este un templu - trebuie să fie iubit, respectat.
Dar jainismul a dezvoltat această caracteristică până la punctul
său omega.
Jainismul
există în fiecare. Și voi vă bucurați să vă torturați corpul
în multe feluri și vă simțiți bine când reușiți să-l
torturați. Când îți poți forța corpul ca un sclav, ca o mașină,
cu siguranță ideea de putere apare în tine, cum că „sunt
puternic.” Când nu-l poți forța, te simți foarte plictisit.
De
exemplu, dacă vrei să nu mai fumezi. Poate fi dăunător fumatul,
dar te bucuri de el. Trebuie să te ajute într-un fel. S-ar putea să
te relaxeze într-un fel, poate să-ți ducă mintea departe de
ocupațiile tale cotidiene, departe de grijile și de anxietățile
tale. Oamenii fumează doar atunci când sunt foarte tensionați.
Atunci când ei nu sunt tensionați, nu tind să fumeze. Când sunt
tensionați, fumează.
Dacă
nu fumezi, tensiunea ta se acumulează, ceea ce este mult mai
periculos decât fumatul.
Fumatul
este doar ceva prostesc, dar nu și periculos. Poate vei trăi cu
unul sau doi ani mai puțin - și ce? Ce vei face chiar dacă
trăiești încă doi, trei ani? Dacă nu ați făcut nimic în
ultimii șaptezeci de ani, ce sperați să faceți în acei doi ani
în plus? Vei continua să faci aceleași prostii, vei trăi aceeași
mizerie. Deci nu asta este ideea. Fie că ești sănătos sau
nesănătos, puțin nesănătos, nu contează prea mult. De fapt, vă
poate împiedica să fiți o pacoste pentru alții.
Gândiți-vă
doar: dacă Adolf Hitler ar fi fost un infirm, sau ar fi avut amoeba,
sau ar fi fost bolnav continuu de hepatită, lumea ar fi fost
salvată. De fapt, Adolf Hitler era împotriva fumatului, împotriva
alcoolului. Era un vegetarian pur ca Mahatma Gandhi.
De
fapt, ambii, Mahatma Gandhi și Adolf Hitler, au multe lucruri în
comun. Amândoi au crezut în a merge devreme la culcare și amândoi
au crezut în a se trezi devreme dimineața. Ambii credeau că
mâncarea vegetariană este excelentă. Ambii credeau că fumatul
este rău, iar alcoolul este rău. Amândoi erau mari sfinți.
Singura diferență era că Mahatma Gandhi avea caracteristica Jaina
foarte dezvoltată în el - era doar zece la sută hindus, nouăzeci
la sută Jaina - așa că s-a torturat pe sine. Adolf Hitler a
dezvoltat în el caracteristica mahomedană: i-a torturat pe alții,
nu s-a torturat singur. Deci, amândoi torturați. Pe cine au
torturat nu are o semnificație atât de mare. Amândoi se bucurau de
tortură.
Adolf
Hitler ar fi fost o mare binecuvântare pentru lume dacă ar fi
fumat. Ar fi fost mai puțin tensionat dacă ar fi fost alcoolic. Nu
cred că ar fi existat al doilea război mondial. Dacă ar fi fost un
playboy, lucrurile ar fi fost mult mai bune în lume. Dar era foarte
puritanic, moralist.
Deci,
nu văd că există mult rău în fumatul sau consumul de alcool.
Alcoolul este vegetarian. Fumatul este și el vegetarian! Tutunul nu
este ceva non-vegetarian, este vegetarian.
Și
doar a lua și ieși fum este doar o modalitate de a face pranayama,
de a face un pic de exercițiu, de a face exerciții de respirație -
dăunătoare pentru tine, dar nu prea mult pentru cât tărăboi se
face.
Dar
oamenii încearcă să-l controleze. Dacă reușesc, devin egoisti,
ceea ce este mult mai periculos. Dacă nu reușesc, se simt vinovați,
se simt deprimați, ceea ce este mult mai periculos. Dacă nu
reușesc, devin condamnatori față de ei înșiși, își pierd
respectul pentru ei înșiși. Și în momentul în care îți pierzi
respectul pentru tine, amintește-ți că îți pierzi încrederea în
viață. Vei trăi acum doar la minimum, viața ta nu va avea dansul,
nu va avea calitatea de sărbătoare, va fi doar o pierdere de timp.
