Simt nevoia sa intaresc si sa impartasesc cu cei ca mine faptul ca suntem nimic, pentru ca multi semeni ai nostri (chiar si noi) se incapataneaza cu inversunare si vor sa fie buricul pamantului.
O sa-mi spuneti ca "imi da mana sa vorbesc", pentru ca nu mai sunt tanara ... Aveti dreptate, dar tocmai pentru asta scriu ... poate voi veti arde anumite etape dureroase. Ii admir, repet, pe tinerii care deja stiu asta si traiesc intr-o discretie si o armonie minunate.
Oare ce m-a determinat sa abordez acest subiect? In primul rand pentru ca simt din ce in ce mai des ca vreau sa-mi pun gandurile "pe hartie" si apoi, ca in decurs de aproximativ o saptamana, au plecat dincolo doua "persoane publice" din domeniul muzical, doua femei, una tanara, iar cealalta la maturitate. Poate stiti, este vorba de Denisa Raducu si de Marina Scupra.
De prima poate ati auzit ceva mai mult - manelista, care dupa o lupta crancena cu cancerul, nu a mai rezistat, iar a doua, mai putin cunoscuta tinerilor - cantareata de muzica usoara, lovita tot de cancer, unul"galopant".
Analizand cele doua situatii, dar nu numai, sunt cvonvinsa ca ele insele si-au creat momentul plecarii si poate avem de invatat din experientele lor.
Atata timp cat tu nu-ti inveti lectiile, pentru ca ignori semnele pe care ti le da corpul, nu ai nicio scuza! Pe Denisa au rapus-o gloria si lacomia, care au creat stres si scaderea sistemului imunitar, iar pe Marina ideea ca nu mai este mediatizata. In cazul Marinei asteptam sa spuna cineva ceva de genul ca a suferit din cauza nepopularizarii si, iata ca, a venit si confirmarea rapida din partea sotului si constat ca nu au fost/nu sunt constienti de cauza adevarata care a produs tragedia. Sa nu uitam si cazul asemanator al Madalinei Manole, care s-a soldat cu suicidul.
Este trist, dar adevarat! De ce oamenii nu-si analizeaza viata in mod clar si fara ocolisuri? De ce nu se opresc pana nu este prea tarziu? De ce se cantoneaza pe o situatie si nu-i dau drumul? De multe ori nu trebuie sa schimbi ceva, ca dai in alte "lupte", ci doar sa lasi, sa abandonezi ideile/atasamentele din mintea ta, indiferent cum se numesc: situatie materiala, avere, copii situati bine ... sau frici, manie, invidie, suparari, care, toate, sunt doar imaginare ... Nimeni nu stie si nimanui nu-i pasa de fricile si de starile noastre interioare!
Ea este Marina Scupra in tinerete:
Cea ce vreau sa dezvolt in acest material este tocmai starea prin care trec cei maturi, in pragul varstei de 50 de ani, cand nu se pot obisnui cu ideea ca lumea trebuie sa progreseze, iar ei ar fi indicat sa mai lase locul si celorlalti, mai tineri. Asta nu inseamna ca lumea s-a terminat pentru ei. Incrancenarea de a fi buricul pamantului pana dai ochii peste cap este fatala, dupa cum se vede. Ei nu pot realiza ca "fiind nimic", devii liber, linistit, fara stres, frumos. Te poti multumi si cu putin, nu-ti trebuie averi.
Culmea este ca multi tineri s-au trezit si ne dau lectii, noua celor mai in varsta. De ce oare nu invatam de la ei?
La 50 de ani, ceea ce trebuia sa realizezi in plan material ai realizat ... de ce sa nu ai grija si de tine? Privesc uneori cu indignare la "marile" vedete, care spre batranete, cand mai pleaca cate unul dintre ei, au pretentia de a spune "muritorilor de rand" (asta in acceptiunea lor) ca "nu ne respectam valorile in timpul vietii, ... ". Ma intreb oare cu ce sunt ei mai valorosi decat cismarul care le-a facut pantofii pe care-i poarta si cu care se madresc, sau taranul care le-a crescut rosia pe care o consuma? Stie cineva cand aceia pleaca? Le aduc ei vreun omagiu? Hmmm! ...
