Spicuiri
dintr-un studiu comparativ privind: Kabala, Hinduism, Sufism, ... Din
pacate, autorul acestuia este "anonim", intrucat textul din
care am preluat informatiile nu da si numele autorului. Este posibil
sa fi fost extras dintr-un curs holistic.
Ceea ce am ales sa prezint mai departe, tine de sufism, o cale de evolutie spirituala, care, ca toate celelalte, duce la Divinitate/Dumnezeu/... Fiecare dintre noi stim cu ce rezonam si, astfel, ne alegem calea.
Extrase din invataturile lui Sidi Hamza si Martin Lings
Motto-ul
studiului: "Lasa-te condus pe tacute de puterea a ceea
ce iti place cu adevarat" - Rumi, poet sufi
"Calea
sufismului implica existenta relatiei Maestru-Discipol cu o lunga
initiere si o lunga instruire a aspirantului de catre Maestru.
Tainele ENEGRAMEI, A DANSURILOR INITIATICE, PRECUM SI ALTE ASPECTE
OCULTE PROVIN DIN ACESTA TRADITIE INITIATICA A SUFISMULUI."
"Sufismul este „scoala initiatica a
Islamului bazata pe interpretarea esoterica a Coranului. Sufitii erau
adeptii unei realizari personale a prezentei divine, starea de extaz
era obtinuta prin meditatie profunda si repetarea numelui lui
Dumnezeu”."
1.
Sidi
Hamza
"Sidi
Hamza (nascut în 1922 la Maddagh, un mic târg din estul Marocului),
maestru sufit, povesteste despre cum a devenit maestru, avand in
spate mai multe generatii de invatati, printre care si pe tatal sau,
Sidi Hajj Abbas."
"Complet
inadaptati vietii în societate, ei (cautatorii) sunt considerati în
general nebuni dar în acelasi timp sunt respectati si chiar temuti
pentru adevarurile ce pot în orice moment, si fara nici o retinere,
sa le iasa din gura."
Sidi
Hajj Abbas a primit urmatorul sfat din parte lui unui majdhub
(literal: rapit în Dumnezeu):
"Asculta!
Întoarce-te de unde ai plecat, întra în casa ta, nu te ocupa de
nimic, nu cauta pe nimeni. La momentul potrivit, cel ce trebuie sa te
ghideze va bate la usa ta…"
"Si
acest lucru s-a întâmplat într-adevar treizeci si cinci de ani mai
târziu, când Sidi Abu Madyan a aparut la el acasa în compania
altor discipoli."
"Sidi
Abu Madyan nu era o persoana înclinata spre multimi. Daca unii se
grupau în jurul sau, nu puteau obtine cu totii beneficiul spiritual
scontat. Avea obiceiul sa spuna: "decât un roi de
muste, mai bine un pumn de albine" si explica: "Acest
pretios secret l-am obtinut cu greu, si nu-l voi transmite decât
acelora ce-l merita cu adevarat"."
"Sidi
Abu Madyan, îi cerea lui Sidi Hajj Abbas (tatal lui Sidi Hamza,
povestitorul) sa se ridice si sa le serveasca ceaiul celorlalti
faqiri. Si tatal meu se grabea sa se execute. Multi dintre cei
prezenti spuneau: "Ce este aceasta sclavie? Priviti ceea ce-l
pune sa faca!". În momentul în care tatal meu mergea sa aduca
platourile cu pahare, Sidi Abu Madyan se întorcea catre cei ce
gândeau astfel si le spunea: "Stiti pentru ce-l pun sa faca
asta? Pentru a-l educa si a-l elibera de propriul ego. Nimic nu poate
elibera mai bine de viciile si defectele ego-ului decât educatia
spirituala."
Invatatura/Secretul
spiritual al lui Sidi Abu Madyan era Calea Butchichiya.
"Calea
Butchichiya: va fi, dupa propriile sale cuvinte, "o cale a
starilor spirituale, a stiintei si a reînnoirii"."
"De
fapt, cele trei faze ale parcursului spiritual, adesea descrise de
maestrii sufi, ramân aceleasi: renuntare, înfrumusetare si
dezvaluire."
2.