Dar această idee sado-masochistă există în toată lumea.
Jainismul doar l-a reformat, l-a dezvoltat, l-a idealizat, l-a
filosofat, l-a argumentat. Este doar unul dintre aspectele minții.
Budistul
a dezvoltat un alt aspect al minții, fuga/evadarea. Evitați,
scăpați, mergeți la munte, mergeți în păduri. Renunță la
viață, iar aceasta se aplică în toată lumea, mai mult sau mai
puțin. Depinde ce fel de condiționare vi s-a impus.
Toate
acestea sunt aspecte ale minții. Puteți dezvolta orice aspect, dar
el rămâne în minte. Nu este deloc spiritual.
Zenul
este o transcendență a minții. Nu dezvoltă niciun aspect al
minții, te duce dincolo de minte. Și singura modalitate de a merge
dincolo de minte este de a intra în viața
unui erou,
acum. Nu trebuie să fii sado-masochist, să evadezi,
să fii fanatic, să fii fals, „mai sfânt decât sfinții”,
egoist, ci trebuie doar să fii normal, cu totul normal, în ton cu
viața, armonios cu viața.
Da,
sunt de acord cu James Broughton: „Zen este un alt cuvânt pentru
Zest, trăind viața cu pasiune, făcând din viață o bucurie, un
festival, o sărbătoare, o dragoste, un râs - da, are dreptate -„
pentru zip și zap și zing . Dacă nu vă place viața așa cum este
și nu sunteți entuziasmați de koan-ul despre ceea ce înseamnă
această viață, atunci Zen-ul nu este pentru voi. "
Atunci
nici eu nu sunt pentru tine.
Dacă
încercați să obțineți ceva în lumea cealaltă, atunci Zen nu
este pentru dvs. și eu nu sunt pentru voi.
Dacă
încercați să ajungeți la cer, sacrificându-vă această viață,
renunțând la această viață, condamnând această viață, atunci
Zen-ul nu este pentru voi și eu nu sunt pentru voi.
Acesta
este motivul pentru care aproape toate religiile mi se vor opune, vor
fi împotriva mea, pentru că eu voi fi distrus mintea, iar ei au
dezvoltat totul pe un aspect al minții. Toți vor fi de acord cel
puțin asupra unui singur punct: să mi se opună. Și toți sunt de
acord. Ei nu sunt niciodată de acord între ei cu nimic, dar sunt
întotdeauna sunt în de acord, ori de câte ori există o persoană
care iubește viața total, intens, fără a reținere. Toți acești
preoți s-au unit brusc, pentru că pot vedea punctul în care
întreaga lor afacere este în pericol, întregul lor secret
comercial este dezvăluit. Întregul lor secret comercial este să vă
dezvoltați o parte a minții și să creați un dezechilibru în
voi.
Este
ca și cum capul cuiva devine din ce în ce mai mare, din ce în ce
mai mare, și întregul corp începe să se micșoreze. Acum, acel om
va fi un monstru. Viața trebuie să fie în echilibru, ea are nevoie
de un ritm, iar toate aceste religii au creat monștri, nu ființe
umane, cu fațade frumoase și măști pentru ca aceștia să se
ascundă în spatele lor. Și ei au existat de mii de ani. Prin
urmare, condiționarea lor a intrat foarte adânc în tine, atât de
adânc încât a devenit parte a fluxului sanguin, a oaselor tale,
chiar a măduvei tale.
Este
o sarcină dificilă pentru o persoană ca mine chiar să te facă să
înțelegi ce vreau să fac, pentru că toate condițiile tale vor
sta între mine și tine. Dacă nu ești cu adevărat inteligent și
curajos, este imposibil să ai o comuniune cu mine. Aveți nevoie de
curaj, curaj pentru a merge în necunoscut, într-un mediu nefamiliar
și neexplorat. Și aveți nevoie de inteligență, de o inteligență
extraordinară pentru a vedea punctul.
Întreaga
societate încearcă să te facă mediocru, pentru că societatea se
teme întotdeauna de oamenii inteligenți. Oamenii inteligenți
precum Socrate sunt periculoși pentru societate, periculoși pentru
că inteligența este întotdeauna rebelă. Se va răzvrăti
împotriva oricărui tip de sclavie. Se va răzvrăti împotriva
oricărui lucru greșit. Inteligența este întotdeauna pentru
libertate, individualitate, autenticitate. Ea se va lupta cu tot ceea
ce este fals și înșelaciune.