Apoi, vorbind despre talent, acesta nu este ceva pe care il inveti, cu el te nasti. Daca tu, care ai invatat din rasputeri sa devii cantaret, dar nu prea esti talentat, poti sa faci orice-a-i face, degeaba ... mai bine recunoaste ca nu-i de tine si apuca-te de altceva. Imi vine in minte exemplul Mihaelei Bustuchina, care exceleaza acum in meseria de medic neurolog. Cati o cunoasteti, sau v-o mai amintiti?
http://revistatango.ro/mihaela-bustuchina-vlaicu-casatoria-este-o-istorie-de-inteligenta-si-de-iubire-de-ambele-parti-85768
Infatuarea este caracteristica nu doar artistilor, ci si unor "somitati" in domeniul medicinei, care se cred "el belico del mondo" si-i trateaza pe pacienti de sus si cu dispret. Se cred dumnezeu. Atentie, nu generalizez! Sunt si medici buni de "pus la rana", asa cum este Prof.Danaila, exemplu de modestie si de saracie, care nu are nevoie de nimic si care a dus pe umeri o parte mare din sarcinile Spitalului nr.9 (denumirea veche a Sp.Arseni), pe domeniul lui, fara a se autoimpauna. Comparativ cu mult cunoscutul medic al acelor vremuri, prof.Arseni, a carui amintire imi lasa un gust amar, de atatea informatii care circulau despre el, din gura-n gura, multe adevarate ..., Prof.Danaila este un "balsam sufletesc". Faceti o comparatie:
Extrapoland ideea, ajungem si la noi, cei "de rand" :), care, intr-un fel sau altul, renuntam si noi greu la "pozitia sociala" la care credem ca am ajuns. Ce trebuie stiut, este ca totul este in inchipuirea noastra si ca ne agatam de tot felul de planuri de pastrare a ei. Pe nimeni nu intereseaza "cine suntem noi?" si cata avere avem. Iar daca da (daca ne referim la cunostinte), este bine sa nu ne pese de parerile lor.
Tiparele competitiei ne-au fost implementate de mici. Asa apare stresul si nici nu realizam ca acum, la varsta maturitatii depline, avem un corp schimbat fata ce cel din tinerete, nu mai putem tine pasul si ar trebui sa ne impacam cu ideea ca ne mai si imbolnavim, ca mai si ... plecam ...
Daca am renunta la aerele si ifosele din capul nostru, daca am renunta la a mai acumula, daca ne-am multumi cu atat cat avem, fara a ne mai intinde mai mult decat ne este plapuma, iar pe copii i-am lasa sa-si faca si ei experientele, fara a le pune pe tava totul, am fi oameni liberi si sanatosi! Se pot taia de pe lista multe pretentii cu care vrem sa iesim in evidenta, care costa si care ne macina sanatatea.
Un simplu exercitiu mental ne poate elibera de multe ... ganditi-va la cei sinistrati, care isi salveaza viata, renuntand la tot! Nu le mai trebuie case mari, modernizari peste modernizari ca sa fie ca vecinu' ... 3 masini pentru fiecare membru ... In acele clipe s-ar multumi doar cu un adapost simplu, cald si confortabil ... Cand ai un asemenea adapost, nu-ti mai trebuie nimic! Important este sa-l cureti si sa-l intretii pentru a fi liber, pentru a avea timp si pentru tine, pentru a fi in armonie!
Cat de bine este sa fii nimic!
Fragment din cartea "Cine sunt eu. Cautarea sacra", autor Jean Klein
Cam atat. Sa va fie de folos!
Cu drag,
Aurelia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.