Martin Lings - un sfant sufi din sec.XX
Simbolismul
literelor alfabetului, cap. VII - M.Lings
"Întoarce-te,
deci, spre ceea ce-ti va permite imersiunea în Realitate si
arunca-te din relativ înspre Absolut. Poate vei întelege ceea ce
este în Punct, desi nimeni n-o întelege în afara de întelepti(10)
si nimeni n-o întâlneste fata în fata în afara de acela al carui
destin este la nesfârsit binecuvântat(11)...
De
fiecare data când vorbesc despre Punct, înteleg prin El Secretul
Esentei, numit Unitate a Perceptiei (Wahdat al-Suhud), si de fiecare
data când vorbesc despre 'Alif înteleg prin Acesta Unicul, Unicul
care este (Wahid al-Wuyud)(12), Esenta Senioriala, si când
vorbesc despre Ba, înteleg prin acesta Manifestarea Ultima(13),
numita Spiritul Suprem, dupa care vin restul literelor, cuvintele si
apoi discursul în general, toate acestea în ordine ierarhica. Însa
axa acestei carti o constituie primele litere ale alfabetului, din
cauza precedentei lor fata de toate celelalte.
Cei Înaintati sunt
cei Înaintati, ei sunt cei apropiati(14). Aceste litere sunt
Alif si Ba, si ocupa în alfabet locul pe care îl ocupa Basmalah în
Coran, caci împreuna formeaza Ab(15), unul din Numele Divine.
Cu acest Nume Iisus se adresa Domnului Sau si l-a folosit când a
spus: "Adevarat, ma întorc la Tatal meu si la Tatal vostru",
adica la Domnul meu si Domnul vostru. Si acum, daca întelegi ca
aceste doua litere poseda o semnificatie pe care tu n-o cunosteai, nu
te surprinde de ceea ce vom spune despre Punct si despre restul
literelor.
Punctul
se afla în starea de comoara ascunsa(16) înainte de propria
sa manifestare ca Alif, si literele se gaseau private de esenta
secreta a Punctului pâna când acesta a manifestat interiorul în
exterior, revelând, reîmbracând diversele forme ale literelor
vizibile, ceea ce fusese acoperit de val; însa daca prinzi aceasta
realitate, nu vei gasi nimic în afara de cerneala însasi, care este
ceea ce semnifica Punctul(17), dupa cum a spus unul dintre ai
nostri:
Literele
sunt simboluri ale cernelii; nu exista nici o litera,
Decât cea lasata de cerneala; însasi culoarea lor este pura iluzie.
Este culoarea cernelii, care a ajuns la fiinta manifestata.
Totusi, nu se poate spune ca cerneala s-a separat de ceea ce era.
Non-manifestarea literelor statea în misterul cernelii,
Si manifestarea sa e produsa prin autodeterminarea acesteia.
Ele sunt determinarile sale, activitatile sale,
Si nu exista nimic dincolo de cerneala. Întelege aceasta parabola!
Decât cea lasata de cerneala; însasi culoarea lor este pura iluzie.
Este culoarea cernelii, care a ajuns la fiinta manifestata.
Totusi, nu se poate spune ca cerneala s-a separat de ceea ce era.
Non-manifestarea literelor statea în misterul cernelii,
Si manifestarea sa e produsa prin autodeterminarea acesteia.
Ele sunt determinarile sale, activitatile sale,
Si nu exista nimic dincolo de cerneala. Întelege aceasta parabola!
Literele nu sunt
cerneala; nu spune ca sunt!
Aceasta af fi o eroare; si a spune ca cerneala este identica cu literele ar fi curata nebunie.
Caci ea exista înainte de litere, pe când nu exista niciuna.
Si va mai
fi înca pe când nu va mai fi nici o litera.
Priveste atent
fiecare litera si vezi ca deja a disparut
În afara fetei
cernelii, adica Fata Esentei Sale.
Fie a ei toata Gloria,
Majestatea si Exaltarea!
Astfel, inclusiv în manifestarea lor,
literele sunt ascunse,
Supuse de catre cerneala, caci manifestarea lor nu este alta decât a ei.
Supuse de catre cerneala, caci manifestarea lor nu este alta decât a ei.
Litera nu adauga nimic cernelii,
nici nu rapeste nimic acesteia.