Lui
Socrate i-a fost oferită, de către curte, alternativa că, dacă va
părăsi Atena și va promite că nu se va mai întoarce la Atena,
atunci îi vor permite să plece și el nu va fi condamnat la moarte.
El a refuzat.
Judecătorul
a întrebat: "De ce? Nu vrei să-ți salvezi viața?"
El
a spus: „Același lucru se va întâmpla oriunde aș merge, va
trebui să trec prin același proces, pentru că voi face același
lucru și acolo. Și mai devreme sau mai târziu mă vor condamna la
moarte. Deci, ce rost are? Și la această vârstă înaintate,
mergând într-un alt loc și pornind de la zero ... e mai bine să
mori aici și să ai o moarte nobilă. Nu voi face compromisuri.
Viața și moartea nu sunt la fel de importante ca respectul meu
pentru adevăr ".
Magistratului
i-a părut rău. Trebuie să fi fost un om plin de compasiune. Dar,
pentru că toți cetățenii respectabili ai Atenei erau împotriva
lui Socrate, deci, majoritatea erau împotriva acestui om, el trebuia
să-l pedepsească. I-a mai dat o alternativă și i-a spus: „Atunci
poți locui în Atena. Pot să văd că ești bătrân, iar ca să te
duci să locuiești în alt loc acum, îți va fi dificil. Poți
locui în Atena, dar promite-mi că vei înceta să vorbești despre
adevăr."
Atunci,
el a replicat: „Asta este imposibil. Atunci ce rost are să mai
trăiesc, dacă nu pot nici măcar să vorbesc despre adevăr?
Nu
numai că voi vorbi despre adevăr, ci voi trăi adevărul. Nu pot
face altceva. Odată ce știi adevărul, trebuie să-l spui, trebuie
să-l trăiești, pentru că ești în el. Cunoscând adevarul, devii
el. ".
Aceasta
este ceea ce spun Upanișadele: Cunoscând adevarul, devii el.
Socrates
a mai spus: "Nu vă faceți griji pentru mine. Doar faceți-vă
datoria și lăsați-mă să-mi fac treaba. Dacă trăiesc, atunci
trebuie să-mi cânt melodia. Și nu pot dansa pe tonul altcuiva, îmi
voi crea propria muzică și, oricum ar fi prețul pe care trebuie
să-l plătesc pentru asta, sunt gata să-l plătesc. Chiar dacă
viața trebuie să-mi fie luată, este perfect în regulă, sunt
mulțumit de asta, de fapt, extrem de bucuros pentru că pot simți
un mare respect față de mine însumi. Mor demn, nobil, pentru
adevăr. Adevărul este o valoare mai mare decât viața însăși. O
viață fără adevăr nu este viață, ea este vegetativă. "
Lui
Socrate i s-a dat otravă. Și asta s-a întâmplat cu toți tuturor
oamenii inteligenți, din întreaga lume. Societatea vrea oameni
mediocri, oameni proști, oameni neinteligenți și se începe cu
schilodirea fiecărui copil.
Fiecare
copil se naște pentru a fi un Socrate. Fiecare copil aduce
capacitatea unei inteligențe extraordinare. Dar societatea nu
așteaptă nici măcar un moment: începe să-i distrugă potențialul
din fașă.
În
Japonia au o anumită formă de artă. Nu o pot numi artă pentru că
este o crimă pură, dar ei o numesc o formă de artă. Se numește
bonzai. În Japonia există copaci vechi de patru sute, cinci sute de
ani, iar înălțimea lor este de numai șase centimetri. Ei o numesc
o mare artă. Ei pun copacii în ghivece fără fund și continuă să
le taie rădăcinile. Deci arborele continuă să îmbătrânească,
dar nu crește. Devine foarte vechi, dar rămâne un pigmeu. Un copac
care ar fi șoptit cu norii, ar fi comunicat cu stelele, ar fi dansat
la soare, în vânt, în ploaie, rămâne la doar de șase centimetri
înălțime. Îi poți vedea batranețea. Ea i se vede peste tot.
Puteți vedea ramurile sale foarte vechi, puteți vedea bătrânețe
peste tot. Dar a fost schilodită prin rădăcinile tăiate. Nu i s-a
permis să-și atingă potențialul.