Dar îi reveleaza integritatea în
moduri diferite.
Fara s-o altereze. Oare cerneala si litera
constituie doua lucruri distincte?
V
V
ezi, deci, adevarul cuvintelor
mele: nu exista fiinta
În afara celei a cernelii, pentru acela a
carui judecati e sanatoasa;
Si oriunde s-ar afla litera, cerneala
sa o însoteste mereu.
Dechide-ti intelectul la aceste parabole,
si da-le atentie!(18)
Daca
ai înteles cum toate literele sunt cuprinse în Punct, atunci vei
întelege cum toate cartile sunt cuprinse în fraza; fraza, în
cuvânt; cuvântul, în litera; caci putem spune într-adevar: fara
litera nu exista cuvânt, si fara cuvânt nu exista carte.
Cuvântul,
într-adevar, nu exista decât prin existenta literei. Diferentierea
analitica purcede din integrarea sintetica, si totul e integrat în
Unitatea de Perceptie, simbolizata prin Punct. Ea este Mama oricarei
carti. Dumnezeu revoca si confirma ceea ce El doreste, si cu El este
Mama Cartii(19).
Punctul
este în mod esential diferit de restul literelor. Nu exista nimic
asemanator Lui, si El este Cel ce Aude si Cel ce Vede(20). Mai
precis Punctul, spre deosebire de celelalte semne, nu poate fi
limitat printr-o definitie. Transcende tot ce se gaseste în litere
ca lungime, micime sau sinuozitate, asa încât nu poate fi captat la
modul vizual sau auditiv, asa cum se capteaza literele.
Diferenta
dintre El si litere este cunoscuta, însa prezenta lui în ele este
necunoscuta, în afara celui a carui vedere este de fier(21)
sau care aude cu întreaga inteligenta(22) caci, daca este
adevarat ca literele sunt calitatile Punctului, Calitatea nu
înglobeaza Esenta, deoarece nu are universalitatea care este proprie
Esentei. Esenta are ca prerogativa incomparabilitatea, în timp ce
Calitatile permit comparatii.
Si
totusi, a face o comparatie este în realitate acelasi lucru cu a
afirma incomparabilitatea, datorita unicitatii cernelii; caci, desi
literele sunt comparabile între ele, aceasta posibilitate de
comparatie nu se opune incomparabilitatii cernelii în ea însasi,
nici unicitatii cernelii ce se gaseste în fiecare litera. Aici
rezida identitatea ultima între stabilirea de comparatii si negarea
posibilitatii de a compara, deoarece oriunde se pune în discutie
orice problema de comparatie, în realitate este vorba mereu de
aceeasi cerneala care se compara cu ea însasi.
El este Cel ce Este
Dumnezeu în Cer si Dumnezeu pe Pamânt(23). Fie cum ar fi si
oriunde ar fi, El este Dumnezeu; ceea ce vezi din El pe pamântul
comparabilitatii sa nu te împiedice deci sa vezi ceea ce El este în
Cerul incomparabilitatii, caci toate lucrurile sunt facute din
incomparabilitate si comparabilitate. Oriunde v-ati întoarce, acolo
este Fata lui Dumnezeu.
Aceasta se întâmpla în virtutea
Atributului general ce se revarsa din Bogatia Infinita a Punctului
peste saracia totala a literelor. Însa atributul particular care
apartine Propriei Esente Misterioase a Punctului nu poate avea nici
cea mai mica manifestare în litere, si nici vreo litera nu poate
purta, nici în forma nici în semnificatia sa, greutatea
caracteristicilor intime ale Punctului.
Nu
vezi ca atunci când conturezi anumite litere ale alfabetului, ca de
exemplu Ta, Tha, Ba vei gasi pentru fiecare litera alta care sa-i
semene? Astfel, Ta se aseamana cu Ba , si Tha se aseamana lui Ta . În
plus, daca vrei sa pronunti una din aceste litere, vei întâlni un
sunet care-i corespunde exact, în timp ce Punctul nu are nici o
exteriorizare care sa-i corespunda.
Daca încerci sa-i enunti
realitatea vei spune 'nuqtat'? , si acest enunt te va obliga sa
recurgi la litere ce nu au nimic de-a face cu esenta punctului: nun,
qaf, ta' si t'. Este clar, deci, ca Punctul scapa oricarei expresii.
La fel, nu exista cuvânt care sa poata exprima Esenta Secreta a
Creatorului. Din acest motiv, când Gnosticul încearca sa exprime în
cuvinte Incomparabilitatea Divina, adica atunci când încearca sa
comunice ceea ce se întelege prin Plenitudinea Esentei cu toate
Atributele Sale, formularea care-i iese pe gura ramâne departe de
obiectivul sau din cauza limitarilor inerente limbajului.
Punctul
era în starea sa principala de secret(24) absolut
independent, în care nu exista nici separatie nici uniune, nici
înainte nici dupa, nici latime nici lungime, si toate literele erau
topite în Esenta lui ascunsa, la fel cum toate cartile, în ciuda
divergentei continuturilor lor, erau topite în litere. Aceasta
reducere a cartilor la litere poate fi perceputa de toti cei care
poseda cea mai elementara intuitie.
Examineaza o carte si vei vedea
ca nu se gasesc niciodata în paginile sale, pentru a-i exprima
sensul, mai mult de cele douazeci si opt de litere(25), care,
pentru a manifesta fiecare cuvânt si semnificatie, se vor grupa în
forme mereu noi, în functie de variatiunile acestor cuvinte si
semnificatii, pâna când Dumnezeu va mosteni pamântul si tot ce se
gaseste pe el(26) si toate vor merge la Dumnezeu(27).
Atunci, literele se vor întoarce la centrul lor principal unde nu
exista nimic în afara de Esenta Punctului.
Punctul
se afla în secretul sau impenetrabil, si literele se aflau într-o
stare de completa extinctie în Esenta Sa, în timp ce limba fiecarei
litere îsi cerea lungimea, îngustimea, înaltimea sau celelalte
calitati pe care propria realitate le cerea.
Astfel, motivele
discursului s-au conturat în conformitate cu cererea atributelor
Punctului, latente în Esenta Sa. Atunci a fost determinata prima
manfestare.
Prima
manifestare a Punctului, prima sa aparitie definibila, a fost în
Alif, care s-a nascut mai degraba sub forma incomparabilitatii decât
a comparabilitatii, la modul ca putea exista în mod calitativ în
toate literele, ramânând în acelasi timp în mod esential diferit
de acestea.
Trebuie sa mai stii ca aparitia lui Alif în afara
Punctului nu a fost supusa unei cauze, ci a fost vorba de
supraabundenta însasi a Punctului. Si astfel, Alif-ul primordial nu
a fost trasat de catre condeiul divin(28), nici nu a fost sub
dependenta sa, ci a izvorât din impulsul centrifug al Punctului în
centrul sau principial.
De fiecare data când din el s-a revarsat un
prisos a existat Alif-ul, si nimic mai mult. Existenta acestuia nu
depinde de pana, nici nu necesita vreun ajutor din partea acesteia,
în virtutea formei sale drepte si a starii de transcendenta fata de
tot ce se poate gasi în celelalte litere în materie de curbe,
proeminente sau alte particularitati.
Nu va trebui El sa raspunda
pentru ceea ce face, însa ei vor fi întrebati(29). Cât
despre celelalte litere, au nevoie sa fie descrise de o miscare a
penei si niciuna din ele nu-si poate da singura forma fara concursul
sau, din cauza curburii, rotunjimii sau altor caracteristici
particulare.
Este
adevarat ca si Alif poate fi format prin intermediul penei în timp
ce, totusi, ramâne independent de ea si fara nici o alterare a
transcendentei starii sale, dat fiind ca penei lungimea si forma
dreapta îi vin de la Alif; mai mult, ea este Alif, a carui forma
scrisa exista astfel prin el însusi pentru el însusi.
Alif
este un simbol al Unicului care este, al Aceluia a carui Fiinta nu
este precedata de nici o alta. Astfel, manifestarea Punctului ca Alif
este ceea ce se numeste "Preeminenta". Înainte de
manifestare nu era calificat astfel, la fel cum nu era calificat ca
"Ultimitate". El este Primul si Ultimul, Cel În Interior
Manifestat si În Exterior Ascuns.