Bonzai
se practică pe fiecare copil din întreaga lume. Deci, niciun copil
nu atinge vârful suprem al trezirii, lnu ajunge la inteligența
pură, la conștiința pură, pentru că, continuăm să le tăiem
rădăcinile. Există modalități subtile: înainte ca, copilul să
înceapă să pună întrebări, începem să îi oferim răspunsuri.
Chiar înainte de a pune întrebarea, continuăm să-l umplem cu
răspunsuri împrumutate - un împrumut total urât. Împrumutul
înseamnă urâțenie. Oricât de frumoase ar fi cuvintele, dacă
sunt împrumutate sunt urâte, dacă sunt împrumutate nu sunt
adevărate. Adevărul trebuie descoperit de unul singur, el nu poate
fi dat de nimeni altcineva: nu este transferabil. Dar părinții,
preoții, continuă să forțeze copilul cu credințele lor. Astfel,
el devine hindus, mahomedan, creștin, evreu, însă îi este dor să
devină ființă umană.
Așa
el devine neinteligent, pentru că i se spune să reproducă
propoziția: „Deveniți ca un Buddha”.
Acesta
este budismul: „Deveniți ca un Buddha”. De ce? De ce ar trebui
să devină cineva ca un Buddha? Un Buddha este suficient, un Buddha
este frumos, dar umplerea întregii lumi cu Buddha îl va face
monoton, plictisitor. Gândiți-vă doar la o lume în care toată
lumea este un Buddha care stă sub un copac meditând. Chiar și
copacii se vor plictisi! Și viața va dispărea de pe această
planetă, imediat va dispărea.
Sau
doar gândiți: toți oamenii devin Iisus Hristos - toți ducându-și
crucile pe umeri ... Atunci va apărea problema: cine va face
crucile? Și de ce să le duc mai car?
Cine
te va răstigni? Ei își poartă crucile. Acesta este creștinismul:
purtarea propriei cruci. Este „crucianism”, nu creștinism.
Fiecărui
copil i se spune să imite. Niciunui copil nu i se spune să fie el
însuși, i se spune să fie altcineva.
Gândește-te
doar: dacă începeți să învățați trandafirii să fie
gălbenele, și gălbenele să fie lotuși, și lotușii să fie
trandafiri ... Din fericire, ei nu vă înțeleg limba. Din fericire,
nu vor se deranja pentru tine.
Puteți
continua să le-o suneți într-una, căci ei vor continua să se
legene în vânt. Nu vor vă vor asculta deloc.
Dar
gândiți-vă: dacă s-ar putea găsi o cale ... Și acum oamenii de
știință încearcă să găsească căi și spun: „Da, există
posibilitatea ca unele comunicări să se poată întâmpla între
copaci și om, deoarece copacii au propria lor inteligență. Trebuie
doar să le învățăm limba și trebuie să le traducem din limba
noastră."
Mai
devreme sau mai târziu vor fi disponibile dispozitive care pot face
traduceri. Veți hrăni dispozitivul, îi veți spune trandafirului:
„Deveniți gălbenele”, iar dispozitivul vă va transmite
limbajul în senzații, vibrații. Și imediat vei distruge
inteligența trandafirului, pentru că, odată ce intră în
trandafir ideea că el trebuie să devină gălbenele, trandafirul va
fi terminat - pentru că nu poate deveni gălbenele; asta nu este
încorporat în programul său. Și efortul său va fi să fie o
gălbenea; se va uita cu ochi lacomi la toate gălbenele înflorite
de jur împrejur și va deveni lipsit de respect față de sine,
condamnându-se: "Nu sunt gălbenea. De ce nu sunt gălbenea?"
Și va începe să încerce în orice mod posibil să devină
gălbenea. Se va întâmpla un singur lucru: el nu va putea crește
ca un trandafir, în toată această îngrijorare, în toată această
frustrare, depresie. Își va pierde seva, își va pierde placerea,
Zap-ul, Zing-ul - va pierde totul. El nu va deveni niciodată
gălbenea. Un singur lucru este sigur: el nu va deveni nici
trandafir. El va fi fără flori.
De
aceea, milioane de oameni din lume sunt fără flori, fără
inteligență, fără libertate, fără individualitate. Tuturor li
s-a spus să devină ca Rama, ca Krishna, ca Buddha, ca Mahavira, ca
Hristos, ca Mahomed. Asta sunt toate aceste religii.