Daca
se afirma Preeminenta Unica a lui Alif(30) atunci, în mod
necesar, si Ultimitatea trebuie sa-i fie exclusiv rezervata(31).
Acesta este motivul pentru care declara celorlalte litere: La Mine va
veti întoarce(32), toate fara exceptie. Într-adevar, toate
merg la Dumnezeu.
În
ceea ce priveste Manifestarea exterioara a lui Alif în litere,
acesta este un lucru usor de perceput. Analizeaza bine problema si
vei descoperi ca nu exista litera a carei dezvoltare în spatiu sa nu
derive din Alif: Ha, de exemplu, nu este altceva decât un Alif
"cocosat", în vreme ce Mim este un Alif circular, si tot
asa manfestarea lui Alif este în acord cu poruncile întelepciunii
sale, în toate literele, însa privirea nu-l poate atinge; aceasta
este semnificatia Ocultarii sale Interioare, caci e clar ca nimeni nu
poate percepe existenta lui Alif în cercul lui Mim fara sa posede o
vasta experienta; ceea ce ne înpiedica sa-l pecepem nu este decât
rotunjimea sa, mai exact manifestarea într-o calitate pe care nu o
recunoastem. El este pentru el însusi propriul val...
Manifestarea
Exterioara a Adevarului poate fi mai intensa în unele forme vizibile
decât în altele, si acest lucru nu este greu de vazut pentru cel ce
observa. Oare nu-l descoperi pe Alif în unele litere altfel decât
în altele? Forma lui Lam, de pilda, nu este departe de forma sa, iar
în Ba' din Basmala exista ceva care revela manifestarea lui Alif în
ea. Însa sunt rari cei ce pot descoperi usor aceasta manifestare în
celelalte litere. Cei multi ignora rangul lui Alif, unii îl cunosc
în Preeminenta sa si îi ignora Ultimitatea, iar altii îl cunosc în
cele doua calitati; dar cel ce nu-l recunoaste în toate literele,
mici sau mari, lungi sau scurte, de la începutul sau sfârsitul
alfabetului, aceluia îi lipseste într-adevar o viziune justa, si
perceptia sa e imperfecta.
Daca ai înteles ca Alif e prezent în
toate literele, spune-mi daca asta l-a facut sa piarda ceva din
demnitatea incomparabilitatii sale, în care conserva întotdeauna
ceea ce nu-i apartine decât lui. Deloc, deoarece adevarul esential
al lui Alif ramâne cel care este, si nu-i vad nici o diminuare
datorata manifestarii, care mi se pare mai degraba una din
perfectiunile sale.
Deficienta - dar Dumnezeu este mai întelept -
este în acela care ar vrea sa o limiteze la o calitate fara a-i
permite sa realizeze alta, constângându-l, limitându-l, refuzând
a-l cunoaste si reducându-l la comparabilitate, facând din el un
lucru printre altele. Adevarul cunoasterii ce se potriveste nivelului
sau este sa-l vezi pe Alif manifest în fiecare cuvânt din fiecare
carte. Totul este Alif...
Litera
Ba' este prima forma sub care a aparut Alif; el s-a manifestat deci
în ea ca în nici o alta litera. "Dumnezeu a creat pe Adam dupa
imaginea Sa"(33); ceea ce se desemneaza prin Adam este
primul Om(34) si el este Spiritul Fiintei. În virtutea
acestei creatii dupa Imaginea Sa Dumnezeu a facut din el
reprezentantul Sau pe pamânt si a poruncit îngerilor sa se
prosterneze înaintea lui.
"Daca
Frumusetea Lui n-ar fi stralucit pe fata lui Adam,
Niciodata îngerii nu s-ar fi prosternat înaintea lui"(35).
Niciodata îngerii nu s-ar fi prosternat înaintea lui"(35).
Se
adresa prosternarea lor altuia decât Lui? Nu, caci Dumnezeu nu iarta
pe cel vinovat de idolatrie.
Ba'-ul
din Basmala difera de Ba'-ul obisnuit în acelasi timp prin forma si
functiunea sa. Esti într-adevar de o naturalete supraeminenta(36);
si maretia lui nu este alta decât cea a lui Alif.