Este
perfect frumos că cineva a fost Buddha și altcineva a fost
Confucius, sau Zarathustra, dar nu este nevoie să-i imităm.
Imitația este un mod de a schilodi oamenii, de a-i paraliza, de a le
tăia rădăcinile. Și fiecărui copil i se spune să repete
credințele părinților lui. Și, desigur, dacă mintea lui este
programată să repete credințele, el le va repeta.
De
la grădiniță la universitate asta facem. O numim educație. Nu
este educație deloc, este exact opusul educației. Însuși cuvântul
„educație” înseamnă extragerea a ceva care se află în
interiorul persoanei, aducerea miezului său la suprafață, la
circumferință, aducerea existenței sale într-o formă de
manifestare – ea fiind latentă, nemanifestă, adormită - făcând-o
activă, dinamică. Asta este educația.
Dar
acest lucru nu se întâmplă în numele educației. În numele
educației se întâmplă exact opusul: ei umplu pe toată lumea cu
idei. Nimic nu este scos din fântână; apele fântânii nu sunt
trase, în schimb pietrele sunt aruncate în fântână. În curând
apele vor dispărea și fântâna va fi plină de stânci. Și așa
îl numiți pe un învățat, pe un expert, pe un profesor. Nu sunt
altceva decât roșii umplute, cartofi umpluți - nimic altceva, doar
oameni umpluți, umpluți cu tot felul de prostii.
În
timp ce trei doctori în filozofie stăteau neliniștiți în sala de
așteptare a spitalului, o asistentă s-a repezit și i-a spus unuia
dintre ei: „Vești bune! Soția ta tocmai are gemeni”!
"Ce
coincidenta!", a strigat doctorul "Sunt jucător cu mingea,
sunt alături de Minnesota Twins!"
Câteva
minute mai târziu, s-a întors și i-a spus celuilalt doctor: „Măi,
ce veste bună avem astăzi! Soția ta tocmai a născut tripleți!”
Acum
aici
există
o coincidență”, a spus doctorul
și a mai
spus: "Lucrez pentru compania 3-M!"
Chiar
atunci al treilea doctor a leșinat. Asistenta a chemat un stagiar și
împreună au lucrat la resuscitarea lui. Ca o chestiune de rutină,
i-au verificat portofelul pentru identificare. Atunci au descoperit
că era vânzător pentru Seven-Up!
Toate
aceste doctorate și titluri sunt doar roșii umplute. Dar întreaga
educație face asta: face oameni papagali și le oferă idei stupide.
Fiul
unui intelectual vine la tatăl său și îl întreabă: „Tati, ce
este dialectica?”
Tatăl,
nedorind să-și lase fiul fără răspuns, spune:
-
„Ascultă următoarele, fiule. Să presupunem că doi bărbați
intră într-un restaurant, unul cu mâinile murdare și celălalt cu
mâinile curate. Care va merge să-și curețe mâinile? "
-
Cel cu mâinile murdare, desigur, tati!
-
„Foarte bine”, spune tatăl. "Să presupunem că cei doi
bărbați intră într-un restaurant, unul cu mâinile murdare și
celălalt cu mâinile curate. Care va merge să se spele pe mâini?"
-
"Cel cu mâinile murdare, tată. Tocmai ți-am spus!"
-
"Nu, nu de data aceasta, fiule! Cel care va merge și se va
spăla pe mâini este cel care are deja mâinile curate, pentru că
are obiceiul de a le curăța. Cel cu mâinile murdare are obiceiul
să-și țină mâinile murdare."
-
Ce mizerie, tati!
-
"Gata, fiule! Acum începi să înțelegi dialectica."
Un
tânăr profesor fusese invitat să se adreseze unei adunări de
crescători de păsări. „Primul lucru pe care trebuie să-l faci,
pentru a crește păsări în mod corespunzător”, a spus el, „este
să separi puii masculi de femelele”.
După
ce a terminat, o doamnă a întrebat:
-
„Cum poți diferenția puii de sex masculin de pui de sex feminin?”
-
"Ei bine", a spus el, "ieși în curte, sapi și aduni
o grămadă de viermi. Apoi îi așezi în fața puilor, iar puii
masculi vor mânca viermii masculi, iar femelele vor mânca viermii
femele."
-
Da, dar, domnule profesor, cum deosebești un vierme mascul de unul
feminin?
-
„Doamnă”, a venit răspunsul, „Sunt expert în păsări, nu
expert în viermi!”
Această
balivernă nu îi face pe oameni înțelepți, ci doar le ascunde
ignoranța. Aceasta nu este educație, ci pur și simplu le reprimă
ignoranța. Educația REALĂ îl va ajuta pe copil să fie mai
inteligent.
Dar
nici îvătătorilor și nici profesorilor nu le plac copiii
inteligenți, deoarece creează probleme. Ei pun întrebări care
sunt jenante, pun întrebări pentru care profesorii nu au
răspunsuri. Și nu sunt suficient de curajoși să spună „Nu știu
răspunsul”. Și acesta este un semn sigur al unui om ignorant: cel
care nu are curajul să spună „Nu știu răspunsul”.
Toată
lumea încearcă să pretindă că este atoateștiutor, că știe tot
ce merită să fie știut. Deci, este și în favoarea lor să
păstreze oamenii neinteligenți.
Sean
Maire a intrat în garaj, a mers până la locul de parcare și,
ghemuit, a mimat mișcările de a parca o mașină.
-
„Horan”, a spus un client șocat, „de ce nu îi spui omului că
nu are mașină?”
-
"E o nebunie ce-mi ceri? Sigur, el îmi plătește o liră
pentru a-l spăla de fiecare dată când intră!"
Când
există un câștig personal, atunci când persoana primește o liră
pentru a spăla o mașină inexistentă, de ce ar trebui să refuze?
Va fi împotriva propriului său interes.
Învățătorii,
profesorii, preoții sunt toți uniți într-o conspirație împotriva
bietului copil. Și, bineînțeles, acești oameni sunt puternici,
pot distruge copilul: pot programa copilul în așa fel încât să
rămână neinteligent toată viața.
Zen-ul
nu este destinat persoanelor neinteligente. Trebuie să lăsați
deoparte toate programările care vi s-au făcut. Și ești capabil
să o faci, ai nevoie doar de curaj. Trebuie să te răzvrătești -
dacă vrei cu adevărat să trăiești, trebuie să fii rebel.
Trebuie să vă răzvrătiți împotriva a tot felul de superstiții,
împotriva a tot felul de prostii.
Trebuie
să vă răzvrătiți împotriva părinților voștri, împotriva
societății voastre, împotriva bisericii voastre. Dacă nu faceți
asta, nu veți ști nimic despre extazul pe care îl conține această
viață.
Această
viață este extrem de frumoasă, Samadhi. Dar numai cei care o
trăiesc o pot cunoaște; nu există nici o altă cale.
Mă
întrebați: OSHO, CREDEȚI CU adevărat că ZEN ESTE PLIN DE ZEST,
ZIP, ZAP ȘI ZING?
El
este numai asta, nimic altceva.
Zen-ul
nu este o religie - renunță la această idee. Zen-ul nu este o
biserică - renunță la această idee. Zen este o abordare total
diferită. Este viata; este sinonim cu viața. Este viața vieții cu
o intensitate atât de mare încât egoul tău dispare în ea, este
ars, încât te dizolvi în viață, căci ești consumat de focul
vieții. Și abia atunci poți ști ce existență frumoasă ți-a
fost oferită cadou. Este o bucurie pură atunci, fiecare moment ...
Fiecare moment atunci este un paradis. Paradisul este acum sau
niciodată.
Intrebarea
2:
OSHO,
SUNT
ÎNGRIJORAT DE SĂRUTAREA ÎN PUBLIC, ÎMBRĂȚIȘAEREA ȘI ATINGEREA
PE CARE FRUMOASELE DUMNEAVOASTRĂ SANNIASINE SE SPRIJINĂ ÎN CELE
MAI POTRIVITE MOMENTE, DAR ÎN LOCURI NEADECVATE MAI DEGRABĂ. INVITĂ
DOAR ÎNDRĂGINIREA PUBLICĂ REFULATĂ, CARE PUNE ÎN PERICOL
SIGURANȚA SANNIASIN-ILOR, CÂND SE POATE EVITA.
SIMT
CĂ ESTE O PERIOADĂ ÎN CARE SE SOLICITĂ O REȚINERE ÎN A FACE
ACEST LUCRU ÎN LOCURI PUBLICE
ȘI
CINE ESTE MAI BUN PENTRU A INSTRUI SAU A FACE RECOMANDĂRI
SANNIASIN-ILOR TĂI, DECÂT TU? ALTMINTERI, NICIO PROBLEMĂ ÎN A
RĂBUFNI ȘI A SE PLÂNGE DE REACȚIA PUBLICĂ. TREBUIE ÎNFRUNTATĂ
CU ZÂMBET ȘI FĂRĂ LAMENTĂRI.