Cine îl asculta
pe Apostol îl asculta pe Dumnezeu(37). Nu vezi ca în alte
locuri Ba' nu este alungita, în vreme ce în Basmala este, si
lungimea ei nu este altceva decât Alif trecut sub tacere?
Bism era
la început bi-ism, si apoi Alif-ul din ism(38) s-a retras si
a aparut în Ba', care a luat astfel forma lui Alif si i-a asumat
functiunea. Si astfel Profetul a spus: "exista pentru mine o ora
în care numai Domnul meu ajunge sa ma cuprinda", si tu vezi ca
exista pentru ba' o ora, adica: în Basmala, în care numai Alif
ajunge sa o cuprinda, în acelasi timp în forma si punctul(39)
sau, desi punctul lui Alif se gaseste deasupra acestuia, în vreme ce
cel al lui Ba' se afla dedesupt.
În realitate, Alif nu este altceva
decât Punctul însusi: un ochi care a plâns sau o picatura care a
tâsnit si care în varsarea ei a fost numita Alif, fara ca acesta sa
fie afectat, în virtutea Integritatii si a Transcendentei sale fara
defect, înauntrul carora Punctul ramâne în Eterna Lui
Incomparabilitate. Într-adevar, ne aflam deasupra lor,
Irezistibil(40).
Coborârea completa a avut loc numai în
manifestarea lui Alif ca Ba', urmata de celelalte litere. Daca forma
i-ar fi fost identica celei a lui Alif, Ba' si-ar fi pierdut
caracteristicile proprii. Dar Ba' este Ba' si Alif este Alif: Alif
s-a manifestat spontan, prin vointa sa proprie si libera, în timp ce
lui Ba' manifestarea i-a fost impusa. De aici necesitatea de a
diferentia forma sa de cea a lui Alif, în afara cazului când ar fi
vorba de a nega starea latenta a lui Alif în celelalte litere(41)
sau de a crede ca libertatea este totalmente incompatibila cu
obligatia(42).
În
plus, Punctul care se afla deasupra lui Alif este si sub Ba'; acest
lucru ar trebui sa fie deci, pentru noi, o ilustrare a adevarului ca
lucrurile din lumile inferioare sunt manifestari ale Punctului, asa
cum se întâmpla si cu cele din lumile superioare, iar manifestarea
Punctului în Esenta nu trebuie sa ne împiedice sa-l recunoastem în
calitati.
Profetul a spus: "Daca ati coborî un om pe o coarda
pâna în adâncul cel mai profund al pamântului, l-ati întâlni pe
Dumnezeu"(43). Punctul de sub Ba' semnifica exact
extinctia latenta în toate lucrurile. Totul piere în afara de Fata
Sa. El este Dumnezeu în Cer si Dumnezeu pe pamânt. Existenta
Punctului deasupra lui Alif ne învata ca Alif este starea de
manifestare a aceluia, însa Ba' este valul sau si, ca urmare,
Punctul se afla sub Ba', ca si comoara ascunsa sub peretele de a
carui darâmare se temea Al-Jidr(44).
Când
Ba' a înteles adevarata sa relatie cu Alif, a îndeplinit ceea ce i
se cerea atât prin natura cât si prin obligatie(45). Se supune
naturii sale alaturându-se celorlalte litere(46), dat fiind ca ele
sunt de aceeasi natura, spre deosebire de Alif care se mentine
separat de litere când le precede, desi ele se unesc cu el ca
Finalitate; si, într-adevar, Domnul tau este Ultimul Sfârsit.""
In incheiere, pe langa fragmentele preluate din studiu, as aminti pe scurt despre dervisi care apartin Ordinului Mewlevi, întemeiat în secolul al XIII-lea de poetul şi misticul persan Mewlana Jalal ud-Din Rumi. Născut în 1207 la Balkh, în Afghanistanul de azi, acest reprezentant de primă mărime al doctrinei sufi a fost fiul unui reputat teolog islamic, Baha od-Din Wahad, supranumit „sultanul savanţilor“.
Imagine cu dervisilor rotitori, care pot fi comparati cu dansatorii de flamenco.
In video-ul de mai jos puteti viziona un spectacol superb, care face o paralela intre scenele Sufi si Flamenco:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.