CHIAR
CEI MAI BUNI FORMATORI DIN EST ȘI PERSONALUL LOR DIN BOMBAY NU FĂC
ACESTEA ÎN PUBLIC, DACĂ EXISTĂ PLÂNGERI DE ÎNCĂLCARE A
CORDURILOR CU SOCIETATEA INDIANĂ, CĂCI ORICE ACORD RUPT ARE
CONSECINȚE NEPLĂCUTE.
Răspuns:
Ajai
Krishna Idkanpal,
Știu
despre gaurile din EST! Werner Erhard a fost aici; I-am văzut
„telefonia”. Este om de afaceri. Este cu adevărat evreu - și nu
mă refer la asta metaforic, este un evreu născut. Dar au fost
împotriva afacerilor sale, așa că și-a schimbat numele. Și-a
schimbat numele pentru a arăta german.
Werner
Erhard. Un evreu se ascunde în spatele unui nume german! El nu este
interesat de tine – EST este doar un joc - așa că, desigur,
instructorii EST și personalul lor din Bombay nu fac asta în
public.
Ei
și-au schimbat complet programul: au făcut un program special
pentru India, conform tradiției, culturii, civilizației indiene. Ei
fac ceva total diferit în California.
Acesta
este un fel de mâncare special făcut pentru proștii indieni. Dacă
un indian merge și participă la un program de formare EST din
California, atunci va ști că este un lucru total diferit. Ceea ce
vi se dă în Bombay și Delhi a fost făcut special pentru voi,
pentru că el trebuie să facă afaceri.
El
nu este preocupat de iluminarea ta. Și cine a auzit vreodată că
vreun orificiu EST devine luminat? În ziua în care găurile EST
încep să devină iluminate, iluminarea nu va merita.
Bineînțeles
că are un acord cu societatea. Dacă doriți să faceți afaceri cu
societatea, trebuie să încheiați acorduri, contracte. Eu nu am
acord cu nicio societate, indiană sau non-indiană. Sunt în
dezacord cu toate societățile. Deci, să vă fie absolut clar, o
dată pentru totdeauna, că nu mă îngrijorează nicio consecință
neplăcută.
Și
nu mă sfătui că, dacă se întâmplă consecințe neplăcute,
atunci sannyasin-ii mei nu au nicio treabă cu răbufnirea și cu
lamentarea față de reacția publicului.
Ei
au toate motivele să răbufnească și să se plângă de reacția
publicului. Vom lupta împotriva ei! Nu mă eschivez. Chiar dacă
murim în luptă, este în regulă, dar vom trăi în felul nostru
fără niciun compromis. A face compromisuri cu prostii, a face
compromisuri cu cei reprimați înseamnă a pierde respectul de sine.
Și
de ce ar trebui să fii îngrijorat? Nu ești un sannyasin. Și chiar
dacă vrei să devii sannyasin, nu îți voi da sannyas! Acesta este
un acord și nu îl voi rupe. Nu vreau lași. Ești laș și Werner
Erhard este laș. A fi de acord cu societatea este o lașitate.
Și
este un dezertor. A scăpat de soție și copii, de părinți și a
rămas mulți ani ascuns în spatele unui nume fals. El vindea
enciclopedii și de aici și-a învățat întreaga afacere: vânzarea
de enciclopedii.
Puțin
câte puțin, citind enciclopediile, el trebuie să fi devenit foarte
informat. Și apoi a început să vândă el însuși informațiile.
Dar el rămâne un vânzător, nimic mai mult decât atât. Încă
„setează” enciclopedii pentru copii. Și, desigur, el știe ...
Așa
că, mai întâi, a venit în India să studieze - a mers și a
întâlnit mulți oameni - pentru a vedea ce ar fi potrivit pentru
proștii indieni. Și apoi le-a făcut un program. Ei sunt foarte
fericiti.
Și
atunci nu există niciun angajament. Doar participi în weekend și
ai terminat ... ai devenit absolvent EST! Pur și simplu ați devenit
o gaură EST.
A
fi cu mine este un angajament - este periculos. Și nu voi spune
sannyasin-ilor mei ce ar trebui să facă și ce nu ar trebui să
facă; depinde de ei. Sannyasin-ii mei au libertate absolută.
Nu
ii voi programa pentru niciun act. Dacă o simt bine, atunci este
doar după ei să decidă unde să se sărute, sau să nu, unde să
se îmbrățișeze, sau nu - este absolut libertatea lor individuală.
Și
oamenii care reacționează greșesc! De ce? Care este cauza ...?
Pentru că nu-i îmbrățișează pe ei, nu-i sărută pe ei. Cine
sunt ei? De ce le face rău? Unii și-au reprimat sexualitate și
alți monștri urâți din interiorul lor încep să ridice capul. O
mare dorință de a reduce libertatea celorlalți, o mare dorință
de a domina caracterul altora. India a fost întotdeauna o țară
nedemocratică; nu a gustat niciodată democrația.
Democrația
politică pe care am importat-o din Occident pentru acești treizeci,
treizeci și trei de ani, nu funcționează deloc. Nu poate funcționa
din simplul motiv că indienii nu au minte democratică.
Atitudinea
lor de bază este nedemocratică. Deci democrația este o idee
importată. Nu li se potrivește. Se uită mereu unul la celălalt -
ce faci, ce nu faci.
Acum,
dacă sannyasin-ii mei intervin în viața lor, atunci cu siguranță
asta este greșit. Dar ei nu se amestecă deloc, își trăiesc
viața. Dacă două persoane se sărută, ele nu se amestecă deloc
în viața ta, cu excepția cazului în care ai o dorință reprimată
de a săruta și nu ți-ai permis să-ți săruți iubitul. Și
atunci apare gelozia și sexualitatea ta începe să apară în tine
și trebuie să o reprimi. Mai degrabă decât să o reprimi, te
enervezi pe persoana care te-a făcut conștient de sexualitatea ta
reprimată.
Nu,
sannyasin-ii mei nu o vor accepta cu un zâmbet și fără plângere.
Vom lupta pentru asta. Orice este urât trebuie distrus, iar tot ce
este represiv este urât.
Întrebarea
3:
OSHO,
ASTA
NOAPTE ZBOR LA PARIS, LUÂND CU MINE ACEST NUME FRUMOS, PE CARE MI
L-AȚI DAT PENTRU NOUL CENTRU, PRADEEP, O LUMINĂ.
ÎMI
PUTEȚI DA UN AJUTOR PENTRU A ÎNȘURUBA ACEASTĂ LUMINĂ IN MINTA
FRANȚEZĂ? ȘI, DEASEMENA NE SPUNEȚI ȘI O GLUMĂ CU CÂTEVA
CUVINTE ÎN LIMBA FRANCEZĂ, PENTRU A FACE PARISUL SA RÂDĂ?
MULTUMESC,
OSHO.
Răspuns:
Anand
Toshen,
În
ceea ce privește înșurubarea acestei lămpi în mintea franceză,
nu va exista nicio dificultăte.
Mintile
franceze sunt la fel ca fasungurile: puteți înșuruba orice fel de
bec. Nu va fi nicio problemă. Este dificil să înșurubați un bec
într-o minte indiană, dar într-o minte franceză o veți face în
orice mod și va ieși bine.
Și
ia această glumă cu tine:
Un
tată francez și-a surprins fiul în vârstă de zece ani fumând.
Încercând să fie un părinte cu minte deschisă, el a spus cu
atenție: - "Mon fils (Băiatul meu), eu te educ într-o mare
libertate. Te las să ai tot ce vrei, astfel încât să nu se creeze
vreun complex în tine. Alors (Deci), s" il te plait (te rog),
fii atent la sfaturile mele. Cred că ești prea tânăr ca să
începi să fumezi".
-
"Je ne ...! (Eu nu ...!) Mon oeil!" (Ochii mei!), a răspuns
fiul indignat, "De ce tocmai zilele trecute am futut trei fete?
Oh, la la!,
și
crezi că nu sunt suficient de mare ca să fumez? "
-
"Oh, Mon Dieu! Tu as fait ca?" (Oh, Doamne! Ai făcut tu
asta?) Și cu ce tip de fete? "
-
Je ne sais pas (Habar nu am), răspunse băiatul. - Eram prea beat ca
să le observ. ”
Traducere cu ajutorul Google translate si adaptarea Aur-As
Sa va vie cu folos! 💓